Meseria de parinte intr-o societate in continua schimbare

Aceste vorbe un sunt decat un apel facut de orice copil imediat dupa nastere si este adresat direct parintilor. Cum vom proceda si ce mijloace vom folosi? Ce strategii educationale? Ce modele comportamentale vom utiliza si ce mijloace educative vom aborda? Cine va reusi mai bine? Este cel mai bine si cel mai intelept sa prevenim din timp orice piedica aparuta in calea indeplinirii "apelului copilului nostru".

Cu totii imbracam la un moment dat haina rolului de parinte cu oarecare nesiguranta si jena,cu surprindere sau teama, ori chiar cu o tendinta exagerata de a pune in valoare "maturitatea" sau "responsabilitatea".Bucurii reale si bucurii mimate, ingrijorari supradimensionate si false indiferente...Atitudini,emotii, vorbe..."Haina" desi este noua nu iti vine ca turnata, ba iti este prea stramta, ba prea larga,ba iti ingreuneaza miscarile, ba iti dicteaza altele noi si tot asa, pana cand incepe sa se muleze pe existenta ta. Se pare ca rolul de parinte, desi este conditionat instinctual,nu se asuma si exercita de la sine,in toata plenitudinea si eficienta sa,ci el devine mai mult o fateta, poate esentiala,a fiecarei personalitati umane,care are sansa de a aduce pe lume o alta viata. Parentalitatea este una din sansele dezvoltarii si implinirii umane, un permanent exercitiu de invatare sociala ,de a modela si de a te automodela in conformitate cu dinamica vietii.

Traim intr.-o societate aflata intr.-un proces continuu de schimbare.De aceea este absolut necesar ca in centrul preocuparilor specialistilor in domeniul educatiei sa stea identificarea nevoilor de invatare si dezvoltare, precum si strategiile optime de aplicare a actiunilor instructiv-educative.

Responsabilitatea dezvoltarii copilului in primele etape revine in primul rand familiei sale. Chiar si atunci cand gradinita ofera programe foarte bune si eficiente, ea nu poate contracara experienta acumulata de copil in familia sa. Mai mult, ceea ce invata copilul de la educatoare poate sa nu prezinte importanta daca parintii nu intaraesc si nu valorifica suficient programul.Pentru ca activitatea derulata in cadrul unui program de educatie prescolara sa-si dovedeasca eficienta este necesar ca aceasta sa se faca mai intai cunoscuta parintilor si ulterior sa existe o colaborare stansa intre acestia si educatoare.

Implinirea menirii unui parinte se dovedeste atunci cand,impreuna cu gradinita ori scoala,reusesc sa educe copilul astfel incat in viata el sa aprecieze munca,sa fie util in societate,sa dovedasca deprinderi si achizitii socio-cognitive.

Invatamantul prescolar poate fi principalul partener educativ al familiei. Parintii pot fi parteneri in educatie pentru ca detin cele mai multe informatii despre copiii lor.Pentru realizarea parteneriatului este esential ca parintii sa fie primiti ca participanti activi, sa fie atrasi in adoptarea deciziilor, sa se recunoasca si sa se falorifice informatiile date de ei despre copii,iar responsabilitatea a fost impartita intre parinti si educatoare.Printre cele mai importante relatii de parteneriat poate fii mentionata relatia dintre parinti si gradinita.Daca parintii sunt implicati in programul educativ inca de la inceput,ei vor intelege importanta colaborarii cu gradinita si cu educatoarea si isi vor forma deprinderea de a se interesa si a spijini activitatea pe care copilul o desfasoara cu ei.

Desfasurand in acest mod activitatea instructiv-educativa din gradinita,cu participarea efectiva a familiilor putem oferi parintilor posibilitatea sa vada in gradinita nu doar o supraveghere a copilului in timpul absentei lor din familie, ci si faptul ca aici se desfasoara un proces educativ organizat.

Educatoare: Damian Alexandra- Gradinita lui David