Ticurile la copii

Ce sunt ticurile?

Un tic este o miscare repetitiva brusca sau un sunet care poate fi dificil de controlat. Ticurile care implica miscari sunt numite ticuri motorii si sunetele involuntare sunt numite ticuri vocale. Ticurile sunt considerate a fi tulburari comportamentale care apar in cele mai multe cazuri la copiii de pana in 10 ani si de cele mai multe ori dispar in adolescenta. Ticurile apar sau se intensifica atunci cand apare stresul, oboseala, plictiseala si dispar in timpul somnului.
Ticurile pot fi simple sau complexe:
- Ticurile motorii simple implica o singura grupa de muschi.
- Ticurile motorii complexe implica mai multe grupe de muschi.
- Ticurile vocale simple implica niste sunete.
- Ticurile vocale complexe implica un cuvant sau mai multe.
Ridicatul din umeri este un tic (din categoria ticuri motorii) foarte frecvent la fel ca: „strambarea" din nas, muscatul buzei, clipitul des, tusitul, grimase faciale, atingeri repetitive, sarituri, miscarea repetitiva a capului.
Cele mai comune ticuri vocale sunt: tusitul, grohaitul, sasaitul, plescaitul.
Probabil cele mai dramatice ticuri sunt imitarea motorului de masina, lovirea sau automutilarea, dar si coprolalia (rostirea cuvintelor obscene) sau echolalia (repetarea cuvintelor spuse de altcineva)
Desi multi confundam ticurile cu spasmele musculare, acestea sunt total diferite. Spasmele musculare sunt evenimente izolate, nu actiuni repetate (ticuri). Spasmele sunt in totalitate involuntare si nu pot fi controlate sau suprimate.Acestea se pot produce oriunde in organism.
In cele mai multe cazuri, ticurile si spasmele musculare sunt inofensive si temporare, dar sunt si cazuri in care ticurile pot fi cauzate de o tulburare psihica. Ticurile, in general, pot fi gestionate cu tratament si modificarea stilului de viata.
De multe ori persoanele adulte se pot abtine de la aceste ticuri pentru o perioada scurta de timp, insa suprimarea ticului duce la cresterea starii de disconfort. Copiii constientizeaza acest fenomen mai putin decat adultii dar, din pacate, un copil cu ticuri este ironizat si chiar marginalizat de ceilalti copii. Chiar daca ticurile nu tin cont de varsta, ele apar mai des la copii. Expertii spun ca aproximativ 25% dintre copii au la un moment dat niste ticuri, iar baietii sunt mai predispusi la ticuri decat fetele.

Cauzele ticurilor la copii

Nu se stie exact din ce cauza apar ticurile dar se pare ca stresul si lipsa somnului joaca un rol important in aparitia si intensificarea ticurilor.
Anumite deficiente de minerale si vitamine ar putea duce la aparitia unor ticuri de scurta durata. Astfel, lipsa de magneziu poate fi cauza unor ticuri. Include in dieta copilului alimente bogate in magneziu, sau da-i micutului suplimente pe baza de magneziu. Astfel, aceste ticuri pot disparea complet in timp.
O alta cauza este expunerea indelungata a mamei la monoxidul de carbon pe timpul sarcinii. Aceasta expunere este nociva pentru ca poate creea o anumita substanta care produce defecte de nastere. Cu cat expunerea la monoxidul de carbon a fost mai mare, cu atat cresc riscurile ca defectele de nastere ale copiilor sa fie mai grave si mai complexe. Monoxidul de carbon poate fi produs de seminee, se regaseste in fumul din hornuri, sobe de lemn, garaje si e din plin in fumul de tigara.
Exista si cazuri in care ticurile copiilor pot fi cauzate de prezenta unor boli mai grave cum ar fi sindromul Tourette, Levine-Critchley sau a unor dereglari mintale ca Huntington sau Wilson. Aceste dereglari mintale sunt niste deteriorari progresive ale mintii care se manifesta prin neputinta de a controla muschii corpului, prin pierderea memoriei sau dureri abdominale sau de gat. Uneori aceste simptome nu apar decat dupa ani de zile.
Ticurile pot fi, de asemenea, cauzate de anumite tipuri de medicamente.
Specialistii au observat agravarea ticurilor sau declansarea lor in cazul consumului unor substante , in special stimulatori psihomotori. Unele forme ale bolii pot debuta din cauza unor simptome ale altor afectiuni: de exemplu, o tuse inceputa ca o simpla viroza poate continua ca tic involuntar. Ticurile noi pot aparea in urma imitarii unor comportamente normale.
Un lucru este cert, ticurile se pot acutiza in caz de naxietate, stres, oboseala si emotie puternica.

Complicatiile ticurilor la copii

Desi ticurile sunt, de multe ori, inofensive si starea micutului se poate imbunatati in timp, ele pot cauza anumite probleme de integrare in colectivitate. Copilul cu ticuri isi face mai greu prieteni si se poate manifesta violent. Studiile de specialitate arata ca ticurile pot afecta peformanta scolara.

Tratarea ticurilor la copii

Daca ticurile sunt usoare si tin mai mult de obisnuinta de a face un anumit gest, tratamentul nu este necesar. La majoritatea copiilor, ticurile dispar spontan sau se diminueaza semnificativ la varsta adolescentei.
Ticurile severe sau frecvente pot necesita tratament, care cuprinde tratament medicamentos si consiliere - psihoterapie.
Terapiile comportamentale sunt adesea recomandate ca tratament pentru ticuri. Aceste terapii includ:
- Terapia inversa care are drept scop invatarea copilului de a face anumite gesturi care sa „concureze" cu ticurile, gesturi care nu se pot face in acelasi timp cu ticul respectiv.
- Constientizarea comportamentului este o alta metoda de tratare a ticurilor. Copilul va incerca sa-si controleze ticurile pana la disparitia acestora.
- Distragerea atentiei poate functiona la anumiti copii care prezinta ticuri emotionale.
- Anumite tehnici de relaxare (recomandate de psihologi) sunt recomandate persoanelor care au ticuri foarte frecvente sau grave, ce le pot produce traume emotionale.
- Lauda este o terapie care poate fi aplicata de parinti. Acestia trebuie sa-si laude copiii ori de cate ori reusesc sa sa-si controleze ticul.
- Metoda modelarii este tehnica cea mai utilizata in tratamentul ticurilor la copii. Pacientul este rugat sa repete comportamentul in mod voit, pentru anumite perioade de timp, intercalate cu perioade scurte de pauza, pana cand se ajunge la un anumit grad de oboseala. Pacientii au aratat o scadere a frecventei ticurilor, insa beneficiile pe termen lung nu sunt concludente.
Exista si medicamente care pot imbunatati ticurile copiilor. Medicamentele utilizate in tratarea acestei tulburari comportamentale includ agonisti de dopamina, agonisti alfa-2 adrenergici, benzodiazepine si inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei.
Atat terapiile cat si medicamentele trebuie recomandate de specialisti. In concluzie, in cazul in care observi un tic la copilul tau, mergi cu el la medicul pediatru care te va trimite, daca este cazul, la un specialist (psihiatru sau psiholog). Specialistul este cel care decide daca este cazul de tratament si ce fel de tratament se impune in cazul ticurilor la copii.

Surse: webmd.com; nhs.uk; la-psiholog.ro; kidshealth.org;