Ce este
Leydig din testicule pentru a produce testosteron (in plus fata de actiunea la nivel local de sustinerea a productiei de sperma, testosteronul isi exercita efectele in tot corpul pentru a genera caracteristicile masculine-masa musculara crescuta, marirea laringelui pentru a genera o voce ingrosata si cresterea parului facial si corporal). La femei prezinta doua roluri diferite in cele doua jumatati ale ciclului menstrual: in primele doua saptamani este necesar pentru a stimula foliculii ovarieni din ovare sa produca hormonul sexual feminin estradiol, iar in jurul zilei 14 a ciclului, o crestere in nivelul LH determina foliculul ovarian sa se rupa si sa elibereze un ovocit matur din ovare (ovulatie), urmand ca in restul ciclului (ultimele 2 saptamani) ramasitele folicului sa formeze corpus luteum. Hormonul luteinizant stimuleaza corpus luteum sa produca progesteron, necesar pentru a sustine stadiile precoce ale sarcinii daca apare fertilizarea.Ciclul menstrual in detaliu
Ciclul menstrual contine trei faze, in fiecare din ele corpul producand diferiti hormoni cu functii variate. Prima faza este denumita faza foliculara care incepe din ziua 1 (prima zi de sangerare) cand mucoasa uterina incepe sa se descompuna. Cand un ovul nu este fertilizat in timpul ciclului menstrual anterior, uterul incepe procesul de descompunere pentru a pregati mucoasa uterina pentru ciclul urmator. Aceasta faza dureaza intre 3-5 zile, dar poate fi mai scurta/lunga. Dupa descompunerea endometrului, corpul incepe sa se pregateasca pentru urmatoarea faza, cea ovulatorie. In acest sens, hormonii trebuie sa pregateasca corpul, iar glanda pituitara elibereaza doi hormoni: FSH (hormonul foliculostimulant) si LH; primul stimuleaza cresterea unui folicul si maturizarea ovulului, iar LH stimuleaza foliculul sa creeze si sa secrete estrogen. In faza ovulatorie nivelele crescute de estrogen cauzeaza realimentarea mucoasei uterine cu nutrimente si sange, dar si o modificare in mucusul cervical, determinandu-l sa se subtieze si sa capete un aspect alunecos (pentru ca sperma sa ajunga mai usor la ovul). Aceasta faza are loc in general intre zilele 7 si 11. Cand cantitatea de estrogen produsa in corp ajunge la un anumit nivel, determina glanda pituitara sa elibereze un nivel crescut de LH. La 24-36 ore dupa cresterea LH, foliculul se rupe eliberand complet ovulul maturizat in trompa uterina. Cresterea LH este cea care declanseaza ovulul aproape maturizat sa devina complet maturizat si sa iasa din folicul. Eliberarea ovulului este denumita ovulatie. Ovulul eliberat coboara apoi pe trompa uterina pana la uter, iar daca nu este fertilizat dispune de o durata de supravietuire de aproximativ 24 ore. Sperma poate supravietui mai mult si poate fi deja prezenta inainte de eliberarea ovulului sau poate ajunge in decurs de 24 ore de la eliberarea sa. Prin urmare, ziua de dinaintea ovulatiei si cea a ovulatiei sunt cele doua zile in care dispuneti de cea mai mare fertilitate (cele mai mare sanse de a concepe). Din moment ce cresterea LH precede intotdeauna ovulatia, detectarea acestui hormon este critica in prezicerea zilelor cele mai fertile (exista teste de ovulatie care depisteaza cresterea LH in urina). In continuare, foliculul in care ovulul a fost eliberat denumit corpus luteum incepe sa se micsoreze pentru a elibera progesteron si estrogen. Progesteronul pregateste corpul pentru un ovul fertilizat prin consolidarea mucoasei uterului cu o crestere in vasele de sange. Ultima faza a ciclului este dnumita faza luteala si urmeaza ovulatiei. Daca ovulul este fertilizat, este produs hCG de corp si testele de sarcina sunt concepute sa-l detecteze (hCG previne foliculul sa se micsoreze complet pentru a continua sa produca progesteron si estrogen; productia crescuta de progesteron mentine uterul intact astfel incat sarcina este pastrata). Daca ovulul nu este fertilizat in acele 24 ore, corpus luteum moare si se reduce proctia de progesteron, iar cand nu mai exista destul progesteron pentru a sustine mucoasa uterina cu sange, dupa aproximativ 11-14 zile ciclul menstrual incepe din nou.
