Analize obligatorii în sarcină

Informații despre analize obligatorii în sarcină

Profesorul și medicul specialist în obstetrică-ginecologie Charles Lampley din Chicago susține că: „să ai grijă de tine în timpul sarcinii reprezintă cea mai importantă modalitate de a avea un copil sănătos". Conform acestuia, cu excepția situației în care există factori de risc pentru sarcină, consultațiile medicale trebuie să aibă loc o dată pe lună în primele 28-32 săptămâni gestaționale. În schimb, femeile care dezvoltă diabet sau hipertensiune în sarcină sau care prezintă un istoric de naștere prematură trebuie să fie consultate mai frecvent.

În primul rând, principalul test de sânge este reprezentat de hemoleucograma completă care estimează numărul de globule albe și roșii. Medicul va urmări 3 indicatori importanți în rezultatele testelor de sânge: hemoglobina, hemotocritul (un nivel redus al acestora indică anemie) și numărul de trombocite (sunt importante pentru coagularea sângelui - la naștere se pierde o cantitate mare de sânge).

Citește și: Analize medicale in sarcina: calendarul complet 

Când trebuie efectuate analizele obligatorii în sarcină

Conform medicului Boris Petrikovsky, seful departamentului de obstetrică și ginecologie din New York, prima consultație prenatală trebuie să includă o testare sanguină care: va determina grupa de sânge, nivelul de fier (pentru anemie), nivelul de glucoză (pentru diabet) și factorul Rh (pot surveni probleme în cazul incompatbilității de Rh între mamă și copil). Tot prin intermediul unui test de sânge se va urmări dacă sunt prezente boli cu transmitere sexuală precum HIV/SIDA, sifilis, herpes, hepatita B și C și anticorpi pentru rubeolă (depistarea timpurie este esențială deoarece unele dintre aceste boli pot cauza complicații/defecte la naștere copilului sau chiar pierderea sarcinii, iar altele pot fi tratate cu succes antepartum). În plus, cu ajutorul unui examen de secreție vaginală se poate verifica prezența gonoreei / chlamydia sau a cancerului cervical. Este necesară și o probă de urină (urocultură) pentru a verifica prezența unei infecții de tract urinar, dar și a nivelului de glucoză (diabet gestațional) sau al prezenței proteinelor (preeclampsie).

Cel de-al doilea set de analize va avea loc în intervalul 8-18 săptămâni de sarcină și include o ecografie care poate ajuta la determinarea mai precisă a datei probabile de naștere și are scopul de a reverifica dacă există eventuale anomalii ale fătului. Apoi, în intervalul 24-18 săptămâni va avea loc un nou set de analize pentru a verifica prezența diabetului gestațional (dispare după naștere), iar gravidele cu Rh negativ vor fi testate pentru anticorpi (incompatabilitatea de Rh poate fi gestionată cu ajutorul unor injecții).

În cele din urmă, la finalul sarcinii, în intervalul 32-36 săptămâni se poate repeta testarea pentru sifilis și gonoree, precum și pentru streptococul de tip B, un tip de bacterie care poate cauza meningită sau infecții la nivelul sângelui la nou-născuți (se poate trata cu antibiotice în timpul travaliului și al nașterii pentru a reduce riscul de transmitere la copil)

Alte analize obligatorii în sarcină

În funcție de rezultatul primelor analize (desemnate teste de screening) precum și de vârsta mamei (peste 35 ani), se pot impune teste suplimentare (desemnate drept teste de diagnotic), precum biopsia de vilozități coriale sau amniocenteza care pot depista sindromul Down sau alte anomalii ale fătului. Biopsia de vilozități coriale este realizată de obicei între 10-12 săptămâni de sarcină și poate fi realizată fie prin introducerea unui tub subțire din vagin în cervix pentru a îndepărta o mostră de celule din vilozitățile coriale (care formează placenta), fie prin inserarea unui ac prin peretele abdominal pentru a obține o mostră de țesut. Amniocenteza este efectuată între 16-18 săptămâni de sarcină și presupune inserarea unui ac prin peretele abdominal în uter pentru a extrage din lichidul amniotic. Atât această analiză cât și amniocenteza prezintă un risc mic de pierdere a sarcinii. Acestea sunt mai invazive dar și mai precise, confirmându-vă sau dimpotrivă infirmându-vă dacă bebelușul suferă de vreo afecțiune. 

De reținut

Trebuie subliniat faptul că toate aceste analize trebuie coroborate cu ecografii de morfologie fetală; toate au rolul de a determina dacă bebelușul este expus riscului de a dezvolta sindromul Down sau alte anomalii cromozomiale. Primul screening din primul trimestru, efectuat în intervalul de 11-14 săptămâni gestaționale, combină o ecografie cu un test de sânge care vor determina probabilitatea unei anomalii cromozomiale. Apoi în screening-ul specific celui de-al doilea trimestru cunoscut drept triplu sau cvadruplu test, efectuat în intervalul 15-18 săptămâni gestaționale se verifică prin intermediul unor teste sanguine prezența unor anumite substanțe (de aici provine și denumirea testării) care pot indica sindromul Down. Apoi rezultatele testării sunt intoduse într-un computer alături de vârsta mamei pentru a determina riscul ca bebelușul să dezvolte o afecțiune (de menționat că la fiecare sarcină în parte rezultatele pot diferi). Atât testarea triplă cât și cea cvadruplă includ un test pentru alfa fetoproteină care urmărește prezența unor defecte de tub neural (ale măduvei spinării). Unii medici specialiști în obstetrică-ginecologie apelează la un screening integrat care combină datele din primul trimestru de sarcină cu cele ale testului triplu sau cvadruplu specific celui de-al doilea trimestru de sarcină (în acest fel rezultatele sunt mult mai precise).

De asemenea, trebuie subliniat faptul că testele nu oferă un rezultat pozitiv sau negativ, ci o probabilitate (un procent statistic). Însă acest număr se poate interpreta în șanse reduse sau ridicate de a dezvolta problema respectivă de sănătate.
În ceea ce privește testele de tip diagnostic, și anume amniocenteza și biopsia de vilozități coriale, prima se impune pentru femeile cu vârsta mai mare de 35 ani și poate identifica aproximativ 40 anomalii fetale (inclusiv sindrom Down, fibroză chistică sau siclemie), iar cea de-a doua urmărește nivele anormale ale hemoglobinei și deficiență de enzime și evaluează țesutul placentar (poate identifica sindromul Down, fibroză chistică, siclemie, hemofilie, boala Tay-Sachs și talasemie), însă presupune un risc mai mare de pierdere a sarcinii.

În plus față de testele menționate, pot fi recomandate de către medic și alte teste de rutină în funcție de istoric medical, etnic sau rasial. Dacă există un istoric familial de distrofie musculară, hemofilie sau fibroză chistică poate fi de ajutor un consilier genetic; acesta nu poate trata copilul, însă vă va prezenta factorii de risc care pot influența evoluția sarcinii.

În final, este important se subliniat faptul că toate aceste analize demonstrează faptul că dacă cunoașteți din timp anumite afecțiuni vă puteți pregăti emoțional și puteți găsi sprijinul medical corespunzător, dobândind un simț mai puternic de control asupra sănătății voastre precum și a copilului.

Surse: 

www.parents.com; www.webmd.com; http://health.howstuffworks.com