Ca părinți, avem nevoie de o balanță justă între autoritate și permisivitate, pentru a crește un copil responsabil și echilibrat. Excesul de autoritate îl face pe copil dependent și inhibat, în vreme ce faptul de a-i permite orice îl transformă într-un mic tiran, care nu știe cum să-și gestioneze emoțiile și cum să se descurce singur în societate.
Există multiple blocaje în comunicarea cu copilul, iar unul dintre cele mai importante este tendința noastră, ca adulți, de a folosi comenzi și directive. De multe ori, uităm că avem în fața noastră o mică ființă cu propriile emoții și sentimente, și încercăm să controlăm copilul ca pe un cățeluș, cu ordine ferme, adesea spuse cu glas ridicat, care nu acceptă ripostă. Facem asta pentru că noi suntem părinții și considerăm că știm ce este mai bine pentru cei mici.
Problema este că, la un moment dat, voința noastră se va izbi de cea a copilului, a cărui personalitate începe să se contureze. Dacă la copiii foarte mici, comenzile erau adecvate în unele situații, pentru a-i feri de diverse riscuri și accidente, cu cât înaintează în vârstă, cu atât copilul își dorește să fie tratat cu respect și considerație, ca o persoană cu drepturi depline. Iată de ce tonul pe care îl foloseam cu copiii mici nu mai este deloc adecvat pentru un adolescent, nici măcar pentru un copil de vârstă școlară. În plus, studiile recente au demonstrat că tonul folosit de părinte poate influența negativ starea psihică a copilului.
Copilul te ascultă când folosești un ton încurajator
Un studiu de anul acesta a demonstrat că adolescenții sunt mai puțin cooperanți atunci când părinții le cer diferite lucruri pe un ton de comandă, care pune presiune asupra lor. Cercetarea a demonstrat că un astfel de ton declanșează o serie de emoții negative și pune o barieră între copil și părintele care încearcă să-și impună voința.
Studiul experimental, care a implicat peste 1000 de adolescenți, cu vârste cuprinse între 14 și 15 ani, este primul care examinează modul în care subiecții răspund la tonul vocii atunci când primesc instrucțiuni de la mamele lor. Autorul principal al studiului, Dr. Netta Weinstein, de la Universitatea Cardiff, a declarat: „Dacă părinții doresc să obțină mai multe beneficii din conversațiile cu adolescenții, este important să folosească un ton încurajator al vocii. Este ușor pentru părinți să uite acest lucru, mai ales dacă se simt ei înșiși stresați, obosiți sau tensionați. "
Studiul a demonstrat că adolescenții aveau mai multe șanse să se asculte, atunci când instrucțiunile părinților transmiteau un sentiment de încurajare și sprijin, stimulând auto-exprimarea copilului și capacitatea sa de a alege cum să răspundă. Rezultatele cercetării sunt utile atât pentru părinți, cât și pentri profesori, pentru că un limbaj motivațional în școală poate crește interesul pentru învățare și bunăstarea copilului în mediul educațional.
„Adolescenții simt că ții cont de sentimentele lor și, ca urmare, își dau mai multă silință la școală și acasă, când părinții și profesorii le vorbesc cu un ton de susținere, mai degrabă decât cu unul de comandă și presiune.”, a continuat dr. Weinstein.
Studiul, publicat în revista Developmental Psychology, a implicat 486 de băieți și 514 fete, cu vârste cuprinse între 14-15 ani. În cadrul experimentului, fiecare dintre participanți a fost repartizat aleator în grupuri care au ascultat mesaje identice, transmise de mamele adolescenților, pe un ton de control, pe un ton care susține autonomia sau pe un ton neutru.
A fost făcută o distincție între ”tonul de control” și ”tonul de susținere și autonomie”, urmărindu-se ce efect au fiecare dintre acestea asupra subiecților studiului. ”Tonul de control” impune presiune și încearcă să constrângă sau să împingă ascultătorii la acțiune. În schimb, ”tonul de autonomie” transmite un sentiment de încurajare și susținere, promovând simțul alegerii și oportunitatea de auto-exprimare a ascultătorilor.
Fiecare dintre mame a transmis 30 de mesaje, care s-au concentrat în jurul activității școlare și au inclus instrucțiuni precum: „E timpul să mergi la școală.”, „Vei citi această carte în seara asta.” și „Te vei descurca bine cu această responsabilitate.”.
După transmiterea mesajelor, fiecare student a răspuns unui sondaj, despre cum s-ar simți dacă propria sa mamă i-ar vorbi în acest fel.
Concluziile au arătat că tonul vocii utilizate de mame are un impact semnificativ asupra răspunsurilor emoționale, relaționale și asupra intenției comportamentale a adolescenților. Tonul de control și comandă al vocii a determinat o reacție instantă de refuz din partea adolescenților. În schimb, tonurile care susțin autonomia au provocat reacții pozitive din partea ascultătorilor, aceștia fiind dispuși să colaboreze mai degrabă decât în cazul folosirii unui ton neutru al vocii pentru a transmite mesajele motivaționale.
Co-autorul studiului, profesorul Silke Paulmann, de la Universitatea din Essex, a adăugat: „Aceste rezultate arată cât de puternică este vocea noastră și că alegerea tonului potrivit în comunicare este crucială în toate conversațiile noastre.”
Cercetătorii intenționează acum să ducă experimentul cu un pas mai departe, cercetând modul în care tonul vocii are impact asupra reacțiilor fiziologice, cum ar fi frecvența cardiacă sau reactivitatea sau reacțiile la nivelul pielii.
