Homeschooling în România: specialiștii răspund

Informații despre homeschooling din partea unui părinte 

Doamna Sorina Oprean, Membru al Directivei Asociației pentru Libera Educație pe care o puteți citi și pe https://sorinaopreans.wordpress.com/ a avut amabilitatea de a ne răspunde la următoarele întrebări:

1. Sunteți mama a doi copii care au beneficiat de educație alternativă și printre primele mame din România care au avut curajul de a încerca acest tip de educație. Cum puteți descrie experiența dvs.?

A fost o experiența și interesantă, și gratificantă. Ne-a permis să alegem și curicula, și metodele, și ritmul, în mod personalizat, în funcție de talentele, ritmul de maturizare și nevoile educative ale fiecărui copil. În plus, experiența de a te bucura de prezența copiilor tăi și de a împărți cu ei procesul cunoașterii nu are preț. Am învățat de foarte multe ori împreună, am căutat informații despre anumite noțiuni, am încercat să găsim împreună soluții la anumite probleme sau conflicte, învățământul pe care l-am trăit cu toții a fost foarte complex și interesant; e un proces pe care orice părinte îl trăiește cu copiii săi, deși atunci când, din motive obiective, nu poate petrece atât de mult timp împreună cu ei, momentele de învățare comună se reduc considerabil. Însă orice părinte învață cu copiii săi: începând cu "lecția răbdării", cum o numesc eu, trecând prin tot felul de abilități și perfecționarea anumitor aptitudini, până la cunoștințe pur academice.
Căci și copiii pot fi maeștrii noștri, o repet întotdeauna, procesul învățării e viu și dual, are loc în ambele sensuri și tocmai de aceea e și mai eficient și mai bogat ca cel imaginat de viziunea convențională.

2. Numiți vă rog avantajele aduse de homeschooling pe care le-ați observat în ceea ce privește copiii dvs.?

Flexibilitatea oferită de această opțiune e perfectă pentru necesitățile educaționale ale oricărui copil. Flexibilitate de orar, de ritm de asimilare, de programă de învățământ, de materiale și activități educative, de prietenii cu copii și oameni de toate vârstele și categoriile sociale și de metode pedagogice de multe ori combinate. În realitate nu există limite în această privință, de aceea educația și instrucția academică la domiciliu are o bogăție de resurse și structuri greu de egalat în alte sisteme. Acum n-aș vrea să se creadă că această flexibilitate îi scade cumva din rigoare, dimpotrivă, tocmai din această cauză copiii sunt mult mai riguroși, performanți și disciplinați - faptul că ei sunt centrul propriei lor educații îi face să devină extrem de responsabili cu ei înșiși și cu ceea ce învață; motivația pornește din interiorul lor și în orice moment sunt foarte centrați pe ceea ce doresc să facă sau să învețe. Cum metoda de studiu se bazează pe lucrul pe proiecte și în mod transversal și interdisciplinar, asimilarea e mult mai ușoară, și creativitatea copiilor în a găsi răspunsuri la întrebări e maximă.

3. Există și dezavantaje ale educației de acasă?

Da, deși asta depinde de fiecare familie. Eu aș enumera câteva care ne-au deranjat pe noi.

Unul este faptul că educația acasă nu e recunoscută în mod oficial ca o opțiune validă și complementară într-un cadru democratic. Este vorba într-adevar de o minoritate, dar orice minoritate are aceleași drepturi ca și majoritatea. Există cadrul legal pentru a recunoaște educația acasă și oficial și acceptarea copiilor educați în acest fel la examenele decisive, lipsește doar voința politică. Un mecanism legal corect și eficient ar fi acceptarea lor la înscrierea probelor de tip examen de capacitate, bacalaureat sau admitere la facultate. Nu e nevoie de mai mult deoarece orice copil demonstrează cu vârf și îndesat cât de pregătit este pentru viață și studii într-un examen de acest fel.

