Parintii le cumpara copiilor o gramada de jucarii sau mai bine zis cei mici ajung sa aiba o gramada de jucarii. Adevarul este ca sunt cerute, uneori cu o insistenta greu de combatut prin modalitati rationale de negociere. Jucarii scumpe, jucarii ieftine, jucarii vazute in reclamele tv ajung sa impresoare incet-incet locuinta, pana intr-o zi cand realizezi ca abia mai gasesti un loc sa arunci un ac si, mai ales, ca cel mic/cea mica a uitat extrem de rapid de pasiunea fulminanta pentru cea mai tare masinuta/papusa. Pe care a insistat din rasputeri ca o doreste, ca nu mai potate trai fara ea nu mai tarziu de saptamana trecuta. Si, cand faci un calcul al tuturor investitiilor tale, parca ceva nu este in regula. Mai ales ca in copilaria ta toate jucariile detinute nu depaseau cifra cinci si nu-ti amintesti sa fi suferit vreo trauma din aceasta cauza.
Ma declar si eu la fel de vinovata. Din motive din cele mai variate (incepand de la compensarea lipsei de timp de calitate, oferirea a tot ceea ce parintele nu a avut in copilarie, pana la satisfacerea dorintelor micului cersetor-in 
cazul meu e mai degraba ultima varianta), ajungem sa cheltuim sume astronomice care nu ne-ar incomoda poate daca am observa un grad de satisfactie pe termen ceva mai lung. Societatea consumerista in care produsele sunt abundente si ieftine (unele) joaca si ea, desigur, un rol esential in crearea unui mic "devorator" de jucarii. Din pacate insa, dezvoltarea copilului pe termen lung sufera si ea in urma shopping-ului compulsiv, gradul de empatie in special devenind redus sau disparand aproape complet.
Studii
Claire Lerner, un lucrator social specializat in dezvoltarea copilului, a intreprins un studiu finantat guvernamental cu privire la efectul "inundarii" copilului cu jucarii. Ea a descoperit ca prea multe obiecte de joaca pot restrictiona dezvoltarea si dauna copilului: "cei mici devin coplesiti si suprastimulati si nu se pot concentra pe niciun lucru suficient de mult timp pentru a invata ceva si a se calma. Prea multe jucarii inseamna ca nu invata nici sa se joaca imaginativ", sustine ea.
Un studiu desfasurat de Universitatea din Stirling a concluzionat ca jucariile scumpe, high-tech constituie o risipa de bani - copiii invata la fel de multe jucandu-se cu un telefon mobil vechi.
In acest sens, in Germania, doi specialisti in sanatatea publica, Rainer Strick si Elke Schubert au convins o cresa din Munchen sa impacheteze toate obiectele de joaca timp de 3 luni pe an, lasand copiii doar cu mese, scaune, paturi si propria initiativa si au urmarit ce s-a intamplat. Initial copiii au fost plictisiti, insa in ziua a doua au transformat mesele si paturile in ascunzatori si au fost absorbiti in jocuri de imaginatie. Si-au pus creativitatea la incercare si au devenit mai multumiti, in acelasi timp invatand sa se concentreze, sa comunice mai bine si sa sa se integreze in grupuri.
Specialistii in educatie Steiner Waldorf au recunoscut in urma cu multa vreme efectele pozitive ale inlaturarii jucariilor in exces de la copii si ale inlocuirii lor cu lucruri mai simple, mai naturale, cum sunt castane, scoici si bucati de material pentru a stimula joaca creativa. Veronica Moen, director al companiei de jucarii de tip Steiner Myriad Natural Toys considera ca ar trebui sa modificam radical plansa de joaca: "jucariile mai simple inseamna ca imaginatia trebuie sa lucreze mai mult. Expresia faciala minima a papusilor, de exemplu, ii face pe copii sa le inzestreze cu emotii si sa realizeze scenarii. Materialele naturale, cum este lemnul, le stimuleaza simturile."
Conform doctorului John Richter, consultant pshihologic pediatric la spitalul John Radcliffe considera: "greseala pe care o fac multi parinti cand cumpara o jucarie, in special pentru copii foarte mici, este ca opteaza pentru jucarii care fac multe, in loc sa prefere una cu care copilul sa poata face multe." Specialistul sustine ca studiile indica faptul ca atunci cand un copil este pus in fata cu un nou obiect trece prin doua stadii: explorare si apoi joaca. In faza de explorare se intreaba: "ce face acest obiect?" In faza de joaca se intreaba: "ce pot face cu acest obiect?" Cand un copil se confrunta cu prea multe jucarii noi, el petrece prea mult timp explorand si prea putin jucandu-se. "Teoria este ca acei copii care se joaca mai mult tind sa devina mai creativi, imaginativi si mai stabili emotionali. Impresia este ca sunt mai buni la preluarea initiativei si mai adaptabili, ceea ce doreste oricine intr-o lume in permanenta schimbare."
