„Colapsul Parentingului: Cum le facem rău copiilor noștri când îi tratăm ca pe niște adulți”- concluziile autorului cărții, dr. Leonard Sax
Leonard Sax, medic de familie și psiholog din Pennsylvania (SUA), cunoscut pentru că este autor de lucrări despre dezvoltarea copiilor, a mărturisit că ideea de a realiza cartea despre colapsul parentingului a avut-o plecând de la concluzia că în familiile americane, dar și în culturile occidentale în genere, există o criză puternică de autoritate în rândul părinților. Ideea sa este că se poate vorbi despre „un transfer al autorității” de la părinte la copil, ceea ce are consecințe care de care mai grave: copii care nu mai sunt respectuoși față de nimeni și nimic, există o înclinație mai mare spre ignorarea regulilor, spre adoptarea unei alimentații nesănătoase, predispoziția copiilor de a deveni obezi/supraponderali, tendința spre deficit de atenție și alte tulburări de comportament, creșterea frecvenței stărilor de anxietate.
Din acest punct de vedere, Leonard Sax vine cu următorul avertisment: părinții moderni sesizează că au devenit lipsiți de autoritate în fața copiilor în multe domenii. Acesta precizează că, din diferite motive (cele mai des întâlnite fiind: dorința părinților de a-și crește copiii altfel decât au făcut-o proprii părinți, dorința de a-i face pe cei mici mulțumiți, de a evita conflictele etc), părinții le permit prea multe copiilor, ceea ce nu se întâmpla în trecut.
Dacă în privința alegerilor banale (cum ar fi, de pildă, ca un copil să-și aleagă o anumită culoare la îmbrăcăminte) Leonard Sax spune că unui copil trebuie să i se dea posibilitatea de a alege, în privința lucrurilor de maximă importanță, cum ar fi hrana sănătoasă sau lipsa device-urilor din dormitor la ora de culcare, regulile și consecințele stabilite de părinte trebuie să fie clare și ferme.
Atât Leonard Sax, cât și alți psihologi, consideră că în rândul părinților nord-americani există de câțiva ani următoarea tendință: ei încearcă mai degrabă să le ceară lucruri copiilor decât să le atragă atenția spre ceea ce trebuie făcut. În aceste condiții, părinții devin mai degrabă confuzi, confuzia rolurilor referitoare la cine este de fapt adultul în familie putând să se transforme într-o adevărată problemă. Consecințele unei asemenea abordări, spune Leonard Sax în lucrarea sa, sunt din cele mai nedorite, printre care:
- Copiii ajung să fie orientați spre alimentația nesănătoasă și să se aleagă cu exces ponderal
- Copiii se vor confrunta cu oboseala cronică (părinții nu au, de exemplu, suficientă autoritate, pentru a-i învăța să se culce la ora care trebuie, în loc să stea să se joace pe calculator)
- Pe fondul acumulării oboselii cronice, cei mici vor dezvolta tulburări de comportament care pot fi luate drept ADHD, ajungând să ia medicamente contra acestei afecțiuni fără să aibă de fapt nevoie de așa ceva
Unul dintre cele mai importante demersuri pe care trebuie să îl realizeze părinții din prezent, consideră Leonard Sax, este ca aceștia „să reînceapă să stea în scaunul șoferului”, să-și recâștige autoritatea în fața copiilor.
O altă problemă pe care autorul lucrării despre colapsul parentingului o evidențiază este următoarea: părinții sunt mai tentanți să le aglomereze programul copiilor, să-i implice în activități extracurriculare cât mai variate, din dorința de a le oferi o pregătire cât mai bună. În schimb, a sesizat Sax, părinții și copiii petrec mult mai puțin timp de calitate împreună. Spre exemplu, păstrarea obiceiului de a exista cine în familie ar fi benefic pentru ambele părți, copilul învățând că familia este importantă.
O provocare ce nu este ușor de trecut de către părinți, a afirmat Leonard Sax, este să stabilească limite pentru copii. De aceste limite se leagă capacitatea părinților de a-și redobândi încrederea în ei înșiși, învățându-i pe cei mici și cum să distingă binele de rău. Iată ce afirmă psihologul în lucrarea sa: „Copiii nu se nasc știind să deosebească binele de rău”. Plecând de la mai multe studii desfășurate de-a lungul timpului, Leonard Sax afirmă că aceia care sunt lăsați de părinți singuri în privința deprinderii de a face diferența între bine și rău sunt „mai predispuși ca după vârsta de 20 de ani să fie anxioși, depresivi, să nu aibă o slujbă bună, să aibă probleme de sănătate, să fie mai înclinați spre consumul de droguri sau de alcool”.