Al doilea este faptul că de multe ori te poți simți singur în această aventură deoarece majoritatea familiilor se află în dinamica școlară, complet diferită față de cea a familiei tale, și poți fi neînțeles sau neacceptat. Uneori e propria familie apropiată (bunici, unchi, frați etc.) care nu-ți întelege alegerea.

Al treilea dezavantaj poate fi adaptarea la structura specifică educației acasă: e necesar ca unul din părinți să fie prezent lângă copii în mod permanent, mai ales în primii ani ai copilăriei. E principiul fundamental al oricărui tip de învățământ în realitate: un adult care acompaniază copiii în educație, altfel cei mici nu ar avea de unde să învețe, ca să nu mai vorbim de faptul ca un adult împiedică situațiile de pericol pentru ei. Asta înseamnă că unul din părinți renunța la slujbă sau lucrează de acasă și, în orice caz, înseamnă că familia va da prioritate faptului că pot fi împreună și va renunța la altele. Am cunoscut familii care trăiau cu mai puțin, dar erau fericiți cu modelul ales.

3. Ce modificări considerați că au survenit în homeschooling în ultimele decenii în România?

Faptul că după anii 90 s-a remarcat o deschidere către libertatea opiniei a influențat și în modelele educative de acest gen. În plus, un factor extrem de important este avansul tehnologic din ultimii 20 de ani. În ziua de azi accesul la Internet - la informații și cunoștințe de toate soiurile - sprijină mult procesul educativ. Desigur că biologia noastră de mamifere ne condiționeaza și omenirea întotdeauna va avea nevoie de experiențe senzoriale pentru a învăța și a-și dezvolta abilitățile naturale, însă faptul că putem folosi ca materiale educative mediile audio-vizuale este foarte eficient și practic. Documentare, tutoriale pe YouTube, emisiuni radiofonice, muzică, filme, pot înlocui cu succes majoritatea manualelor de școală, deși nu vor înlocui niciodată în mod adecvat experiențele reale în 3D ale atelierelor de manualități, cursurilor de teatru sau muzică, spectacolelor văzute pe viu sau orice altă activitate participativă și implicantă de acest gen.

4. Care considerați că sunt principalele impedimente pe care le întâmpină părinții din România care își doresc să își școlească copiii acasă?

Unul ar fi lipsa de înțelegere a celor din jur; familiile care educă acasă, ca orice altă familie din lume, au momente de îndoială și de stres; e normal, toți avem îndoieli uneori și ne întrebăm dacă suntem părinți buni sau dacă facem bine ceea ce facem, deși ne vedem copiii fericiți și sănătoși. Însă atunci când nu ești înțeles, și deci, nu ești încurajat în alegerea ta, această situație poate influența în mod negativ stima ta de sine ca părinte. Normal ar fi ca orice inițiativă de acest gen să fie încurajată atunci când se observă clar că cei mici sunt sănătoși, centrați pe învățat și au progrese remarcabile de la un an la altul. Să primești ajutor din partea bunicilor sau a familiei, sau măcar să nu fii dojenit pentru ceea ce faci cu copiii tăi e deja un mare sprijin. Mulți bunici se sperie, le e teamă că poate copiii nu vor învăța nimic dacă nu merg la școală, îi compară tot timpul cu cei școlarizați și li se pare că aceste diferențe de programă și ritm pot fi periculoase.

Comparația, însă, nu se face și nu trebuie să se facă niciodată cu alți copii, ci cu nivelul propriu al copilului de la an la an. Dacă se remarcă un progres vizibil e clar că acel copil și familia respectivă sunt pe drumul cel bun.

În sfârșit, alt impediment e cadrul legal care nu este clar. Pe de o parte se recunoaște libertatea de educație, există o responsabilitate legală a părinților în legătură cu educația copiilor lor, toate pacturile și declarațiile internaționale la care a aderat și România specifică în mod clar dreptul părinților de a alege educația cea mai adecvată pentru copiii lor și există și sentințe în acest sens în anturajul nostru european.