Mai putin inseamna mai mult cand vine vorba de dezvoltarea copilului. Conform directorului Centrului Thomas Coram de Copilarie Precoce, parintii ar trebui sa evite jucariile electronice si sa le cumpere pe cele care necesita abordare imaginativa din partea copilului, cum sunt jucarii gen lego, blocuri de constructie, animale de ferma, papusi simple, carti bune. Iar joaca simpla cu parintii este mai valoreaza mai mult decat orice jucarie, reprezentand cel mai bun cadou pe care il putem oferi copiilor.
Ce se intampla?
Societatea ne-a convins inca de la nastere ca cei mici au nevoie de o multime de lucruri, cum sunt binecunoscutele liste esentiale pentru bebelus (in unele cazuri ajung sa inglobeze peste 150 obiecte). Parintii sunt bombardati cu lucruri materiale care pot sa le placa sau nu, in conditiile in care bebelusii au nevoie de foarte putine in realitate, iar pe masura ce cresc par sa consume din ce in ce mai mult. Dispozitive electronice extrem de scumpe intra in prezent in categoria de jucarii, conform unui studiu recent, aproximativ 25% din copiii cu varsta 9-10 ani au propriul telefon mobil (cel mai probabil smartphone), procentul ajungand la 40% pentru cei de varsta 11-12 ani. Se perpetuaza in mod eronat perceptia unui copil asupra a ceea ce constituie o necesitate.
In situatii mai putin obisnuite, cum este de exemplu un divort sau o imbolnavire a unui parinte, acesta incearca sa recupereze timpul pierdut alaturi de copil sau sa castige afectiunea prin cumpararea jucariilor (acest din urma caz este un comportament frecvent si la bunici). Obiectele, in mod evident, sunt distractive pentru cei mici doar pentru o perioada scurta de timp. Si sunt cerute si oferite de multe ori in situatii de criza. Cumparatul lucrurilor ar trebui, teoretic, sa reprezinta o experienta placuta atat pentru cumparator cat si pentru primitor, fiind o expresie a dragostei si nu trebuie sa remedieze o situatie de criza. Acest comportament repetat constant ajunge in final o dependenta de a cere/a primi.
Doamna Monica Burcea, Psihoterapeut, trainer formator, Fondator Centrul de Terapie prin Ras Mandarin http://terapieprinras.ro/ ne ofera urmatoarele precizari:
"Fiecare dintre noi, copii fiind, ne-am imaginat cum ar fi sa avem multe, multe jucarii de toate felurile, crezand cumva ca acestea ar putea deschide poarta unei copilarii ca-n povesti. Pe de alta parte, exista povesti care amintesc de copii ce se puteau bucura de toate jucariile pe care si le doreau si cu toate acestea, tanjeau dupa simplitatea unei imbratisari sau dupa prieteni. Unde se afla insa delimitarea fina care face ca "prea mult" sa fie intr-adevar "prea mult"?
Din punct de vedere perceptiv, o camera "ca un parc de distractii" poate supraincarca senzorial, obosind sau plictisind copilul. Prea multe jucarii pot fi coplesitoare, diminuand entuziasmul, bucuria descoperirii. Trebuie sa tinem cont de faptul ca fiecare jucarie are individualitatea ei. Copilul trebuie sa o descopere, sa integreze in joaca sa, sa creeze o poveste in jurul jucariei, cu alte cuvinte, sa o "digere". Pentru a se putea bucura cu adevarat de jucaria sa, copilul are nevoie de timp. Daca parintii cumpara jucarii mai rapid decat copii se pot juca cu acestea, copiii nu vor invata sa le valorifice, sa le aprecieze, ci dimpotriva, pot fi tentati sa le strice sau sa considere ca "totul li se cuvine" pentru ca oricum vor primi altele.
Un alt aspect important este varsta copilului. Micutii cu varste pana in doi ani disting destul de putin diferenta dintre 
jucarii, ei fiind atrasi mai mult de colorit si de materialul din care sunt confectionate decat de numarul acestora. In primii doi-trei ani de viata, copiii vor fi preocupati de descoperirea realitatii inconjuratoare. Abia dupa varsta de 2 ani, a primi o jucarie va capata mai mult sens si mai multa valoare pentru un copil si acest fapt este demonstrat de introducerea treptata a jucariilor in jocurile de imitare a activitatilor adultilor: imbracatul, dezbracatul papusii, jocurile cu masinute.
O camera cu 50 de papusi, 100 de masinute, 350 de personaje din desene animate, 1000 de cuburi si 30 de seturi de creioane colorate pot crea o senzatie de implinire in primul rand parintilor: "pot sa-i ofer tot ce-si doreste" si astfel nu va cunoaste "ce inseamna sa nu ai".