Sfaturi pentru o bună comunicare cu copilul
Îți dorești să comunici mai bine cu copilul tău și să crești șansele de a fi ascultată de el? Iată care sunt principalele ”trucuri” pe care le poți folosi:
1. Rostește numele copilului atunci când îi ceri ceva. Cu toții devenim mai atenți când ne auzim numele, iar copilul nu face excepție.
2. Folosește un limbaj pozitiv. Utilizează cât mai puține negații și cereri care încep cu ”Nu”. În loc de ”Nu alerga prin casă.” este preferabil să spui ”Prin casă mergem încet.” Nu folosi un limbaj care să discrediteze, să umilească sau să ridiculizeze copilul: ”Te porți ca un bebeluș.”. Nu utiliza porecle , etichete și nu-ți face de rușine copilul, mai ales când sunt alții de față. Cuvintele pozitive și amabile oferă copilului tău mai multă încredere, mai multă fericire și duc la un comportament pozitiv, încurajându-l să încerce din greu și să obțină succesul. Copiii învață să te imite și să ofere același respect și apreciere celorlalți.
3. Încearcă să te conectezi cu copilul folosind contacul vizual. Spune-i numele până când te privește în ochi, înainte de a-i adresa o solicitare.
4. Folosește un ton potrivit al vocii. Nu ridica vocea, pentru că s-ar putea să ai surprize la un moment dat. Nu ți-ar plăcea să vezi că adolescentul tău dă muzica mai tare sau își pune căștile în urechi, când tu țipi la el, nu-i așa? În plus, copilul va învăla, la rându său, să țipe și veți trăi într-un vacarm continuu. Când copilul ridică vocea, nu intra în competiție de țipat cu el. Așteaptă să se liniștească, apoi adresează-i cuvântul.
5. Dă-i copilului alternative și opțiuni. Va fi mult mai dispus să răspundă cererilor tale, dacă înțelege de ce trebuie să facă acest lucru. Dacă vrei să se îmbrace gros, nu-l obliga să ia o anume haină. Îi poți spune, în schimb. ”Afară plouă. Ce canadiană preferi, pe cea roșie sau pe cea albastră?” . De asemenea, o frază precum ”Atunci când termini de îmbrăcat, poți merge cu tata la plimbare.” va accelera, cu siguranță, pregătirile de plecare ale copilului.
6. Nu cicăli copilul. Mai ales dacă este adolescent, nimic nu i se pare mai neplăcut decât să-i repeți întruna ce trebuie să facă. Este mai bine să strângi toți membrii familiei la o masă de tratative, să dai tuturor libertatea de exprimare, stabilind împreună ce responsabilități are fiecare în casă. Apoi, poți crea un ”grafic al sarcinilor casnice”, astfel încât fiecare să poată vedea ce sarcini are și când trebuie făcute. Evită monotonia, introducând momente distractive între sarcinile plictisitoare. Și nu uita că este nevoie, din când în când, de mici premii și recompense, pentru ca un copil să se simtă și mai motivat să-și ducă la bun sfârșit treburile.
7. Folosește o voce blândă, dar fermă. Dacă ai luat o decizie, păstrează consecvența, fără a folosi un ton ridicat sau care să-l agite și tensioneze pe copil. Dar nici nu utiliza un ton prea lejer sau neglijent, altfel cei mici vor fi convinși că pot să ignore cererile tale.
8. Asigură-te că copilul a înțeles mesajul. Dacă copilul nu răspunde la solicitările tale și pare confuz în privința instrucțiunilor date, nu uita să verifici dacă a înțeles ce trebuie să facă, înainte de a trece la următorul subiect. Îl poți ruga să repete ceea ce i-ai spus. În special cu copiii mai mici, dacă nu pot reproduce mesajul pe care l-ai dat, încearcă să reformulezi, cu propoziții mai scurte și mai simple.
9. Folosește mesajele la persoana I. Acestea sunt o adevărată tehnică de comunicare în parenting, introdusă de psihologul Thomas Gordon, pentru a crește eficiența părinților și a îmbunătăți relația dintre aceștia și copii. Gordon arată că nu este eficient să aduci acuze și reproșuri copilului (mesaje la persoana a II a), atunci când acesta face ceva inacceptabil, din punctul tău de vedere.
În loc să-i spui adolescentului tău ”Cum ai putut să vii la ora asta? Ești complet iresponsabil! Ești pedepsit!”, trebuie să-i arăți în mesaj cum te-ai simțit când el a procedat așa și care sunt consecințele acțiunii sale: ”Când ai venit atât de târziu, m-am simți foarte îngrijorată, neliniștită, agitată, etc. Ca urmare, nu am putut să mă ocup de nimic în casă, așa că trebuie să mă ocup de toate abia la ora aceasta. În plus, mi-am pierdut încredera în tine și nu îți mai pot permite să depășești ora...., până când îmi demonstrezi că ești serios și responsabil.”
10. Arată-i copilului considerație. Gândește-te la felul în care vorbești cu prietenii tăi. Apoi, gândește-te la modul în care vorbești cu copiii. Folosești aceeași considerație și același ton? Relațiile între părinți și copii ar fi mult mai bune, dacă părintele ar arăta față de fiul sau fiica lui aceeași considerație pe care o demonstrează față de prietenii săi. Înlocuiește furia cu empatia, încurajează-l pe copil, spune-i cât mai des ”Te iubesc!” și vei avea o comunicare mult mai bună cu el, decât atunci când încerci să-ți impui voința, desconsiderând-o complet pe a sa.
Surse: https://medicalxpress.com; https://childdevelopmentinfo.com; https://www.yourmodernfamily.com
Surse foto: IStock
Urmareste-ne pe Google News