Pe de altă parte însă legile naționale interpretează în mod extrem de restrictiv aceste drepturi și, practic, le anulează încălcând în mod flagrant principiile pacturilor semnate.

5. Ce legislație există în prezent în acest domeniu? Ce importanță joacă recunoașterea diplomelor în acest sens?

În momentul de față nu există o legislație specifică; în mod teoretic se recunoaște responsabilitatea legală a părinților în ceea ce privește educația și instruirea academică a minorilor și se recunoaște și libertatea de educație - de altfel, nu există o lege specifică prin care să se interzică educația acasă. Din punct de vedere legal, homeschooling-ul poate intra la categoria "învățământ privat", însă depinde în ce fel se interpretează termenii legali. Repet, "învățământ" nu este egal cu "școlarizare". Primul termen reprezintă un obiectiv, pe când al doilea e doar un mijloc de a atinge obiectivul. Nu se pot echivala nici semantic, nici legal.

Recunoașterea diplomelor de liceu (există posibilitatea înscrierii la liceu la distanță) e importantă pentru a putea da bacalaureatul și admiterea la facultățile din țară. Pentru alte țări, din fericire mecanismele de recunoaștere sunt mult mai eficiente și practice: unele facultăți recunosc direct diploma de liceu, iar altele nu o cer deloc. Există altele care nu cer bacalaureatul, dar doresc diplomă de la liceu. Și altele care le cer pe amândouă. De aceea e important să existe un mecanism mai agil pentru recunoașterea diplomelor de liceu din străinătate, mai în acord cu structura europeană de învățământ și în orice caz o actualizare a sistemului de echivalare și de acceptare a facultăților noastre. Dacă în Olanda, Anglia sau Franța conservatoarele și alte facultăți primesc la proba de acces tineri fără să fie nevoie de examenul de balaureat, asta ar trebui să ne inspire și pe noi - pe legislatori, adică - să le urmăm exemplul și sa demonstrăm că țara noastră e o demnă membră a Uniunii Europene.

6. În ce mod poate fi reintegrat un copil care a beneficiat de educație acasă în sistemul standard de învățământ?

Depinde de momentul în care se integrează. E mult mai ușor în clasele primare decât mai târziu din cauza birocrației școlare și a exigenței exagerate în privința cunoștințelor din partea administrației educative. În mod normal ar trebui să fie acceptat direct în clasa care îi corespunde după vârstă deoarece în perioada obligatorie de învățământ oferit de stat școala e obligată să primească orice copil care are nevoie de educație (și nu o primește din altă sursă) - cum am mai spus, părinții sunt primii responsabili legali ai educației copiilor, dar statul e ultimul garant al educației bazice obligatorii, astfel încât obligația e a statului să ofere 10 ani de școlarizare pentru copii și scoala e un serviciu, nu e armată obligatorie - dar știm cu toții că în România acest lucru nu se întâmplă. E mult mai multă birocrație și procesul e mai complicat, din câte știu eu.

În Spania, unde am locuit mai mulți ani, un copil care vine din alt sistem sau din altă țară este integrat direct în clasa corespunzătoare vârstei, i se face un test evaluativ și apoi, în funcție de rezultat, i se oferă meditații cu un profesor din școală pentru a putea ajunge la același nivel - la materia/materiile respective - cu colegii în câteva luni. În niciun caz nu e obligat să învețe toate materiile din clasa I până la clasa în care trebuie să se integreze, ci doar ceea ce e nevoie pentru clasa în curs.

7. Sunteți și fondatoarea unei asociații de părinți care practică educația acasă. Ce sfaturi le puteți oferi celor interesați să opteze pentru homeschooling?

Să aibă încredere în ei înșiși și să se informeze cât pot despre toate aspectele educației acasă, legale, pedagogice, psihologige, ideologice... e important să știi exact ce faci și cum dorești să aiba loc procesul de învățare. În definitiv, e vorba de un mod de a trăi până la urmă și de un proiect pe termen lung; e clar că orice părinte își dorește să aiba succes în privința asta, e vorba de copiii lui, de sănătatea și fericirea lor.

