Descoperire inedită a arheologilor italieni
Într-un mormânt de piatră ce datează din Perioada Lombardă (secolele 7-8), descoperit în zona orașului medieval Imola (Italia), au fost găsite rămășițele unei femei și ale unui făt. Astfel, între picioarele scheletului de femeie, aflat într-un sicriu de cărămidă, a fost sesizată o grămadă de oase mici, rămășițe ale unui făt. Femeia a fost găsită cu fața în sus, înconjurată de pietre, iar prima constatare a arheologilor a fost că aceasta a avut parte de o înmormântare adecvată pentru acea perioadă din istorie.
De asemenea, s-a precizat că ar fi avut în jur de 20-30 de ani când a decedat și că ar fi fost spre finalul perioadei de sarcină. Deși sexul fătului nu a putut fi determinat, după măsurarea dimensiunilor picioarelor acestuia s-a estimat că nașterea ar fi avut loc la aproximativ 38 de săptămâni.
Alt aspect care a fost considerat deosebit a fost și acesta: pe suprafața craniului femeii (în zona lobului frontal) despre care s-a constatat în final că a născut după ce a fost înmormântată, a fost identificată o mică gaură, cu diametrul de 4,6 mm. Cu formă perfect circulară, nu părea că ar fi semnul unor lovituri violente care să determine decesul. În schimb, s-a afirmat că ar fi rezultatul unor demersuri caracteristice unei proceduri de trepanare, care în acele vremuri era utilizată pentru tratarea unor afecțiuni, urmărindu-se reducerea presiunii intracraniene.
Pentru că pe craniul femeii erau vizibile și semne de vindecare, oamenii de știință au menționat că intervenția prin care fusese dată gaura de 4,6 mm nu fusese realizată post-mortem, ci cu aproximativ o săptămână înainte de trecerea în neființă. Alături de această gaură, a fost identificată și urma unei tăieturi (de 3 mm), chiar deasupra ei. Specialiștii au stabilit că era vorba despre o incizie ce fusese făcută pentru pregătirea procedurii de trepanare.
Cazul unei femei care a născut după ce a fost înmormântată- explicațiile oamenilor de știință
Descoperirea arheologică din Italia a fost explicată cu ajutorul unui studiu publicat în „World Neurosurgery”. Potrivit acestuia, analiza rămășițelor femeii și ale fătului a adus în prim-plan ipoteza potrivit căreia supraviețuirea acesteia după intervenția de trepanare (practică ce se regăsea în preistorie și în Evul Mediu) a fost de aproximativ o săptămână, iar fătul a fost expulzat după ce ea a fost îngropată.
Cazul tinerei femei care a născut după ce a fost înmormântată a fost explicat de specialiști astfel: presiunea gazelor acumulate în corp după deces a fost ridicată, ceea ce a condus la o ruptură uterină, urmată de expulzarea fătului.
Din datele oferite de „Live Science”, specialiștii au încercat să găsească o relație între sarcină, deces și gaura aflată pe craniul femeii din mormântul de piatră din Italia. Una dintre cele mai importante informații oferite de cercetători este că procedura de trepanare pe care o suferise aceasta ar fi avut drept scop ameliorarea unei probleme în sarcină, care presupunea poate prezența hipertensiunii. Din acest punct de vedere, nu s-a exclus posibilitatea să fi fost vorba chiar de preeclampsie, iar cei care au realizat procedura au încercat să mai reducă din presiunea intracraniană prin gaura dată în zona frontală.
Chiar dacă nu au fost date explicații clare cu privire la cauzele decesului femeii care a născut după ce a fost înmormântată, dacă acesta a fost generat de hipertensiune, de intervenția de trepanare sau de alte complicații, specialiștii care au lucrat la acest caz spun că este vorba despre o descoperire deosebită. Tehnica trepanării nu era ceva nou pentru perioada preistorică, dar identificarea trupului femeii a deschis calea spre cercetări suplimentare în privința modului în care se încerca să se intervină în sprijinul femeilor care aveau sarcini cu probleme.
Alt caz adus în prim-plan de oamenii de știință- o femeie care a murit la naștere sau care a născut după ce a fost înmormântată
În anul 1997, o echipă de cercetători a participat la excavarea unui mormânt dintr-un cimitir preistoric din orașul rusesc Irkutsk (din zona Lacului Baikal). Acesta era al unei femei și al celor doi copii ai ei, iar datările cu radiocarbon l-au estimat ca datând din Neoliticul Timpuriu (acum peste 7700 de ani).
S-a confirmat că era probabil vorba de gemeni după cercetări mai amănunțite realizate în anul 2012, sub coordonarea Angelei Lieverse (arheolog canadian de la Universitatea Saskatchewan). Oasele fetale fuseseră descoperite în zona pelvisului mamei și între coapse. Analizându-se totul amănunțit, s-a adus în prim-plan ipoteza unei nașteri dificile, sesizându-se că unul dintre gemeni a rămas blocat în uter (fiind poziționat cu capul în jos) și a împiedicat și expulzarea celuilalt, ajungându-se la o obstrucție care le-a fost fatală atât femeii, cât și bebelușilor.
În ciuda faptului că după primele descoperiri s-a susținut că decesul celor trei fusese provocat de nașterea traumatizantă, ulterior s-au luat în considerare și circumstanțele înmormântării și nu a fost exclusă posibilitatea să fie vorba despre un caz asemănător celui din Italia.
Surse: atlas-geografic.net, cambridge.org, livescience.com, sciencedirect.com, stiridinlume.ro, smithsonianmag.com
Sursă poză principală: istockphoto.com
Surse foto: istockphoto.com