Povestea celor cinci fete care își trăiesc cei mai frumoși ani ai copilăriei într-un container, alături de mama lor. „E foarte greu, dar n-avem altă soluție!”

Nu toți copiii au șansa de a avea o copilărie fericită, părinți iubitori, condiții bune de trai, ci sunt și micuți care suferă, dar își acceptă condiția. Cinci fete frumoase cu vârste cuprinse între 3 și 17 ani locuiesc împreună cu mămica lor într-o încăpere de câțiva metri pătrați în mijlocul câmpului, la marginea unui sat din Prahova. Fetele frumoase ca niște prințese visează că vor avea împreună o casă și nu vor mai trăi într-un container pe câmp, în frig, un locușor strâmt care le este dormitor, bucătărie, loc de joacă și de făcut teme.

„Copiii râd de noi, spun că stăm într-un container și suntem săraci”

Fetele mărturisesc că adesea sunt subiectul de râs al colegilor de clasă, dar și al celorlalți copii din sat pentru că trăiesc într-un container și nu au condiții de trai la fel ca celelalte familii.

„Copiii râd de noi, spun că suntem săraci și că stăm într-un container, iar eu atunci simt doar tristețe”, spune cu lacrimi în ochi cea mai mică prințesă a familiei.

Din păcate, fetele, pe cât de frumoase sunt, pe atât de neputincioase în fața neajunsurilor și nici măcar nu îndrăznesc să viseze la o viață mai bună, ci se mulțumesc doar cu atât cu o viață plină de lipsuri și nevoi, dar cu un acoperiș deasupra capului. Mama a încercat să le ofere o viață mai bună și să le salveze de caracterul violent al tatălui.

„Atunci când stăteam într-o casă totul era mai călduros. Am stat fără geamuri două săptămâni”, mărturisește o altă fiică ce susține, cu lacrimi în ochi că pe nimeni nu interesează dacă este fericită sau nu.

Fetițele împreună cu mama lor visează la o viață mai bună, să scape de acel container în care își duc viața acum și care de câțiva ani le este casă, o casă improvizată, plină de neajunsuri.

„Mă numesc Viorica, sunt mama a cinci fetițe, locuiesc cu ele într-un container de trei ani de zile. Noi am stat cu chirie dar ni s-a cumpărat terenul acesta. Am plecat de unde am stat cu chirie și ne-a ajutat un domn cu containerul. Nu am mai putut să stăm în chirie pentru că era o casă foarte veche care în orice clipă putea să se prăbușească peste noi”, mărturisește mama cu regret.

Gabi, fetița în vârstă de 9 ani împreună cu surioara ei Consuela, în vârstă de 5 ani susțin că cea mai mare bucurie a lor este ca un loc unde să stau, chiar dacă nu este o casă, ci este un container prin care intră frigul iarna și se încălzește foarte tare vara.

Viorica și fetițele ei consideră acel container ca fiind cea mai mare avere pentru că în cei câțiva metri pătrați se desfășoară tot universul lor. Aici îți fac temele, aici se joacă, aici gătesc și dorm, iar mama spală rufele într-o bucătărie improvizată. Până în luna decembrie a anului 2023 fetele împreună cu mama lor nu au avut lumină, au stat doi ani și jumătate fără electricitate.

Povestea celor 9 copii premianți care trăiesc cu părinții lor într-o mașină. Dorm îmbrăcați și își fac temele pe bordul mașinii

„Cu mâncarea ne descurcăm greu având în vedere că nu avem decât alocația copiilor”

Viorica mărturisește că împreună cu cele cinci fete trăiesc din alocațiile pe care le oferă statul și se descurcă foarte greu cu mâncarea. 1400 și câțiva lei sunt veniturile pe întreaga lună a familiei.

„Prima dată când iau alocațiile pe întreaga lună dau banii pentru școală și mâncare în casă. Au fost momente când mi-au cerut ceva de mâncare și nu am putut să le ofer fetelor mele. De exemplu. dacă mi-au spus să le fac o mâncare cu carne și nu am avut carne, m-am simțit foarte rău”, mărturisește mama.

Consuela în vârstă de doar cinci ani susține că nu a mai mâncat demult cartofi, iar micuței îi plac la nebunie cartofii cu maioneză și cu ketchup, iar Gabi ar mânca un pui prăjit. Patru dintre fetițe au văzut ce înseamnă viața într-o casă adevărată, dar acum au rămas doar cu amintirile.

Fetele cele mai mari își amintesc că atunci când stăteau într-o casă nu se simțea atât de tare frigul pe perioada iernii, era mai călduros, mai mult spațiu iar acum și-ar dori din suflet camera lor.

„Baie facem în albie în casă, iar de gătit gătesc într-o bucătărie provizorie afară. De dormit fetele mai mari dorm într-o cameră și eu cu cele mai mici în altă cameră. Îmi doresc să am o căsuță pentru ele, să aibă alte condiții, să avem o baie, o bucătărie, să poate să mănânce în ea”, este cea mai mare dorință a mamei Viorica.

„Căldura se dovedește a fi prea puțină pe timp de iarnă și prea multă pe timp de vară”

Viața într-un container nu este ușoară pentru că pe timp de iarnă căldura se dovedește a fi prea puțină, iar frigul pătrunde cu ușurință în container, iar pe timp de vară aceasta este prea multă, sufocând membrii familiei. Mama face focul într-un hol mic pentru a încălzi ambele camere, dar căldura nu ține. Lemnele le primesc din mila oamenilor și de la școală.

Sunt mama a 9 copii și de 17 ani fac cu ei școală acasă

De ce a ajuns mama Viorica împreună cu fetele în această situație tragică?

Mama Viorica spune că a ales răul cel mai puțin rău, și-a luat fetele și a plecat de mână cu ele în necunoscut după ce ani la rând au fost agresate de cel care le este tată. Doar ca să scape de chinuri, mama Viorica a plecat împreună cu micuțele pentru că soțul ei era foarte violent cu copiii, nu îi lăsa la televizor, nuî i lăsa să învețe și ea nu îi permitea să dea în fete.

„M-am băgat pentru ele, mă bătea pe mine pentru că le apăram. Am trăit 12 ani cu el în chinuri”, susține mama cu lacrimi în ochi.

Fetele cele mai apreciază efortul mare făcut de mama lor care le crește singură, dar din fericire au găsit puterea și înțelepciunea de a-și ierta părintele.
Georgiana, fiica adolescentă, mărturisește că și-ar fi dorit ca tatăl ei să fie mai atent, mai puțin violent și că îl iubește pe tatăl ei și aprecia când o ajuta la teme sau o plimba cu bicicleta. Fata l-a iertat că s-a purtat urât cu ele cu timpul.

Fetele și mama împart greutățile casei, astfel încât să își facă viața mai ușoară și merită cu siguranță tot sprijinul oamenilor de bine pentru că banii lor sunt puțini, nevoile familiei sunt mari, iar fetele au un suflet atât de blând, încât merită o mângâiere. Mama nu cere nimic altceva oamenilor cu suflet mare, decât un loc de muncă de unde să își poată întreține fiicele.