Să vorbească mult cu copiii lor, să încerce să îi înțeleagă așa cum sunt, nu cum ar dori ei - părinții - să fie. Acceptarea copiilor cu toate calitățile și defectele lor înseamnă un mare pas înainte deoarece doar așa vor fi capabili să îi indrume pe cei mici în așa fel încât să își poată dezvolta tot potențialul și talentele naturale.

Și încă un sfat: să urmeze interesele copiilor. Să aibă încredere și în propriii lor copii. Dacă cei mici doresc să afle lucruri despre anatomie, să le răspundă, să caute împreună răspunsurile la întrebări. Dacă doresc să cânte la un instrument, să învețe, de ce nu?

Asta presupune ieșirea din paradigma programei școlare; obsesia asta de a gândi că pe toți copiii din lume îi interesează aceleași lucruri e absurdă și nereală. Fiecare are interesele și necesitățile lui educative și în homeschooling principiul e să poți confecționa ad-hoc o programă personalizată, individualizată.

Și în sfârșit, să țină cont că ființele umane învață în salturi, în funcție de felul în care se maturizează, fiecare la alt ritm. Răbdarea e o mare calitate în cazul acesta și trebuie cultivată.

Informații despre homeschooling din partea psihologului  

Doamna Cristiana Haica, Psiholog clinician principal, psihoterapeut, Formator Supervizor Psihologie Clinică, Doctor în Științe Medicale, Tel 0723.519.348 a avut amabilitatea de a ne răspunde la următoarele întrebări:

1. Care sunt beneficiile pe care considerați că le oferă educația de tip homeschooling copiilor?

Posibilitatea de a învăța și aprofunda materiile care îi plac mai mult, de a accesa acel interval orar pentru învățare care îi este cel mai comod copilului, de a îmbina optim relaxarea cu studiul, de a studia și subiecte care nu sunt în programa școlară a anului respectiv de studiu, de a face performanță într-un anumit domeniu în condițiile în care nu există diferențe mari de nivel între copil și colegii săi (copiii care nu înțeleg sau nu au achiziționat cunoștințele la nivelul copilului), flexibilitatea metodelor și a mijloacelor didactice.

2. Care sunt dezavantajele acestei forme de educație?

Cel mai mare dezavantaj este cel al lipsei socializării cu alți copii de aceeași vârstă în alte condiții decât cele de timp liber. Un alt dezavantaj pe care îl văd eu este acela al ruperii de mediul școlar/academic, și neadaptarea la acest sistem, în condițiile în care la un moment dat va trebui să se integreze în astfel de mediu (liceu, facultate).

3. În ce masură credeți că poate fi practicat în România în prezent/ cât este de aplicabil ținând cont de realitatea sistemului românesc de învățământ?

Din câte știu, un astfel de sistem este aplicat deja în cazul copiilor care din diferite motive legate de sănătate nu au cum să frecventeze cursurile în sistemul de învățământ de stat sau privat. Aplicabilitatea în cazul copiilor fără astfel de probleme, la opțiunea părinților este doar o chestiune de voință din partea celor care conduc structurile ce se ocupă de educație. Urmărind modele de bune practici din afară nu văd de ce ar fi greu de aplicat. Și eu aș opta pentru un astfel de sistem, măcar pentru un an.

4. Care este opinia dvs. cu privire la educația acasă și ce sfaturi puteți oferi părinților în acest sens?

Daca aș avea putere de decizie în acest sens aș lăsa deschisă opțiunea părinților pentru această variantă, cu condiția, desigur unei evaluări prealabile a motivației pentru opțiune și din punct de vedere psihologic.

Nu trebuie să uităm că trebuie să oferim copilului cele mai bune condiții pentru a se forma pentru lumea în care trăiește și în cazul școlarizării acasă, contribuția și supravegherea părinților este fundamentală. De aceea dacă părinții sunt absenți în marea majoritate a timpului, foarte ocupați, homeschooling ar putea semăna cu o sechestrare a copilului între pereții casei, în lipsa reperelor de viața reală.

