Totul despre monitorizarea fetala

Ce este monitorizarea fetala?

Monitorizarea fetala inseamna verificarea continua sau periodica a pulsului bebelusului, in timpul travaliului.

Cu alte cuvinte, in timpul travaliului, medicul si o asistenta medicala vor verifica pulsul bebelusului pentru a vedea cum se simte acesta si cum tolereaza contractiile mamei.

Monitorizarea fetala se face cu ajutorul unui monitor fetal electronic – monitorizare continua, cu un dispozitiv Doppler sau cu un fetoscop, folosite de medic pentru a asculta inima copilului si in timpul vizitelor prenatale – monitorizare periodica.

Citeste si: Totul despre ecografia 4D in sarcina

Monitorizarea intermitenta sau periodica

Monitorizarea intermitenta sau periodica se face cu un dispozitiv Doppler sau cu un fetoscop care sunt puse pe abdomenul gravidei in timpul vizitelor la medic. Doctorul va verifica si contractiile punand mainile pe burtica viitoarei mamici.

Monitorizarea periodica se va face la fiecare 15-30 de minute, in faza activa a primei etape a travaliului si la fiecare 5 minute in faza a doua (faza de impingere). Vor fi monitorizate bataile inimii copilului in timpul contractiilor si atunci cand bebe nu se misca pentru a determina "o medie" a pulsului (normal este intre 110 si 160 de batai pe minut). De asemenea, cei care te asista la nastere vor verifica pulsul bebelusului in timpul contractiilor si imediat dupa, pentru a vedea cum tolereaza bebelusul contractiile mamei. In cazul in care medicul suspecteaza vreo problema, pulsul bebelusului va fi verificat mai des, se poate ajunge chiar la o monitorizare continua, pe toata durata travaliului.

Pulsul fetusului va fi verificat si atunci cand se rupe apa sau imediat dupa un control vaginal.

Citeste si: Analize medicale in sarcina: calendarul complet

Monitorizarea fetala continua

Monitorizarea continua se face cu ajutorul a doua discuri electronice (senzori), numite traductoare, care sunt tinute pe abdomen de o banda elastica. Un disc monitorizeaza bataile inimii copilului, iar celalalt monitorizeaza contractiile mamei. Traductoarele sunt conectate la un aparat care se afla langa pat.

Monitorizarea fetala electronica nu este dureroasa, insa unele mame spun ca este incomod sa ai pe burta cele doua discuri in timpul travaliului. In plus, miscarile gravidei sunt limitate si viitoarea mamica va face fata mai greu contractiilor.

Specialistii nu se pot pune de acord in ceea ce priveste avantajele comparative ale celor doua modalitati de monitorizare fetala. In timp ce unele studii NU pot asocia monitorizarea fetala electronica cu o imbunatatire semnificativa a scorului Apgar sau cu o reducere a deceselor in randul nou nascutilor, alte studii arata contrariul.

De asemenea, sunt comune si citirile fals-pozitive care arata o problema care nu exista in fapt. Pentru mama, monitorizarea continua este asociata cu mai multe operatii de cezariana sau cu nasterile asistate (folosind forcepsul si vacuum-ul).

Citeste si: 10 lucruri despre sarcina pe care trebuie sa le stii!

Cand este nevoie de o monitorizare electronica fetala continua?

Monitorizarea fetala electronica este necesara in anumite cazuri, cum ar fi:

- complicatii in sarcina sau complicatii aparute in timpul travaliului;

- in cazul in care gravida alege sa i se faca o epidurala pentru diminuarea durerilor din timpul nasterii;

- gravida are nevoie de oxitocina (pitocina) pentru a induce travaliul sau pentru a grabi travaliul.

In cazul in care sarcina a decurs bine si nu apar complicatii in timpul travaliului, Congresul American de Obstetrica si Ginecologie, specialisti din Uniunea Europeana, dar si multi medici romani recomanda ca monitorizarea fetala sa fie periodica, pentru ca nu exista suficiente dovezi care sa arate ca monitorizarea continua are vreun efect pozitiv asupra bebelusului, ba din contra... se poate ajunge mult mai usor la cezariana si la forceps.

Ce este monitorizarea fetala interna?

In cazul in care  monitorizarea externa nu este eficienta (se intampla in cazul in care gravida se misca foarte mult sau este obeza) sau medicul crede ca este necesara o monitorizare mai precisa, acesta poate sa recomande sau sa decida efectuarea unei monitorizari interne.

Monitorizarea fetala interna este o procedura invaziva care consta in introducerea prin colul uterin a unui senzor – un electrod- ce va fi atasat de scalpul copilului. Senzorul va fi conectat la un monitor extern si va oferi rezultate mult mai precise ale pulsului bebelusului.

De asemenea, medicul poate decide introducerea unui cateter prin colul uterin pentru monitorizarea uterina interna a contractiilor.

Ce masuri vor fi luate in cazul in care monitorizarea fetala indica anumite probleme?

Medicul care asista gravida la nastere va evalua rezultatele monitorizarii fetale si in cazul in care apar probleme poate decide:

- schimbarea pozitiei gravidei si administrarea de lichide sau oxigen;

- oprirea oxitocinei, in cazul in care travaliul este indus;

- medicamente pentru relaxarea uterului si reducerea contractiilor;

- infuzarea de lichid steril in uter prin intermediul unui cateter subtire, in cazul in care membranele sunt rupte;

- cezariana sau nastere asistata, in cazul in care starea copilului se inrauteste.

Daca ai parte de o monitorizare fetala electronica si nu mai auzi bataile inimii bebelusului, nu intra in panica, este posibil ca traductorul de pe abdomen sa se fi mutat din loc si sa nu mai aiba contact cu ritmul cardiac. O asistenta va rezolva situatia.

Ce este testul fetal non-stres?

Testul fetal non-stres se face, in general, atunci cand gravida a depasit cele 40 de saptamani de sarcina. Acest test se poate face si preventiv, incepand cu a 38-a saptamana de sarcina, in cazul in care mama a avut probleme cu nasterile anterioare sau prezinta anumiti factori de risc.

Testul fetal non-stres este neinvaziv si se face in cabinetul medicul obstetrician cu ajutorul unor echipamente de monitorizare fetala - o centura speciala atasata de abdomen si un monitor care va inregistra pulsul bebelusului si modificarile acestuia in functie de orice activitate uterina. Riscurile implicate: interpretarea gresita a datelor si expunerea la ultrasunete.

Alternativele testului non-stres sunt testele de stres sau profilul biofizic.

Testele de stres sunt destul de periculoase (pot declansa travaliul prematur) si se fac prin injectarea unei cantitati mici de oxitocina pentru a vedea daca fatul face fata contractiilor uterine.

Profilul biofizic este o combinatie intre o ecografie amanuntita si un test non-stres. Acest test este facut preventiv sau in cazul in care mama prezinta mai multi factori de risc. Profilul biofizic se face intre saptamanile 38-42 de sarcina si va monitoriza respiratia, tonusul muscular, lichidul amniotic si pulsul bebelusului.

Monitorizarea fetala externa poate fi facuta si in timpul sarcinii, la controalele de rutina, medicul folosindu-se de aceleasi metode si instrumente.

Surse: babycenter.com; pregnancy.about.com; webmd.com; childbirth.org