Parintii dornici sa ofere copiilor „tot ce n-au avut ei" risca sa intre intr-o competitie in care ceea ce doreste cu adevarat copilul trece pe loc secund, dupa "dorinta de a fi un parinte perfect", care de cele mai multe ori se asociaza cu achizitionarea unei cantitati mari de jucarii. Parintii trebuie sa aiba mereu in vedere ca dincolo de aspectul material, copiii au nevoie continuu de dragoste, afectiune, de prezenta parintilor in jurul lor si de o anumita securitate care ii ajuta sa se dezvolte armonios, fara trauma, in prezenta celor pe care ii iubesc, nu in absenta acestora, inconjurati de jucarii."
Sfaturi
Expunerea copiilor la un stil de viata de consumerism excesiv a ajuns sa reprezinte un stil de parenting, creand un exemplu pentru cei mici cu privire la modul de cheltuire al resurselor financiare. Inevitabil, copiii adopta obiceiuri similare si privesc la fel lucrurile pe care le doresc. Parintii tind sa ofere mai mult decat e necesar, declansand o asteptare de a detine lucruri. Este un instinct innascut sa vrei sa oferi ce e mai bun copilului, intentiile fiind 
evident pure, insa executia lasa de dorit. Toate produsele pentru copii promit diverse lucruri, vizand ceea ce parintele urmareste in mod deosebit (cum este somnul).
Ce sa facem in acest caz cand copiii au deja multe jucarii adunate? Le putem depozita si readuce dupa cateva luni pentru a reduce suprastimularea si plictiseala. Sau putem diviza jucariile in mai multe pungi pe care sa le oferim pe rand timp de cateva zile, pastrand de preferat cateva din cele clasice cum sunt trenuri, carti, masini, lego si cateva papusi simple pentru a-i pune pe cei mici la treaba. Blogger-ul Hattie Garlick a decis de exemplu sa nu cheltuie timp de 1 an bani pe produse pentru copii, inclusiv gustari, jucarii si haine. A gasit modalitati creative de a-l distra pe cel mic, cum ar fi organizarea intalnirilor de joaca. Chiar a reevaluat definitia de nevoie pentru produse de baza, cum este pasta de dinti si a intrebat un expert daca copilul necesita o pasta de dinti speciala.
Doamna Monica Burcea, Psihoterapeut, trainer formator, Fondator Centrul de Terapie prin Ras Mandarin http://terapieprinras.ro/ ne ofera urmatoarele precizari:
"Ca regula generala dupa care un parinte ar trebui se ghideze: copilul sa aiba suficiente jucarii cat mai adecvate varstei (care sa il ajute sa isi dezvolte simturile: auzul, acuitatea vizuala, simtul tactil) insa sa mai ramana mereu loc pentru a se putea naste o noua dorinta. Frecventa oferirii jucariilor ramane la alegerea fiecarei familii, insa este recomandat ca aceasta sa nu fie foarte mare astfel incat sa devina o certitudine si o obisnuinta pentru copil sa primeasca aproape zilnic jucarii, dar nici foarte mica astfel incat acesta sa ajunga sa fie frustrat de ceea ce vede la alti copii sau la gradinita.
Daca s-au adunat prea multe jucarii, o parte a acestora poate fi depozitata intr-un loc neaccesibil copilului si redate acestuia dupa cateva luni. Bucuria va fi enorma.
Pe de alta parte, le este indicat parintilor sa-i invete pe micuti sa precizeze si alte valori precum: timpul petrecut impreuna, momentele in care parintele are ocazia de a redeveni si el copil, activitatile in care copilul poate fi implicat si astfel capata incredere in sine: curatenie in camera, "gatit" impreuna.
In final, jucariile nu trebuie transformate in niciun caz in "moneda de schimb" de aceea se recomanda sa fie daruite si fara o ocazie speciala "mami si tati te iubesc", ci nu doar doar ca si recompensa. Copilul va fi tentat sa creada ca daca se comporta asa cum stie ca isi doresc parintii, automat va urma sa fie rasplatit. Daca se intampla ca o singura data parintii sa se abata de la acest comportament, copilul isi va manifesta dezabrobarea folosindu-se de planset, tipat, tavalit pe jos etc. Cu cat parintii persista in abordarea acestui comportament - "mai bine ii cumpar jucaria decat sa faca spectacol in magazin" - cu atat mai dificil va fi sa dezvete copilul de manifestarile pe care le are atunci cand intampina un refuz. In astfel de situatii parintii pot risca sa isi piarda autoritatea in fata copilului de teama manifestarilor acestuia."
Multumim doamnei Monica Burcea pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.
Surse:
www.theguardian.com; www.urbandepartures.com
The Medicine Wheel For Step Parents: A Disaster Manual When Someone Has More Rights Than Step Parents
Urmareste-ne pe Google News