Soluția pentru a nu se ajunge la așa ceva este, conform lui Leonard sax, ca un părinte să nu fie permisiv, ci mai degrabă autoritativ. Această însușire are efecte benefice asupra copilului și poate să-l ajute să treacă peste „limite date de rasă, de etnie, de veniturile familiei sau de nivelul IQ-ului”.
Provocarea majoră este însă, așa cum nu este de părere doar Leonard Sax, ci și alți specialiști în psihologia copilului, ca părintele să aibă autoritate fără a-i arăta copilului că nu îl respectă. Aceasta este esențială în special în momentele în care copiii adoptă comportamente mai puțin dezirabile. Maturizarea părintelui survine când va reuși să se tempereze, când va ști cum să se redreseze după ce săvârșește greșeli, după ce își pierde cumpătul. Odată ce se va reuși în acest demers, părinții vor dobândi mai multă încredere în ei și vor reuși nu numai să-și câștige autoritatea în fața copiilor, ci și să îmbine această autoritate cu exprimarea afecțiunii, cu a le arăta că au permanent pe cine să se bazeze, nu numai la bine, ci și la rău.
Mesajul lui Leonard Sax pentru părinții moderni este și acesta: „Atât de mulți părinți consideră că meseria lor este să fie cel mai bun prieten al copilului. De fapt, nu acesta este rolul părintelui. Rolul tău este să-ți menții copilul în siguranță, să te asiguri că are parte de un somn bun și că îi vei da ajutorul și încrederea pentru a-l ajuta să înțeleagă cine este el, în calitate de ființă umană”.
Stilul de parenting permisiv- consecințe asupra copilului
Psihologii caracterizează un stil de parenting permisiv în felul următor:
- Părinții par mai degrabă prietenii copilului decât părinții lui
- Îi acordă multă libertate, fără să pretindă și responsabilitate
- Părinții nu au elaborat un set de reguli, de comportamente sau de sancțiuni pentru nerespectarea neregulilor care să fie aplicate
- Copilului i se cere părerea pentru orice, indiferent că este un lucru minor sau de importanță majoră
- Copilul nu știe ce înseamnă consecințe pentru nerespectarea de reguli sau pentru adoptarea anumitor comportamente
- Copiii primesc adesea „mite”, recompense sau laude exagerate în scopul de a urma anumite reguli
În acest context, specialiștii trag următorul semnal de alarmă: consecințele asupra copiilor sunt serioase și îi pot marca și în viața de adult. Printre acestea se numără:
- Vor avea dificultăți în a lua decizii, în a rezolva probleme
- Nu vor face bine față situațiilor dificile, întrucât nu vor ști cum să-și gestioneze emoțiile
- Va exista tendința spre agresivitate, spre lipsa de empatie față de cei din jur
- Vor dezvolta dependențe și le va fi greu să-și organizeze viața (de pildă, vor deveni dependenți de jocurile pe computer, de hrana nesănătoasă etc.)
- Nu vor dobândi achiziții și abilități importante (în condițiile în care părinții nu au așteptări consistente de la ei)
În vederea unei dezvoltări optime a copiilor, psihologii recomandă ca părinții să adopte un stil de parenting autoritativ, astfel încât să nu ajungă nici în situația de a-și pierde autoritatea în fața celor mici.
Pentru a reuși să devenim părinți mai autoritativi, ar trebui să ținem cont și de sfaturile de mai jos:
- Copilul trebuie ascultat, lăsat să-și exprime punctul de vedere
- Emoțiile copilului trebuie validate, luându-i în considerare sentimentele
- Regulile pentru copil trebuie să fie clare, la fel și consecințele pentru nerespectarea lor
- Copilul trebuie lăsat să ia decizii și să facă alegeri (dar fără a exagera și a-i permite să aleagă chiar și în cazul lucrurilor serioase)
- Când problemele sunt minore, copilul nu va fi sancționat, ci avertizat
- Copilul nu trebuie împăcat de fiecare dată când este supărat, ci trebuie lăsat să se învețe să se calmeze și singur
- Copilul va fi implicat în treburi casnice, va trebui să știe că și el are câte ceva de făcut pentru familie
- Greșelile copilului trebuie transformate, pe cât posibil, în oportunități de învățare
- Echilibrul dintre libertatea acordată copilului și deprinderea de responsabilități trebuie să fie prezent
Surse: chicagotribune.com, macleans.ca, npr.org, verrywellfamily.com
Surse foto: istockphoto.com