Citeste si:
Cauze ale infertilitatii la femei
Controlul hormonului luteinizant
Secretia de hormon luteinizant din glanda pituitara este controlata printr-un sistem denumit axa hipotalamica-pituitara-gonadala. Hormonul eliberator de gonadotropine este eliberat din hipotalamus si se leaga de receptorii din glanda pituitara anterioara pentru a stimula atat sinteza, cat si eliberarea LH (dar si FSH). Hormonul luteinizant eliberat este transportant in fluxul sanguin unde se leaga de receptorii din testicule si ovare. Folosind acest mecanism, LH poate controla functiile testiculelor si ale ovarelor. Pentru a gestiona nivelele acestui hormon, eliberarea celorlalti hormoni din gonade suprima secretia hormonului eliberator de gonadotropina si, in schimb, hormonul luterinizant din hipotalamus si glanda pituitara printr-un proces cunoscut drept feedback negativ. La 
barbati, testosteronul exercita acest feedback negativ, iar la femei estrogenul si progesteronul dispun de acelasi rol exceptand mijlocul ciclului menstrual (secretia de estrogen din ovare a ajuns la nivele relativ mari si acest lucru determina o crestere a LH din glanda pituitara care declanseaza ovulatia).
Ajustarea fina a eliberarii hormonului luteinizant este vitala pentru mentinerea fertilitatii. Din acest motiv, compusi destinati sa imite actiunea hormonului eliberator de gonadotropine, hormonul luteinizant si hormonul foliculostimulant sunt folositi pentru a stimula functia gonadala in tehnicile de reproducere asistata, cum este fertilizarea in vitro. Masurarea LH din urina poate fi de ajutor in prezicerea momentului cresterii la femei si prin urmare a ovulatiei, dupa cum am mentionat anterior.
Nivele crescute/scazute
• Un nivel crescut de hormon luteinizant poate reprezenta un indicator al infertilitatii. Din moment ce secretia LH este strans controlata de axa hipotalamica-pituitara-gonadala, nivele ridicate ale LH din fluxul sanguin pot indica o producere scazuta a steroizilor sexuali din testicule sau ovare (cum se intampla in insuficienta ovariana prematura). Sindromul ovarului polichistic este o alta afectiune asociata cu nivele ridicate de LH si fertilitate redusa (in acest caz, un dezechilibru intre LH si FSH poate stimula producerea inadecvata de testosteron). Afectiuni genetice cum sunt sindromul Klinefelter (o boala exclusiv masculina care apare din cauza prezentei unui cromozom X suplimentar; testiculele sunt mici si nu secreta cantitati adecvate de testosteron pentru a sustine productia spermei) si sindromul Turner (boala exclusiv feminina cauzata de stergerea partiala/totala a unui cromozom X; functia ovarelor este afectata si prin urmare productia de LH creste pentru a le stimula) pot conduce de asemenea in nivele crescute. Alte cauze: ovarele sunt absente/indepartate, menopauza sau efectul chimioterapiei, pubertate precoce la fete, absenta/indepartarea testiculelor, testiculele nu functioneaza bine din cauza unei interventii chirurgicale sau din cauza oreionului, expunerii la raze X, chimioterapiei, cancerului sau diverse leziuni.
• Nivele scazute conduc de asemenea la infertilitate atat la barbati, cat si la femei, deoarece un nivele adecvat este necesar pentru a sustine functionarea gonadelor. La barbati, un exemplu de afectiune caracterizata de nivele reduse este sindromul Kallmann (asociat cu o deficienta in secretia hormonului eliberator de gonadotropina din hipotalamus). La femei, lipsa LH desemneaza ca ovulatia nu apare, un exemplu in acestea caz fiind amenoreea. Alte cauze: anorexia nervoasa, insuficienta glandei pituitare, afectarea hipotalamusului, stres, greutate corporala redusa.
Citeste si:
Testare
Testarea nivelului LH poate fi impusa pentru a identifica cauza de infertilitate dintr-un cuplu, respectiv rezerva ovariana la femei si cantitatea de spermatozoizi la barbati, pentru a evalua problemele menstruale (amenoree, oligoamenoree sau menopauza), pentru a determina daca un copil trece prin pubertate precoce (mai devreme de 9 ani la fete si mai devreme de 10 ani la baieti), pentru a determina ce trasaturi/organe sexuale nu se dezvolta cand trebuie (pubertate intarziata), pentru a determina (printr-o proba de urina) cand apare ovulatia si pentru a monitoriza raspunsul unei femei la medicamentele ce stimuleaza ovulatia. Retineti ca rezultatele acestui test pot fi afectate de utilizarea anumitor hormoni, inclusiv cei care contin estrogen sau progestron (pilule contraceptive), utilizarea de medicamente (clomifen, spironolactona, naloxon, fenotizina si anticonvulsive), procedee de diagnostic de tip imagistic (scanarea tiroidei sau scanare osoasa care folosesc substanta radioactiva cu 7 zile inainte de testare), obezitate, hipertiroidism si boala hepatica.Tratament
Tipare normale ale secretiei de gonadotropine sunt absolut necesare pentru reproducere si intervin in special in secretia LH fiind o strategie larg folosita pentru contraceptie. Pilulele contraceptive contin un progestin (compus similar progesteronului) de obicei combinat cu estrogen. Dupa cum ati aflat mai sus, progesteronul si estrogenul inhiba secretia LH iar pilulele sunt eficiente in acest sens (nu apare ovulatia). O alta metoda pentru a suprima secretia de gonadotropine este de a bloca receptorul GnRH, iar antagonistii de receptori GnRh au efect puternic contraceptiv atat la femei cat si barbati, dar nu sunt inca folositi la scara larga.
