Situația dramatică a unei familii de peste hotare: mama și cei șapte copii trăiesc într-un singur dormitor

Fiecare părinte vrea să asigure copiilor săi cele mai bune condiții. Pentru a trăi într-un mediu propice dezvoltării lor fizice și emoționale, copiii au nevoie de o locuință curată, cu aer proaspăt, unde să dispună de spațiu suficient în care să se poată juca, să poată dormi, și să își facă lecțiile.

Cei mici au nevoie de un spatiu special amenajat pentru haine, pentru jucării, rechizite, cărți și caiete, nu de o cămăruță în care abia ai loc să arunci un ac.

Vă prezentăm povestea lui Cheryl, o mamă în vârstă de 38 de ani care se chinuie să îți crească cei șapte copii într-un apartament cu o cameră. Deși incredibil de imaginat, rutina zilnica a femeii arată în felul următor: dimineața strânge patul copiilor, care este doar o pătură mare, groasă, întinsă pe podea pentru le pregăti spațiul de joacă.

După ce pune deoparte pătura pe care au dormit copii, Cheryl le caută acestora schimburi prin maldărul de hăinuțe așezate după canapeaua plină de mucegai. La momentul actual, cele opt suflete se înghesuie în apartamentul cu o singură cameră din Manchester, Regatul Unit al Marii Britanii. Primăria nu o poate ajuta cu o locuință mai mare.

Mama își înghesuie cei șapte copii într-un apartament cu o cameră

“Nu cred că mai pot trăi așa mult timp, plâng în fiecare zi. Copiii mei urăsc spațiul în care trebuie să trăiască, iar mie îmi vine să mă dau cu capul de pereți“, mărturisește ea.

Proprietatea incredibil de mică și nu tocmai curată i-a fost atribuită lui Cheryl în luna iunie a anului 2020, când a născut copilul cel mic. Deși spațiul era destinat unui cuplu de două persoane, mama a fost forțată de împrejurări să-și aducă toți cei șase copii cu ea, împreună cu bebelușul nou născut.

Cheryl plătește 389 £ pe lună (echivalentul a 2200 de RON) lunar doar pentru a locui în cămăruța în care abia are loc să se miște. Spațiul extrem de mic este împărțit de cei opt membrii ai familiei, Cheryl în vârstă de 38 de ani, și copiii, Lacey în vârstă de 10 ani, Corey în vârstă de 14 ani, Oakley în vârstă de 6 ani, Colton în vârstă de 9 ani, Skylar în vârstă de 8 ani, Laila în vârstă de 2 ani, și Leah în vârstă de 15 ani.

Am șapte copii și lumea mă întreabă cum îmi de permit o familie așa mare

“Încerc să fac tot ce îmi stă în putință să ne simțim cât mai confortabil“, explică ea. “Pun pături groase și perne pe jos, dar nu este suficient. Copiii au nevoie de paturi normale și condiții decente“, continuă să își strige nemulțumirile.

Apartamentul este plin de mucegai și mizerie, fără un spațiu special amenajat în care să usuce rufele

Condiția deplorbilă în care se prezintă apartamentul înrăutățește lucrurile. “S-a format atât de mult mucegai în cameră din cauză că aici îmi spăl rufele și tot aici le și usuc. Din păcate, nu am un loc special amenajat pentru a gestiona curățarea și uscarea îmbrăcăminții“, susține Cheryl.

“De când ne-am mutat aici, copiii să confruntă cu tuse și răceli, iar mucegaiul chiar mă îngrijorează. Sunt nevoită să burdușesc lucrurile copiilor în spatele canapelei, pentru că nu am un alt spațiu unde să le pun“, continuă îngrijorată mama.

Semne că ai mucegai în casă

Deși a informat firma care se ocupă de închirierea și distribuirea locuințelor sociale, First Choice Homes (FCHO) despre problema mucegaiului, cererea ei a rămas fără răspuns.

“Am fost sfătuită să deschid ferestrele și mi s-a spus că eu port toată vina pentru formarea mucegaiului din cauză că spăl prea multe rufe și le usuc în cameră“, mărturisește ea dezamăgită.

Din păcate condițiile de trai nu se îmbunătățesc odată cu încălzirea vremii, așa cum ne-am fi așteptat. Apartamentul devine o saună, iar geamurile abia dacă se deschid.

Cea mai mare dorință a lui Cheryl: un loc confortabil și curat unde copiii ei să se poată odihni

Conform spuselor femeii, atât ea cât și lucrătorul social care îi reprezintă cazul, au depus numeroase cereri primăriei din Oldham pentru a obține o locuință corespunzătoare pentru ea și cei șapte copii. Din păcate, toate cererile au fost respinse și femeia a fost petrecută pe o listă împreună cu alte 106 persoane care așteaptă aprobarea dosarului.

Plină de speranță, Cheryl nu se lasă bătută și susține că va lupta pentru a obține un nou spațiu în care copiii să se odihnească și să crească cum trebuie. Reprezentanții primăriei din Oldham ne oferă explicații asupra faptului că nu există la momentul actual o locuință cu cinci dormitoare numeroasa familie.

Purtătorul de cuvânt al primăriei declară că “numai anul trecut au fost construite 137 de noi locuințe, iar anul acesta sunt în plan încă 188 de locuințe, incluzând case pentru familii numeroase. Scopul nostru este să asigurăm fiecărei familii un mediu sigur, curat și potrivit pentru numărul de persoane care intră în componența ei“.

Cheryl nu are nevoie însă de cinci dormitoare, ci s-ar mulțumi și cu un apartament cu trei camere.
“Mă tem că cei șapte copii ai mei se vor maturiza mult prea rapid. Situația aceasta îmi afectează și sănătatea psihică.

Recent am fost internată în spital, diagnosticată cu Zona Zoster, care s-a declanșat datorită stresului și grijilor. Copiii mei nu pot dormi așa, au nevoie de un dormitor confortabil și curat“, povestește neliniștită mama.

Conform spuselor protagonistei poveștii, a fost sfătuită caute o locuință mai departe de Manchester. În alte localități există și proprietăți potrivite pentru familii numeroase. Ar mai exista și posibilitatea unei chirii private, dar costurile sunt prea mari pentru posibilitățile ei.

“Mărturisesc sincer că nu mai știu unde să mă mai duc și ce să mai fac Am încercat totul“, declară ea pentru The Manchester Evening News.

În fond, strigătul disperat al mamei este justificat. “Nu cer altceva decât puțin ajutor pentru copiii mei, un spațiu mai mare și curat unde să se poată odihni corespunzător și să plece la școală cu mintea limpede“.

Cu asemenea cazuri sociale ne confruntăm și în țară, iar autoritățile cu greu găsesc rezolvare pentru solicitările ce vin din partea familiilor numeroase. Să ne punem puțin în pielea mamelor singure, fără a le judeca, dar și în pielea copiilor care nu au venit pe lume să se chinuie și să trăiască în condiții greu de imaginat. În plus, să încercăm să fim un pic mai blânzi, nu se știe niciodată ce luptă aprigă duce fiecare în suflet.