Anna Freud
Fiică a cunoscutului psihanalist Sigmund Freud, aceasta a reușit să se detașeze de realizările tatălui ei și și-a creat propriul parcurs în domeniul psihologiei. Astfel, ea este considerată de către specialiști ca una dintre femeile psiholog ce au revoluționat parentingul, în condițiile în care a făcut noi descoperiri în domeniul psihologiei copilului.
Primele ei demersuri consistente în această direcție au fost lansate în perioada celui de-al doilea Război Mondial, când Anna a început să observe comportamentele copiilor evrei, rămași orfani și aduși în Austria. De pildă, ea a vorbit despre „anxietatea de separare", evidentă la acești copii, dar a încercat să studieze mai în detaliu și comportamentele acestora în urma traumelor suferite după pierderea părinților.
În același timp, Anna Freud a adus pentru prima dată în discuție faptul că urmărirea modului în care un copil se joacă, în care se comportă față de propriile jucării, poate să le dea părinților informații privitoare la lumea interioară a micuților lor.
Nu în ultimul rând, în condițiile în care ea a înființat un centru pentru găzduirea orfanilor din război (care după moartea ei a devenit „Centrul Anna Freud") s-a preocupat mai îndeaproape și de psihologia copiilor orfani, extinzând considerabil aria de cercetare a comportamentelor copiilor ce au fost nevoiți să treacă prin diverse șocuri emoționale.
Melanie Klein
S-a născut în Austria (în 1882) și a rămas vestită în domeniul psihologiei copiilor prin importanța pe care a acordat-o analizării comportamentului copiilor în timp ce aceștia se joacă.
În urma cercetărilor sale, a ajuns la concluzia că jocul este una dintre primele forme de comunicare ale copilului. De asemenea, în ceea ce privește parentingul, ea i-a sfătuit pe părinți să-și observe cu atenție copilul când acesta se joacă, întrucât jocul poate arăta anumite sentimente, anxietăți și experiențe ale copilului.
Nu în ultimul rând, Melanie Klein a subliniat importanța urmăririi comportamentelor copilului pentru a înțelege mai bine evoluția acestuia până la maturitate. Din acest punct de vedere, ea a vorbit inclusiv despre modul în care evoluează relația unui copil cu mama sa.
Conform studiilor sale, un copil își percepe mama, în primii 3 ani de viață, ca pe o persoană ce s-a separat de el, în condițiile în care nu îi mai dă să sugă. După vârsta de 4 ani, copilul va începe să se „vindece" natural de despărțirea de sânul mamei și să o perceapă pe aceasta firesc, în sensul în care mama este o persoană ce are și trăsături pozitive și negative. Odată ce ajunge în acest punct, spune Melanie Klein, copilul începe să se maturizeze într-un mod mai consistent.
Leta Stetter Hollingworth
Face parte dintre primele femei psiholog din SUA și s-a remarcat nu numai datorită contribuției deosebite în domeniul psihologiei copilului, ci și a femeii. Spre exemplu, în condițiile în care în secolul al XIX-lea femeia era considerată inferioară bărbaților din punct de vedere intelectual și „semi-invalidă" în perioada menstruației, ea a reușit să schimbe această concepție, arătând că o femeie poate fi la fel de inteligentă precum un bărbat, indiferent de perioada din lună în care se află.
Cât privește psihologia copilului, Leta Stetter Hollingworth a făcut primele cercetări mai complexe în privința copiilor supradotați .
Din primele ei cercetări s-a văzut că majoritatea copiilor supradotați nu se simțeau în largul lor la școală, nu numai din cauza colegilor lor, ci și din cauza profesorilor, ce nu erau capabili să-i pună în valoare așa cum se cuvenea.
Ea era convinsă de faptul că motivul pentru care un copil devenea supradotat sau nu nu era legat de factorii ereditari, ci mai degrabă de mediul și de educația în care acesta evolua. De aceea, Leta Stetter Hollingworth a încercat să ofere sfaturi părinților ce au asemenea copii și să propună tot felul de cursuri la care aceștia să-și trimită copiii supradotați, astfel încât aceștia să-și poată atinge pe deplin potențialul.
Ea însăși a început să le predea acestor copii în cadrul unui experiment lansat într-o școală din New York. Aici exista un curriculum special creat pentru cei supradotați, ce includeau și cursuri legate de viața practică (de exemplu, copiii trebuiau să învețe despre cum se produceau diverse alimente, hainele, dar și despre mijloace de transport sau despre tot felul de unelte).
În 1926 a publicat lucrarea intitulată „Gifted Children", ce includea și sfaturi pentru părinții copiilor supradotați (cu IQ de peste 170). Totodată, ea a lansat și un studiu efectuat pe un grup de 12 asemenea copii, ce a fost însă finalizat după moartea ei de către soțul său.
Maria Montessori
Când vorbim despre femei ce au revoluționat psihologia copilului și parentingul, nu putem să nu ne gândim și la Maria Montessori. Nu numai că ea fost prima femeie medic din Italia, dar a fost și un psihopedagog cu mari realizări.
Ideile sale au fost considerate revoluționare pentru începutul secolului XX, aducând într-o nouă lumină copilul. Astfel, copilul este considerat o ființă autonomă, ce are capacitatea de a alege în mod liber și care are o abilitate surprinzătoare de a acumula informații noi (este vorba despre așa-numita „minte absorbantă a copilului). Tocmai datorită acestei abilităși copilul trebuie lăsat să evolueze în ritmul său, rolul părinților și al aducatorilor fiind de a-l „ghida" pe acesta (dar nu de a face lucrurile în locul lui) pentru a-și atinge potențialul.