Menotropinele reprezinta un amestec de FSH si LH si sunt folosite in general in combinatie cu hCG (care stimuleaza cresterea naturala a LH) conducand la ovulatie la un moment dorit. Multe femei care opteaza pentru menotropine au incercat deja Clomifen si nu au ramas insarcinate; menotropinele pot fi folosite si pentru a detemina ovarele sa produca foliculi multipli care pot fi folositi in transferul intrafalopian de gameti sau in fertilizarea in vitro. La barbati menotropinele stimuleaza producerea de sperma in unele forme de infertilitate masculina. De obicei aceste produse sunt disponibile sub forma de pudra care se prepara chiar inainte utilizare. Trebuie sa discutati inainte de administrarea lor riscurile si beneficiile asociate cu medicul curant, luand in 
considerare eventualele alergii (de orice natura), varsta (copiii si varstnicii nu trebuie sa le utilizeze), interactiunile cu alte medicamente (cand este cazul) si chiar cu anumite alimente (si alcool sau tutun). Trebuie de asemenea sa comunicati medicului daca suferiti de boli ale glandei adrenale sau ale tiroidei, tumoare a creierului, tumori legate de organele sexuale/hormoni sexuali, chisturi ovariene (pot conduce la dezvoltarea suplimentara), insuficienta ovariana (nu vor functiona), sangerare vaginala anormala (in unele cazuri reprezinta un semn ca endometrul se dezvolta prea rapid, exista cancer endometrial sau unele dezechilibre hormonale care pot fi agravate de productia de estrogen declansata de menotropine; aceste probeleme trebuie eventual tratate inainte de terapie). Dozajul este diferit pentru fiecare caz in parte, dar si numarul de administrari, iar durata variaza in functie de problema medicala individuala ce se doreste tratata. Pentru forma injectabila sunt indicate 225 unitati de FSH si 225 unitati de LH injectate in pielea de sub buric. Retineti ca dozajul poate fi ajustat ulterior in functie de evaluarea testelor de sange si a ovarelor; de obicei dupa ultima doza medicul indica in urmatoarea zi hCG.
Pentru a preintampina eventualele complicatii, efecte adverse, dar si pentru a urmari gradul de eficacitate al tratamentului, se impun vizite dese la medic si efectuarea de ecografii (se urmareste marimea foliculilor) si teste de sange (se masoara nivelul de estrogen). Daca medicul recomanda masurarea temperaturii bazale, trebuie sa o notati zilnic si este important ca contactul sexual sa aiba loc in preajma ovulatiei pentru sanse crescute de a obtine sarcina. Este bine sa stiti ca in urma utilizarii acestor medicamente este foarte posibil sa apara sarcini multiple. Ca reactii adverse, cel mai des apar: balonare usoara, durere, inflamatie sau iritatie la locul injectiei, durere de stomac sau pelvina. Mai rar apar durere severa de stomac/abdominala, balonare severa, scaderea cantitatii de urina eliminata, greata/varsaturi/diaree, scurtarea respiratiei, inflamarea picioarelor, crestere in greutate. Aceste simptome mentionate indica in multe situatii sindromul de hiperstimulare ovariana care de obicei se remediaza de la sine cu ajutorul repausului la pat, insa situatiile extreme impun spitalizarea si chiar interventie chirurgicala. In cazul in care le observati, este indicat sa apelati la medic de urgenta.
Citeste si:
Tot ce trebuie sa stii despre hormonul foliculostimulant (FSH)
Cum ramai insarcinata daca suferi de ovulatie prematura
Tot ce trebuie sa stii despre progesteron
Totul despre hiperstimularea ovariana controlata
Surse:
www.mayoclinic.org; http://arbl.cvmbs.colostate.edu; www.webmd.com; www.firstresponse.com; www.yourhormones.info; www.healthline.com
Urmareste-ne pe Google News
