Dacă ar fi să îți permiți un moment de maximă sinceritate, de foarte multe ori nici măcar nu-l condamni că nu-i place să învețe, nu-i așa? Pe cât de mult îți este dor de copilărie, având atât de multe amintiri frumoase din perioada școlii, îți amintești că acele vremuri nu au fost tocmai ușoare. Acum, ai da orice să mai trăiești o zi din acele vremuri, însă atunci ți se părea o responsabilitate și un efort uriaș, spunând probabil foarte convinsă că abia aștepți „să te faci mare". Ei bine, te-ai făcut, iar acum al tău copil nu vrea să învețe. Ce e de făcut?
Atât pentru copii, cât și pentru părinți, poate fi dificil să țină pasul cu volumul de informație pe care trebuie să o asimileze de la școală, cu temele de zi cu zi și până la urmă, cu lipsa timpului liber, dedicat relaxării și odihnei. Indiferent de cât de mult ai vrea să-i insufli copilului faptul că a face temele poate fi o activitate plăcută, în realitate, adevărul este simplu: temele presupun efort, iar asta nu poate fi plăcut întotdeauna. Pentru un copil, școala reprezintă cea mai mare provocare, așa cum pentru tine, ca și adult, este foarte important să ai o carieră care să te satisfacă. Momentul în care copilul începe să meargă la școală este începutul schimbărilor în cadrul oricărei familii. Această nouă etapă nu presupune acomodare doar din partea copilului, ci și a părinților. Aceștia trebuie să fie la curent cu ce se întâmplă la școală și să acorde timp pentru a îndruma copilul în procesul de educație. Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere că a învăța și a respecta programa școlară nu este în principal responsabilitatea părinților. Aceștia trebuie să-i ofere copilului mediu necesar studiului, supraveghere, îndrumare, însă copilul trebuie să depună efortul solicitat.
Una dintre cele mai mari greșeli ale părinților, atunci când vine vorba despre școală, este lipsa răbdării și preluarea responsabilității. Din lipsă de timp sau din dorința de a termina temele mai repede, mulți părinți, în loc să-și ajute copiii, ajung să le facă personal temele. Asta nu doar că afectează dezvoltarea educațională a copilului, ci creează un precedent atunci când vine vorba de sustragerea din fața responsabilităților. Pe măsură ce crește, copilului îi va fi din ce în ce mai greu să facă față stresului și să găsească determinarea pentru a duce la bun sfârșit o sarcină.
Iată câteva sfaturi ce pot ajuta copilul care nu vrea să învețe:
Păstrează-ți calmul. Atunci când vine vorba despre teme și școală în general, chiar dacă resimți stări de anxietate, panică, neputință, nu te agita în fața copilului. Acesta nu trebuie să simtă tensiune pe acest subiect, deoarece îi vei transmite starea ta de nervozitate. Dacă este vorba strict de teme, nu îi spune să le facă pe un ton imperativ, nu critica ceea ce face, pentru că astfel, copilul va avea automat o repulsie față de școală. Pentru el, școala va fi sinonim cu stres, ceartă, reproș, anxietate, grijă etc. Încearcă să păstrezi un mediu echilibrat și pozitiv în cadrul familiei, chiar și atunci când se discută probleme legate de școală.
Află care este motivul pentru care refuză să învețe. În primul rând, trebuie să te asiguri de faptul că nu există motive medicale sau emoționale care îl împiedică pe copil să-și desfășoare activitatea într-o manieră optimă. Fie că este vorba de o problemă oftalmologică, neurologică sau psihologică, fie că există pur și simplu o lipsă de motivație pentru studiu, trebuie să cauți răspunsuri. Nu este eficient să presupui automat că pur și simplu nu își dorește să învețe și că reprezintă un comportament rebel împotriva ta. Comunică deschis cu copilul și încearcă să-l ajuți. De cele mai multe ori, rezistențele de acest gen se rezolvă pe parcurs, dacă se intervine din partea părinților și a profesorilor.
Stabilește așteptările și regulile atunci când vine vorba de școală. Copilul are nevoie de timp să se acomodeze cu noul program, dar înainte de asta trebuie să-l înțeleagă. Ideal este ca înainte de a merge la școală să i se explice ce îl așteaptă, cum va influența această nouă etapă programul și chiar să-l ajuți să se familiarizeze cu sarcinile pe care le va avea acolo. Astfel, îi va fi mai ușor să țină pasul, iar efortul nu va mai părea unul la fel de mare. Atunci când trasezi sarcinile, stabilește care sunt prioritățile, materiile care necesită mai mult studiu, pentru ca el să învețe să se organizeze și să-și dozeze energia. În timp, va trebui să învețe să își facă temele și să memoreze diverse informații fără supraveghere.
Ține legătura cu profesorii. Este foarte important să fii informată cu ceea ce se întâmplă la școală. Nu te baza doar pe ceea ce îți spune copilul. Nu pentru că neapărat te-ar minți, deși nu este exclus, ci pentru că poate transmite informațiile incomplet sau incorect, fără să intenționeze. La fel de important este să fii la curent cu evoluția copilului tău în cadrul orelor de curs. Fiind la curent cu ce se întâmplă, poți avea o tactică mai bună acasă, atunci când îl ajuți la teme sau când aveți diverse discuții pe această temă.
Implică-te. Copilul nu are nevoie de un părinte pe post de cameră de supraveghere. Este important să te implici în educația copilului tău și atunci când vine vorba de școală, nu doar în dezvoltarea lui emoțională. Pune-i întrebări și participă activ la pregătirea lui. Asta îl va ajuta să nu mai fie atât de stresat în fiecare zi.
Asistă-l până prinde curaj. Copilul poate refuza să învețe dacă i se pare dificil și știe că va avea nevoie de ajutor. Așa cum se întâmplă și în cazul adulților, nu este plăcut să nu știi să te descurci. Explică-i că este normal să se confrunte cu asta și ajută-l să facă primii pași, până învață cum să depășească obstacolele pe care le are.
Colaborează cu partenerul. Nu există o regulă atunci când vine vorba de temele copilului. Nu este nimic rău ca unul dintre părinți să se ocupe de asta, dacă timpul sau abilitățile îl recomandă mai mult. A face teme cu copilul nu este prilej ca părinții să se ambiționeze în a demonstra care este mai capabil. Țelul comun este ca informația să ajungă într-un mod corect și facil la copil, iar acesta să evolueze armonios. Dacă un părinte se pricepe mai bine la matematică, iar altul la materiile de profil uman, cu atât mai bine, puteți să împărțiți responsabilitatea. Nu-ți fie teamă să ceri și tu ajutorul, în cazul în care te simți depășită de situație.
Articolul urmator
Încearcă-le! 26 de fraze care îți vor calma copilul când are o criză de nervi
Urmareste-ne pe Google News
