Cauze otita externă
O serie de bacterii precum Pseudomonas aeruginosa sau Staphylococcus aureus pot fi responsabile de aceasta afecțiune. Otita externă fungică este mai rar întâlnită și cauzată de Aspergillus niger sau Candida albicans. Furunculele apar din cauza Staphylococcus aureus. Persoanele care suferă de alergii, psoriazis, eczemă sau dermatită seboreică sunt predispuse otitei externe. Mai trebuie menționate printre cauze și lezarea canalului auditiv în timpul curățării, pătrunderea de apă sau iritanți; deoarece apare adesea după înot poartă și denumirea de urechea înotătorului. Căștile de urechi sau dispozitivele auditive, mai ales dacă nu sunt curățate corespunzător, pot reprezenta un factor de risc. Bețișoarele de urechi nu trebuie introduse în canalul auditiv.
Simptome otita externă
Simptomele pentru otita externă sunt durere (la atingerea urechii externe), roșeață și scurgere. Scurgerea este urât mirositoare, de culoare albă sau gălbuie; canalul auditiv poate să nu fie inflamat sau doar ușor (în cazurile grave se poate inflama până la închidere completă). În cazul în care canalul auditiv se inflamează sau se umflă cu puroi și reziduuri, auzul poate fi afectat. Dacă este vorba despre otită fungică de Aspergillus niger, apare un prurit puternic și o senzație de plenitudine în ureche; uneori pot apărea puncte de culoare gri-negre sau galbene înconjurate de un material similar bumbacului (spori fungici). La otomicoza cauzată de Candida albicans nu apar fungi vizibili, dar poate apărea o scurgere groasă, cremoasă. Furunculele cauzează durere puternică, iar când se rup o cantitate mică de sânge și puroi poate curge din ureche.Diagnostic otita externă
Un medic specialist ORL va realiza o examinare a canalului auditiv și uneori va fi necesară o cultură a unei mostre prelevate din canalul auditiv (în special pentru infecțiile de natură fungică). Medicul își bazează diagnosticul pe simptome și pe examinarea cu otoscopul - se va evidenția pielea de culoare roșie și inflamată care poate fi presărată cu puroi și reziduuri.Prevenire
Urechea înotătorului poate fi prevenită prin purtarea unei căști de înot și curățarea corespunzătoare a urechilor de apă. Încercarea de a curăța canalul auditiv cu bețișoare de ureche sau alte obiecte nu este recomandată deoarece interferează cu mecanismul normal de auto-curățare a urechii și poate împinge reziduurile și ceara în adâncime. În plus, această acțiune poate cauza leziuni minore ale pielii delicate ale canalului auditiv, conferind un loc propice pentru proliferarea bacteriană.
Tratament otita externă
Pentru a trata otita externă, medicul trebuie să îndepărteze în primul rând reziduurile din canalul auditiv cu un dispozitiv de sucțiune, auzul revenind la normal după eliberarea canalului auditiv. De obicei, o persoană cu otită externă ușoară primește picături auriculare, evnetual picături cu corticosteroid precum hidrocortizon sau dexametazonă de câteva ori pe zi (împiedică bacteriile să se dezvolte și restabilesc echilibrul tegumentului canalului auditiv). În cazul infecțiilor moderate sau grave, sunt recomandate picături cu antibiotic; când canalul auditiv este extrem de inflamat medicul poate introduce un mic tampon în acesta pentru a permite penetrarea tratamentului, care va rămâne timp de 24-72 ore, iar apoi se pot introduce picături auriculare. Persoanele cu otită externă gravă pot necesita tratament antibiotic pe cale orală precum cefalexin sau ciprofloxacin. Analgezicele ajută la reducerea febrei în primele 24-48 de ore până se retrage inflamația. Infecțiile fungice pot necesita curățări și tratamente repetate. Pentru furuncul, tratamentul depinde de gravitate- cele în stadiu incipient necesită căldură și analgezice și antibiotic, iar cele în stadiu critic trebuie incizate pentru drenarea puroiului. Pe perioada tratamentului este indicată purtarea unei căști pentru duș și evitarea înotului.
