Milioane de fetițe sunt mutilate genital anual. Practica barbară le pune în pericol viața!

Ce este mutilarea genitala feminină și unde se practică?

Mutilarea genitală a femeilor implică îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale externe feminine. În majoritatea cazurilor, mutilarea genitală este făcută cu o lamă și fără anestezie, de un „excizor” tradițional, în condiții de igienă precară.

Cel mai recent caz a fost înregistrat zilele trecute, în Somalia, unde o fetiță de doar 13 ani, Fartun Hassan Ahmed, a murit în urma acestei practici barbare la care sunt supuse, încă de la 10 ani, 98% dintre fetițele din țara est-africană. Copila era fiica unor pastori nomazi din statul somalian Galmudug și a sângerat până la moarte după ce a fost tăiată pe viu în zona genitală.

Somalia este una dintre țările care au cea mai ridicată rată de mutilare genitală a femeilor, însă această practică este întâlnită în mai multe țări din Africa, Asia, America Latină și Orientul Mijlociu. Potrivit unui raport UNICEF, țările în care femeile sunt expuse la mutilare genitală cel mai des sunt Somalia (cu 98% dintre femei afectate), Guineea (96%), Djibouti (93%) , Egipt (91%), Eritreea (89%), Mali (89%), Sierra Leone (88%), Sudan (88%), Gambia (76%), Burkina Faso (76%), Etiopia (74%), Mauritania (69%), Liberia (66%) și Guineea-Bissau (50%).

Unele tinere care provin din familii de imigranți nu sunt în siguranță nici în Uniunea Europeană. Se estimează că circa 600.000 de fete și femei care trăiesc în Europa au fost supuse acestei practici și alte 180.000 sunt expuse unui risc ridicat în 13 țări europene.

Potrivit datelor Parlamentului European, chiar dacă mutilarea genitală este cunoscută drept încălcare a drepturilor omului, aproximativ 68 de milioane de fete din întreaga lume riscă să fie mutilate genital până în 2030.

„Deși este ilegală în UE, iar unele state membre urmăresc făptuitorii în justiție chiar și atunci când mutilarea a avut loc în afară țării, se estimează că aproximativ 600.000 de femei care trăiesc în Europa au fost supuse acestei practici și alte 180.000 de fete sunt expuse unui risc ridicat în 13 țări europene”, arată datele de la Parlamentul European.

De ce milioane de fetițe sunt mutilate anual?

Mutilarea genitală se practică, mai ales, la fete cu vârste până în 15 ani, iar la baza acestei practici stă un amestec de motive culturale și sociale precum presiunea și convenția socială, religia, scăderea interesului fetelor pentru viață sexuală sau protecția împotriva violului.

Potrivit Wikipedia, circumcizia unei femei a fost și este considerată parte integrantă din societățile patriarhale care controlează sexualitatea și fertilitatea unei femei, prevenindu-se astfel activitatea sexuală a unei femei în afara căsătoriei. Multe dintre fete primeau prea puțină educație în legătură cu acest subiect, fiind evaluate în primă instanță că surse de muncă și producătoare de copii.

Virginitatea unei fete era considerată esențială atunci când familia acesteia îi aranja căsătoria și primea un preț pentru fată. În Somalia de exemplu familia soțului are dreptul de a inspecta corpul miresei iar mamele în special își verifică propriile fiice infibulate (operație la unele populații primitive pentru a suprima contactul sexual) pentru a se asigura că încă sunt neatinse. În acest context, părinții vedeau infibulația cât și căsătoria precoce că moduri de asigurare că fiicele lor rămâneau pure și astfel demne de prețul plătit pentru ele.

În Kenya, în anumite triburi, fetele necircumcise erau considerate murdare și imature, fiind excizate la 14 sau 15 ani, de obicei înainte de a se căsători. Fetele nu aveau niciun cuvânt de spus. Unele din ele care opuneau rezistență însă, erau tăiate cu forța. Din cauza lipsei lor de decizie și a puternicei influențe a tradițiilor, multe fete acceptau excizia ca pe un lucru necesar, natural, care făcea parte din viața lor.

Consecințele pe termen scurt și lung ale mutilării genitale feminine includ sângerare excesivă, durere acută, dificultate la urinare, septicemie, hemoragii masive, infecții, infertilitate, leziuni ale organelor operate care pot duce chiar la moarte. Mai sunt și consecințele psiholgice. În urma unor astfel de intervenții, fetele care supraviețuiesc rămân, deseori, cu traume psihologice care le afectează pe termen lung psihicul: au coșmaruri, suferă de anxietate, depresii, teamă de a întreține relații sexuale și își pierd încrederea în sine.

Ce fac autoritățile pentru a pune capăt acestei practici barbare?

Autoritățile încă mai încearcă să găsească o posibilitate de a stopa această practică barbară, dar și pentru a identifica metode care să asigure recuperarea fizică și psihică a femeilor și fetelor care au suferit mutilări genitale.
Parlamentul European, de exemplu, a arătat în mod repetat că este dispus să contribuie la eliminarea mutilării genitale a femeilor la nivel mondial, prin adoptarea legilor și rezoluțiilor prin care solicită Comisiei Europene să includă acțiuni de eradicare a mutilării genitale a femeilor în nouă strategie UE privind egalitatea de gen, care va fi prezentată în martie 2020, și să asigure îngrijirea supraviețuitoarelor.

Deputații au cerut statelor membre să ratifice Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei împotriva violenței femeilor și au reiterat apelurile la introducerea unor măsuri de prevenire a mutilării genitale a femeilor în toate domeniile politice.

De asemenea, potrivit Parlamentului European, în 2019, un grup de cinci studente din Kenya a dezvoltat o aplicație care ajută fetele să facă față mutilării genitale feminine.

Fetele au fost selectate pentru Premiul Saharov pentru libertatea de gândire, acordat de Parlamentul European, iar nominalizarea lor marchează un pas important în lupta împotriva mutilării genitale a femeilor, împuternicindu-i pe tineri să joace un rol important în propriile lor comunități.

Citește și: Mutilarea genitala la femeile din Kenya. Cand se va sfarsi?

• Surse: wikipedia.org, cnn.com, twitter.com, europarl.europa.eu, coe.int
• Sursă foto principală: istockphoto.com