Conform viziunii Mariei Montessori, un copil are capacitatea de a-și ordona singur lumea, dar pentru a reuși în acest demers are nevoie de a o descoperi, mai întâi, prin intermediul simțurilor. Abia după aceea el va înțelege mai bine lumea din jur, va repeta anumite acțiuni, se va perfecționa și își va corecta singur erorile (pentru aceasta are însă nevoie, inițial, de sprijinul părinților sau al educatorilor).
Copilul merită tratat ca o persoană independentă, ce trebuie să se familiarizeze cu mediul specific adulților de la o vârstă fragedă. De aceea, are nevoie de un mediu prietenos, plin de lucruri ce aparțin realității, pe care va învăța treptat să le utilizeze.
Dacă inițial Maria Montessori și-a aplicat principiile cu copii cu deficiențe psihice, treptat va ajunge la concluzia că acestea se aplică foarte bine pe orice fel de copil, atâta timp cât există dragoste, răbdare și acceptare.
Nu numai că ideile sale au dus la apariția unei metode educaționale ce este și astăzi populară în lumea întreagă („metoda Montessori), atât în instituții de învățământ, cât și pentru părinți (ce o pot aplica oricând acasă), dar au schimbat total concepția asupra copilului.
Citește și: 12 reguli Montessori care sunt potrivite și pentru un adult
Mary Ainsworth
Este un psiholog american ce a avut o carieră care s-a remarcat mai ales prin progresele din domeniul parentingului. Cele mai importante ele acestea se referă însă la dezvoltarea așa-numitei „teorii a atașamentului" la copii. Aceasta a apărut ca urmare a derulării unui experiment, numit „Situația neobișnuită" (ce durează 3 minute), menită să arate modul în care un copil reacționează în oricare dintre următoarele situații: când este într-o cameră alături de părinții săi, când alături de el și de părinții vin și alte persoane, când părinții pleacă din cameră, iar copilul rămâne alături de persoanele străine, când părinții revin și persoanele străine pleacă, dacă părinții pleacă din cameră și îl lasă singur pe copil, când persoanele străine revin în cameră, dar părinții nu sunt alături de copil, când părinții revin și persoanele străine pleacă iar.
În urma analizării comportamentelor copilului, Mary Ainsworth a ajuns la concluzia că un copil are stiluri de atașamente diferite, iar acestea îi vor ghida comportamentele și pe măsură ce va crește. Mai mult decât atât, psihologii ce au continuat demersurile inițiate de această femei psiholog au considerat că tocmai aceste comportamente vor fi acelea ce-l vor ajuta pe copil să facă față mai ușor sau mai greu unor situații de viață.
Ca urmare a contribuției sale, în psihologie se folosesc și în prezent termeni precum „mediu sigur", „atașament puternic" sau , dimpotrivă, „rezistent" și „ezitant". Toți aceștia pot fi definitorii inclusiv pentru viitoarele relații romantice ale unei persoane.
Datorită cercetărilor și rezultatelor sale, Mary Ainsworth a primit distincții importante, cum ar fi „Medalia de aur pentru contribuția adusă Asociației de Psihologie din Maryland" (în 1973) sau Medalia de aur pentru toate contribuțiile aduse în domeniul psihologiei (din partea Asociației Americane de Psihologia, în 1998).
Diana Blumberg Baumrind
Este un psiholog în domeniul dezvoltării din SUA și se poate spune că a revoluționat parentingul întrucât a cercetat mai îndeaproape comportamentele părinților față de copiii lor, reușind astfel să facă distincția între mai multe stiluri de parenting.
Practic, este vorba despre 3 astfel de stiluri:
• Stilul autoritar- Părinții ce adoptă acest stil sunt rigizi și vor să controleze mereu copilul, dar nu îi oferă afecțiune și nu sunt receptivi la nevoile acestuia. În schimb, au așteptări foarte mari de la el.
• Stilul democratic- La fel ca părinții autoritari, aceștia au și ei mari așteptări de la copilul lor, dar sunt mai atenți la nevoile sale. De asemenea, ei se străduiesc să-i ofere mai multă afecțiuni, chiar dacă sunt tentați să-l pedepsească adesea pentru nerespectarea regulilor.
• Stilul permisiv- Despre părinții ce aleg să adopte acest stil se spune că vor să-și ofere toată atenția și afecțiunea. Nu doresc să impună niște limite, dar copilul lor va ajunge să se confrunte cu o realitate dură: trebuie să ținem cont de tot felul de limite.
Diana Baumrind a stabilit aceste stiluri de parenting urmărind comportamentul mai multor preșcolari. În același timp, ea a putut să-i sfătuiască pe părinți ce stil de parenting ar trebui să adopte astfel încât acesta să se potrivească așa cum trebuie copiilor lor.
Nu în ultimul rând, acest psiholog a reușit să analizeze relația dintre pedepsele corporale aplicate copiilor și nivelul de trai al familiilor respective. Astfel, ea a ajuns la concluzia că părinții mai săraci aveau tendința de a le aplica mai frecvent pedepse corporale copiilor lor, adoptând un stil de parenting preponderent autoritar. >
Voi știați până acum de femeile psiholog ce au avut contribuții esențiale în materie de parenting?
Citește și: Top 10 metode de parenting controversate si de ce sunt ele bune
Surse:
www.hamhigh.co.uk, www.childpsych.umwblogs.org, www.en.wikipedia.org,www.dailymontessori.com, www.goodtherapy.org, www.amazingwomeninhistory.com, www.livestrong.com,www.newworldencyclopedia.org, www.verywellmind.com
Surse poze:
www.youtube.com
Urmareste-ne pe Google News
