„Dacă nu te potolești, mergem acasă”. Amenințarea falsă, greșeala părinților care distruge orice urmă de disciplină

De ce nu se recomandă să amenințăm copiii

Specialiștii în psihologia copilului consideră că tendința de a amenința un copil cu pedepse nu îl va disciplina decât pe termen scurt. Explicația acestora este următoarea: copilul are nevoie în toate de consistență. Odată ce îl amenințăm, dar nu punem nimic în practică din ceea ce spunem, acesta va ajunge să se obișnuiască în timp cu amenințarea și nu se va strădui să ne asculte, ci dimpotrivă. De asemenea, amenințările cu diferite pedepse au consecințe asupra copilului și nu numai. Iată câteva exemple în acest sens:

• Copilul nu va reacționa la ceea ce i-am spus, cu atât mai mult cu cât apelăm și la diferite forme de „mită”- De pildă, dacă îi spunem că dacă va asculta și va realiza un anumit demers va primi ceva bun, atunci nici nu va mai exista o percepție de amenințare, ci mai degrabă posibilitatea apariției unei „recompense”
• Părintele își va pierde din autoritate și nu va mai fi privit niciodată de către copil drept o figură cu autoritate- Pe măsură ce un copil crește, acest lucru se va agrava mai mult, putând duce la proliferarea de comportamente indezirabile
• Copilul nu va învăța să facă o distincție clară între ceea ce este greșit și ceea ce este corect
• Un copil nu va reuși să se familiarizeze cu respectarea regulilor și va tinde permanent să nu se supună acestora
• Copilul se va obișnui cu amenințările, cu pedepsele, crezând că acestea sunt normale și nu va mai încerca să-și îndrepte comportamentele
• Copilul nu va avea parte de suficiente experiențe pozitive, din care să învețe câte ceva- Psihologii ne îndeamnă, pe cât posibil, să transformăm orice situație tensionată, conflictuală, cu copilul, într-o experiență din care acesta să poată învăța în final ceva bun
• Relația părinte- copil va avea de suferit- În afara faptului că un părinte își va pierde autoritatea, copilul va simți că nu are pe cine să se bazeze, că nu este înțeles, fiind mult mai dificil ca între copil și părintele său să se dezvolte acel atașament care îi oferă copilulul șansa de a se dezvolta armonios din toate punctele de vedere

Alternative la amenințările față de copii

În vederea unei dezvoltări emoționale optime și a unei relații sănătoase părinte-copil, psihologii sugerează să luăm în calcul alte abordări în locul amenințărilor, a pedepselor. Printre acestea se numără:

• Când situația este tensionată, copilul are nevoie de un „time out”- Mai exact, copilul va fi calmat, nu va fi îndepărtat total de situația respectivă, dar va avea posibilitatea să învețe cu ce a greșit
• Copilul trebuie ascultat, este necesar să ne coborâm la nivelul său- Astfel, este benefic, în momentul în care suntem în fața unui comportament mai puțin dezirabil, să stăm de vorbă cu copilul. O discuție construită atent îl poate determina să înțeleagă de ce nu a fost bine cum a procedat, dar îi va arăta și că nu este singur, că este susținut și că se poate baza pe tine. Va fi și o modalitate de a-i dezvolta empatia.
• Este necesar să expunem exact așteptările în fața copiilor- Discuțiile sincere, în care să-i arătăm copilulul ce am dori de la el, fără a pune însă presiune asupra lui, explicându-i cum ar trebui să procedeze pentru ca lucrurile să se desfășoare bine, vor întări relația dintre voi și îi vor arăta copilului că părintele este o autoritate
• Este nociv ca hrana să fie utilizată drept „mită” pentru a-l determina pe copil să ne asculte- Nu numai că așa copilul va ajunge să fie adeptul „mâncatului emoțional” și al obiceiurilor alimentare nesănătoase, dar nici nu va mai percepe sancțiunile ca pe ceea ce trebuie. În schimb, este mult mai util să i se precizeze consecințe clare, logice, pentru când nu respectă reguli (spre exemplu, că nu va mai avea deloc timp să se joace la calculator dacă nu își finalizează temele)
• Laudele sincere pot modela comportamentul copilului- De exemplu, dacă un copil va auzi „Ai făcut o treabă bună, îmi place mult cum lucește mobila după ce ai șters tu praful”,  va fi mai tentat să repete acest demers pe viitor
• Pe cât posibil, este util să te străduiești să fii un părinte ce adoptă un stil de parenting pozitiv- Acesta tebuie să se bazeze atât pe existența unor reguli, pe consecințe clare ale nerespectării acestora, cât și pe o bună comunicare, pe posibilitatea ca un copil să facă alegeri, să comunice permanent cu părinții săi, fără să se simtă amenințat și neînțeles.

Surse: edition.cnn.com, parentingfromtheheartblog.com, evolutionaryparenting.com