Au avut amabilitatea de a participa la realizarea acestui articol domnul Viorel Nedelcu - Psiholog clinician & psihoterapeut Centrul Medical Bellanima, care are la baza o formare extensiva in psihoterapia psihanalitica si o experienta de peste 8 ani in practicarea aceastei metode terapeutice si doamna Oana Georgescu - Psiholog clinician & psihoterapeut Centrul Medical Bellanima, care are o experienta de peste 9 ani in problematica dezvoltarii copilului si parentalitatii. Este psiholog clinician si psihoterapeut, cu un interes major in cercetarea clinica.
Cu ce fel de probleme emotionale se confrunta cuplurile care nu pot obtine o sarcina? Din ce motive apar aceste probleme?
Oana Georgescu:
Parentalitatea este una dintre dintre tranzitiile majore in viata adulta atat pentru barbati, cat si pentru femei. Cuplurile care se confrunta cu experienta infertilitatii tind sa aiba probleme emotionale similare, chiar daca nu sunt traite in acelasi mod, timp sau cu aceeasi intensitate. Barbatul si femeia din cuplu traiesc diferit aceasta experienta, ceea ce poate pune la grea incercare resursele emotionale si in cele mai echilibrate cupluri. Imposibilitatea de a crea o noua viata impreuna, de a implini dorinta partenerilor de a avea un copil si valorizarea sinelui creator pot duce la sentimente de furie, depresie, anxietate, probleme in relatia de cuplu si izolare sociala. Partenerii din cuplu traiesc un sentiment de pierdere si de stigma, inadecvare si neputinta, precum si o diminuare a increderii in fortele proprii si a identitatii de sine.
Perceptia unei lipse de control asupra propriului corp, viitor si asupra propriei vieti si neincredere in propria capacitate de a genera si actiona cu succes spre implinirea a ceea ce isi doresc. Acestea pot duce la un sentiment de furie. Mai mult,
cuplurile care recurg la investigatii medicale trebuie sa renunte la orice forma de control si sa ii lase pe specialisti sa gaseasca o cauza si o solutie. Este momentul cand investigatiile numeroase si posibil resimtite ca intruzive pot necesita dezvaluiri personale foarte intime legate de functionarea sexuala actuala sau istoricul sexual, toate ducand la un sentiment de vulnerabilitate si neputinta.
Cuplurile traiesc mult stres si anxietate pe tot parcursul acestui proces, incepand cu diagnosticul initial si pana in faza de acceptare. Poate aparea teama ca fiecare ar putea fi identificat si considerat cel „cu problema", grija legata de efectul infertilitatii asupra viitorului relatiei, teama ca nu vor trai niciodata experienta sarcinii, nasterii sau alaptatului, ingrijorarea ca nu vor deveni niciodata parinti, furia in fata comentariilor legate de copii si parentalitate ale prietenilor si membrilor sau cand se intalnesc cu femei insarcinate, copii in carucior sau reclame care trimit la produse pentru parinti si copii. La toate acestea se adauga stresul tuturor procedurilor medicale pe care cuplurile care se confrunta cu infertilitatea le sustin pe termen mai scurt sau mai lung.
Sentimentele de vinovatie si imagine de sine negativa sunt cauzate de nevoia de a cauta o explicatie, de a da un sens la ceea ce li se intampla. Pentru ca infertilitatea deseori nu are o cauza clara, fiecare cauta in istoricul personal motivul pentru ce li se intampla tocmai lor. Astfel cauta vinovati in ganduri, comportamente sau actiuni trecute, se pun in situatii umilitoare sau dureroase emotional pentru a cauta iertarea sau se priveaza de ceea ce le facea placere considerand ca nu merita. Desi este firesc ca sentimentele de vinovatie sa apara, ca in orice travaliu de pierdere, ca o metoda de a face fata lipsei de sens a realitatii prea dureroase, este critic sa isi reaminteasca ca (in)fertilitatea nu are nimic de-a face cu valoarea umana a fiecaruia.
Izolarea poate fi un alt efect al experientei infertilitatii. Cum infertilitatea este un subiect dificil de discutat, multi din cei afectati sufera in tacere. Cuplurile care doresc sa pastreze subiectul in intimitatea cuplului se pot retrage fizic sau psihic din situatiile sociale si incep sa se simta izolati si insingurati. De asemenea, pot simti ca nu mai rezoneaza cu restul prietenilor si ca au dificultati de relationare cu parintii cu copii, iar botezurile si vacantele in familie pot deveni reaminitiri dureroase ale lipsei din cuplu.
Infertilitatea poate fi sursa multor dificultati in cuplu si poate duce la rupturi in dinamica relationala. Cu toate acestea, daca fiecare dintre parteneri abordeaza cu intelegere si empatie experienta celuilalt, infertilitatea poate consolida o relatie.
