Deși la început păreau puțin neliniștiți, după sosirea Suveranului Pontif au trecut de la timiditate la încredere și, pe alocuri, la îndrăzneală, punând întrebări sincere despre rolul femeilor în Biserică, feminism și avort, mărturisirea credinței și pierderea ei, identitatea sexuală, migrație și rasism. Acestea nu sunt însă sigurele subiecte pe care Suveranul Pontif le-a abordat în cadrul discuției! Papa Francisc a răspuns, de asemenea, la diverse întrebări despre aplicaţiile dedicate întâlnirilor online, probleme de sănătate mintală și drepturile LGBT+, subiecte sociale destul de delicate, pe care mulți se tem să le abordeze public.
Papa Francisc însuși sparge gheața, îndemnându-i pe tineri să îi adreseze orice întrebare. Imediat Víctor, care se descrie ca fiind agnostic, îl întreabă dacă primește un salariu pentru munca sa, iar Papa răspunde: „Nu, nu mă plătesc! Iar când am nevoie de bani pentru a cumpăra pantofi sau altceva, mă duc și cer. Nu am un salariu, dar asta nu mă îngrijorează, pentru că știu că mă hrănesc pe gratis”. El le spune apoi tinerilor că stilul său de viață este destul de simplu, „ca cel al unui funcționar obișnuit”, și că pentru cheltuieli mai mari preferă să nu împovăreze Sfântul Scaun, ci să ceară ajutorul altora.
Migrația și reforma Bisericii
Medha, o tânără născută în SUA, ai cărei părinți au părăsit India în căutarea unei vieți mai bune pentru familia lor, și Khadim, un tânăr musulman senegalez cu rădăcini în Spania, vorbesc despre rasismul de care au avut parte ca străini veniți de departe. Conversația se îndreaptă apoi spre problema globală a migrației, iar Papa profită de ocazie pentru a denunța atât exploatarea oamenilor în țările de origine, cât și lipsa de milostenie a celor care nu îi primesc. „Acest lucru se întâmplă astăzi, se întâmplă la frontierele Europei și uneori cu complicitatea unor autorități care îi trimit înapoi. Există țări în Europa - nu vreau să le numesc pentru a nu crea un incident diplomatic - care au orașe mici sau sate aproape goale, țări în care există doar douăzeci de bătrâni și câmpuri nelucrate. Iar aceste țări, care trec printr-o iarnă demografică, nici măcar nu îi primesc pe migranți”, a spus Suveranul Pontif.
În opinia sa, în spatele tuturor acestor lucruri se află un tip de conștiință socială colonialistă care favorizează exploatarea și o cultură a sclaviei, ascunsă de politici de migrație care nu caută să primească, să însoțească, să susțină sau chiar să integreze migranții. Dar tinerii îi atrag atenția Papei că Biserica a colaborat și a avut de câștigat de pe urma acestui colonialism în trecut. Iar el le răspunde că, deși îi este rușine, trebuie să ne acceptăm întotdeauna propria istorie și că acest criteriu i-a permis să curețe Vaticanul de mondenitatea spirituală pe care a găsit-o uneori, dar care poate fi omniprezentă. „Reforma Bisericii trebuie să pornească din interior, iar Biserica trebuie reformată mereu, mereu, pentru că, pe măsură ce culturile progresează, nevoile se schimbă.”, mai spune Papa Francisc.
Bullying-ul, avortul și abuzurile
Dora, o tânără din Ecuador, a izbucnit în lacrimi în timp ce îi spunea Papei că a fost hărțuită și că a dezvoltat un sentiment de singurătate atât de profund încât s-a gândit inclusiv să își ia zilele. Papa a consolat-o, invitând-o să plângă liber.
Milagros, o altă tânără din Argentina, se prezintă ca fiind o mândră activistă pro-avort. Ea îi pune în mâinile Papei o eșarfă verde pe care sunt scrise cuvintele „Avortul: liber, sigur și gratuit”. Francisc acceptă gestul și lasă să aibă loc o dezbatere între femeile din grup - dintre care doar una se declară împotriva avortului provocat și în favoarea apărării necondiționate a vieții care urmează să se nască.