Informații despre homeschooling din partea unui cadru didactic

Doamna Violeta Dascalu, director al Școlii Gimnaziale Ferdinand I, profesor de geografie, dar și administrator al Centrului de resurse pentru elevi și părinți din sectorul 2 a avut amabilitatea de a ne răspunde la următoarele întrebări:

1. În ce măsură este recunoscută educația acasă/de tip homeschooling de către sistemul românesc de învățământ? Ce legislație există în acest sens în domeniu?

În România nu există nicio lege care să recunoască educația de tip homeschooling. În alte țări există asa-zisele școli de tip "umbrella", în care se înscriu copiii care au ales homeschooling pentru a suștine teste care să certifice parcurgerea unor etape educaționale.

2. În ce mod poate fi integrat/reintegrat în sistemul de învățământ un copil care a fost școlit acasă?

Nu poate fi integrat un copil care a studiat acasă pentru că nu are un atestat/fișa care să certifice nivelul/clasa la care este.

3. Care sunt beneficiile pe care considerați că le oferă educația de tip homeschooling copiilor?

Cred ca respectă ritmul natural de lucru al copilului, nu intră în competiție cu alți copii, se stabilește un program individualizat de studiu.

4. Care sunt dezavantajele acestei forme de educație?

Lipsa de integrare în comunitate, interacțiune limitată, izolarea, neasimilarea unor competențe sociale esențiale pentru un individ în viață.

5. În ce măsură credeți că poate fi practicat în România în prezent/ cât este de aplicabil ținând cont de realitatea sistemului românesc de învățământ?

A fi practicat este liber, dar integrarea ulterioară a copilului nu este posibilă. Poate în sistem privat!

6. Care este opinia dvs. cu privire la educația acasă și ce sfaturi puteți oferi părinților în acest sens?

Cred în cooperarea și comunicarea dintre oameni! Suntem ființe sociale, nu solitare! Animalele ne oferă example pline de sens privind traiul în familia lărgită.

Nu aș fi în măsură să dau sfaturi nimănui dacă nu îmi sunt solicitate! Pot să emit păreri cu privire la un subiect. Pentru cel de față, părerea mea este că educația în școală este de preferat, indiferent de statutul acesteia: de masă sau privată.

Citește și: Homeschooling în România? Ce prevede legislația și la ce să se aștepte părinții când aleg școala de acasă 

Rezultatele studiului Homeschooling în România

Studiul Homeschooling-ul în România 2016 desfășurat de MKOR Consulting a condus la o serie de concluzii cel puțin interesante, vis-a-vis de acest tip de educație, atât de controversat. Studiul a fost derulat între 19 și 22 septembrie 2016, sub forma unui sondaj de opinie online, având un număr de 1,710 respondenți.

Am observat un interes ridicat asupra subiectului homeschooling în România, un număr foarte mare de persoane răspunzând invitației noastre, promovate pe grupurile de părinți, cu ajutorul a două bloguri adresate acestora (le mulțumim Ioanei Macoveiciuc și Andreei Constantin). Inițiativa noastră a primit un număr impresionant de răspunsuri din partea părinților interesați să-și exprime părerea într-un cadru organizat, asupra acestui subiect.

Respondenți - Reprezentativ pentru părinții din mediul urban, cu studii superioare, studiul reprezintă poziţia în special a persoanelor de gen feminin (91%) cu studii superioare (facultate şi peste - 93%) din mediul urban (95%, dintre care 48% din Bucureşti), din segmentul de vârstă 25-44 ani (93%).

Percepția asupra homeschoolingului - Marea majoritate a respondenţilor - 95% - au auzit despre homeschooling, iar 73% știu despre existența școlilor-umbrelă. Din întregul studiu reiese un interes ridicat pentru luarea în considerare a homeschoolingului ca alternativă pentru educarea copiilor.

Mulțumim colaboratoarelor noastre pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.