Tristetea si durerea sunt raspunsuri naturale in fata pierderilor numeroase asociate cu infertilitatea - pierderea conceptiei naturale, pierderea controlului, pierderea sigurantei si increderii, pierderea propriei valori in a crea o alta viata, pierderea satisfactiei in relatie, si cateodata chiar pierderea ideii si de sarcina. Infertilitatea duce de asemenea la alterarea sperantelor si fanteziilor legate de copilul ideal, experienta de a fi insarcinat (a), sansele de a fi parinte biologic, obiectivele generale in viata si planurile de viitor. Tristetea poate aparea si ca urmare a reamintirii tuturor acestor pierderi atunci cand rezultatele medicale sunt negative, apar probleme de relatie in cuplu, se simt izolati fata de ceilalti oameni cu copii sau simt ca nu au nici un control asupra lucrurilor. Recunoasterea tuturor pierderilor amintite mai sus si permisiunea de a fi tristi si indurerati pot duce in timp la reducerea intensitatii trairilor de tristete.
Citeste si:
Cele mai eficiente arme impotriva infertilitatii
Viorel Nedelcu:
Cand ne dorim un copil si nu reusim sa il concepem poate fi devastator emotional. In mod special femeile sunt afectate pentru ca a fi mama este strans legat de imaginea de sine a femeii. Chiar si femeile care nu isi doresc sa devina mame sunt constiente de o anumita presiune sociala care vine si din asteptarile celorlalti.
Pentru barbati, presiunea nu este atat de mare sa devina tati. De asemenea, ei pot controla mai usor sau chiar reprima aceste sentimente. In cazul lor, este dorinta de a avea urmasi, iar frustrarea este traita si gestionata diferit.
Sentimentele pe care le traiesc femeile care isi doresc sa aiba copii, dar nu reusesc, sunt foarte variate, dar cateva lucruri sunt comune, si anume: sentimente de neimplinire, frustrare, iritabilitate si dezamagire care duc la trairi de vinovatie si rusine sau stari de anxietate si depresie.
Aceste trairi sunt amplificate de diferitele proceduri medicale, care sunt intr-un anumit grad invazive. Multe femei considera tratamentul impotriva infertilitatii ca fiind o experienta foarte dureroasa, care le afecteaza calitatea vietii, le afecteaza viata de cuplu, sub toate aspectele. De asemenea, presiunea sociala de a fi parinte duce, pentru cei care nu reusesc, la izolare si, in unele cazuri, la purtarea stigmatului de a nu fi reusit.
Statistic, intr-un cuplu, 40% din motivele infertilitatii se datoreaza femeii si 60% barbatului, iar de cele mai multe ori nu poate fi identificata o cauza medicala clara.
Din punct de vedere psihologic, cauzele infertilitatii pot fi rezultatul unor conflicte psihologice cu o figura materna, in cazul femeilor. Acest lucru prevaleaza mai mult decat orice alte conflicte cu sine sau cu altii. Infertilitatea poate fi o modalitate inconstienta de pedepsire a acestei figuri materne. In cazul barbatilor, cauzele psihologice isi au resorturile in anxietate si stari depresive, care, la randul lor, pot generate de dificultatea asumarii responsabilitatii unui rol patern.
Cum pot fi remediate? Ce sfaturi aveti pentru cupluri?
Oana Georgescu:
Negarea initiala a infertilitatii are functia de a proteja cuplul de a fi coplesit de realitatea dureroasa, insa negarea cronica, pe termen lung, poate fi periculoasa pentru binele emotional al cuplului si poate duce la renuntarea de a cauta alte solutii de a avea un copil sau de a accepta realitatea si de a se adapta la prezent. Aceptarea si impacarea apar in urma recunoasterii si elaborarii trairilor dureroase. Acceptarea nu inseamna „a trece peste" si nu inseamna ca trairile de negare, anxietate, izolare, vina, imagine de sine negativa sau tristete vor disparea total; se poate insa ca acestea sa fie traite cu mai putina intensitate si sa nu mai predomine in dinamica cuplului. Este un proces care este particular fiecarei persoane si fiecarui cuplu in parte. Acceptarea si impacarea sunt marcate de o reintoarcere a energiei, increderii in propriile forte, umorului si sentimentului de voie buna si speranta in viitor si fortele proprii si a constientizarii faptului ca infertilitatea reprezinta doar un aspect al identitatii de sine.
Citeste si:
Infertilitatea cuplului: 10 cauze psihologice
Cu toate acestea, infertilitatea este considerata o criza majora in cuplu si uneori, pentru a usura procesul, este recomandata apelarea la suport psihologic specializat, prin psihoterapie sau consiliere individuala sau de cuplu sau participarea la grupuri de suport pentru a sustine cuplul sa faca fata tuturor problemelor emotionale asociate cu acest diagnostic. Atunci cand problemele emotionale devin foarte apasatoare poate fi nevoie si de un consult psihiatric. Nu mai putin importante pentru depasirea acestei crize sunt: obtinerea de informatii corecte legate de cauzele infertilitatii si posibile alternative de avea un copil, obtinute in contextul unei relatii de incredere cu medicul curant si un sistem social de suport puternic - prieteni, familie, colegi.
Multumim colaboratorilor nostri pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.
Urmareste-ne pe Google News