Sfatul specialistului
Doamna doctor Ana Maria Apostol, medic specialist ORL, competență Endoscopie și Audiometrie pe care o puteți găsi în cadrul Clinicilor Medlife, dar si la adresa www.alertaorl.ro ne-a oferit următoarele informații:
Otita externă se definește ca o infecție a tegumentului conductului auditiv extern. Ea este des întâlnită vara și în momentele în care mergem la mare și piscină pentru că în interiorul conductului se creează un mediu închis și umed, cu o temperatură ridicată - un mediu propice microbilor să se dezvolte.
Tegumentul este acoperit în mod normal de microbi (bacterii, fungi), dar el se comportă ca o barieră și nu lasă să treacă acești microbi în sânge. Însă datorită condițiilor de mediu enumerate mai sus și micilor eroziuni tegumentare pe care le face apa și nisipul, de la piscină și mare, care intră agresiv în conductul auditiv extern se formează niște "porți de intrare" în tegument pentru microbii care erau ținuți "la distanță", prin urmare acești microbi intră în tegument și sub el creând o reacție inflamatorie inițial, adica o "umflare" a tegumentului cu strâmtarea conductului (nu mai intră degetul în ureche cum intra înainte), o roșeață - congestie a conductului și consecutiv apare durerea de ureche, a carei intensitate crește progresiv putând ajunge în 24-48 ore la o intensitate "insuportabilă" și se accentuează noaptea.
În 2-3 zile de la crearea acestor "porți de intrare" și apariția semnelor de inflamație locală a conductului apare și o secreție purulentă, galbenă, care curge ușor din ureche și o mâncărime în ureche.Infectarea conductului poate fi provocată de germeni, bacterii cum ar fi bacilul Piocianic (Preoteus) sau Stafilococul Auriu sau de către fungi cum ar fi Aspergilus Fumigatus. Diferența dintre cele 2 microorganisme o va face un examen clinic ORL și o secrție auriculară.
Tratamentul acestei otite externe ar trebui efectuat imediat datorită agravării foarte rapide a simptomatologiei. Tratamentul se instituie după un examen clinic ORL, durează în medie 7 zile și este diferit în funcție de ce fel de infecție este.
O astfel de otită apare în egală măsură și la copii și la adulți. La copii este favorizată de insistențele părinților de a șterge copilul cu bețișor în ureche. Dragi părinți: nu este nevoie să îl ștergeți în ureche după baie, conductul auditiv extern este acoperit de ceară, care este ca o pătură protectoare și nu lasă loc germenilor să intre și aceasta se tot reface. Prin urmare ea iese singură din ureche, nu este nevoie să o scoatem noi. Ștergem doar un pic pavilionul și atât, urechea nu rămâne murdară. Dacă insistăm noi să îi ștergem urechea, intrăm agresiv în conduct și provocăm noi acele eroziuni tegumentare, acele "porți de intrare" a microbilor în sânge.
Înotul și piscina mai sunt factori favorizanți de apariție a acestei otite. Știu, le place copiilor să stea sub apă mai mult decât în apă, dar încercați să îi protejați punându-le casca pe cap și uscându-i bine pe cap după ce au ieșit de la înot.
Alt sfat: când copilul se plânge de durere de ureche nu faceți automedicație acasă sau la sfatul farmacistului, nu mai puneți picături în ureche fără să vi le indice medicul ORL, pentru că s-ar putea să agravați situatia. De cele mai multe ori este mult cerumen sau secreție purulentă în interior care ar trebui să fie aspirate ca să intre picăturile cum trebuie și să își facă efectul scontat.
Regula de bază: URECHEA SE CURĂȚĂ SINGURĂ, nu este nevoie să o curățăm noi, la baie ea se "spală" și se curăță singură, iar apa care ar rămâne pe tegument se evaporă în câteva secunde. Curățăm doar urechea externă cu bețișoare de urechi cu opritor.
Mulțumim doamnei doctor Ana Maria Apostol pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.
Surse:
www.merckmanuals.com; www.msdmanuals.com; https://patient.info