Papa abordează apoi această problemă atât din punct de vedere pastoral, cât și biologic:
„Întotdeauna le spun preoților ca atunci când se apropie de o persoană aflată în această situație cu o povară pe conștiință, pentru că efectul pe care îl lasă un avort asupra unei femei este profund, să nu pună prea multe întrebări și să fie milostivi, așa cum este Iisus [...] Dar problema avortului trebuie privită științific. Orice carte de embriologie ne învață că, la o lună de la concepție, ADN-ul este deja format și organele sunt deja definite. Prin urmare, nu este vorba de un grup de celule care se adună, ci de o viață umană.”
Papa apreciază sensibilitatea fetelor față de criza unei femei care se confruntă cu o sarcină nedorită, dar insistă că „este bine să spunem lucrurilor pe nume. Una este să empatizezi cu persoana care a făcut-o, cu totul altceva este să justifici actul”, spune el clar.
Subiectul se schimbă, dar tensiunea crește atunci când Juan, un spaniol, care abia poate vorbi din cauza timidității, îi împărtășește Papei faptul că la vârsta de 11 ani a fost abuzat în mod repetat de un membru al Opus Dei (o instituție a Bisericii Catolice) care lucra ca profesor în școala sa. Bărbatul a fost condamnat, dar cu o pedeapsă redusă.
Papa a fost întristat, dar mai ales surprins când tânărul i-a înmânat o scrisoare scrisă chiar de el. Era răspunsul personal al Papei adresat tatălui tânărului, în care îi spunea că Congregația pentru Doctrina Credinței (CDF) de atunci se va ocupa de caz la nivel canonic. Tânărul, care a recunoscut că nu mai era credincios, i-a explicat că CDF a decis ca bunul nume al profesorului să fie restabilit, absolvindu-l de responsabilitate.
Papa Francisc se angajează să revizuiască cazul, dar ceilalți îl contestă pentru reacția în general neglijentă a Bisericii față de abuzurile asupra copiilor comise de slujitorii săi. Papa își exprimă durerea pentru aceste fapte și detaliază tot ceea ce se face pentru a le combate.
Incluziunea și non-binaritatea
O altă fată de origine spaniolă, Celia, se prezintă și explică faptul că este non-binară și creștină. ”Știți ce este o persoană non-binară?”, îl întreabă ea pe Papă. El răspunde că da, dar aceasta îi explică totuși că „o persoană non-binară este o persoană care nu este nici bărbat, nici femeie, sau, cel puțin, nu tot timpul”. Apoi, ea vrea să știe dacă există loc în Biserică pentru diversitatea sexuală și de gen.
„Fiecare persoană este un copil al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu respinge pe nimeni, Dumnezeu este Tatăl. Iar eu nu am dreptul să expulzez pe nimeni din Biserică. Nu numai atât, datoria mea este întotdeauna să primesc. Biserica nu poate închide ușa nimănui”, a răspuns Suveranul Pontif.
Imediat după aceea, Papa adresează critici celor care, având ca referință Biblia, promovează discursul urii și justifică excluderea așa-numitei mișcări LGBT+ din comunitatea Bisericii. Astfel de persoane, spune el, „sunt infiltrați care profită de Biserică pentru pasiunile lor personale, propriile lor limitări”.
Sexualitate vs. pornografie
Deși nu este întotdeauna în largul său, Papa le permite tinerilor să se exprime liber, chiar și atunci când multe dintre pozițiile lor contrazic învățătura Bisericii în diverse domenii. De exemplu, Alessandra, o columbiancă, îl provoacă pe Papă pornind de la activitatea care îi asigură traiul: Ea se prezintă ca fiind creatoare de conținut pornografic pe care îl distribuie pe rețelele de socializare; o meserie care, potrivit ei, i-a permis să se prețuiască mai mult și să petreacă mai mult timp cu fiica ei.
Apoi, María, tânăra catolică care se pronunțase anterior împotriva avortului, a replicat spunând cum pornografia este dăunătoare atât pentru cei care o produc, cât și pentru cei care o consumă. Pornind de aici, Papa Francisc ia din nou cuvântul și amintește că cei care folosesc pornografia se înjosesc din punct de vedere uman: „Cei care sunt dependenți de pornografie sunt ca și cum ar fi dependenți de un drog care îi menține la un nivel care nu le permite să evolueze”, explică el.
Surse foto: Getty Images
Surse articol: vaticannews.va, catholicreview.org