Vise destramate: ce se intampla cand parintii isi incalca promisiunile fata de copil

Sunt o persoana corecta (sau cel putin asa imi place sa cred). Adica, daca am apucat sa spun un lucru ma tin de el, uneori mergand chiar pana in panzele albe. Chiar si mai departe daca este vorba de ceva pentru baietelul meu (caci stim prea bine ca parintii sunt in stare de orice pentru copii-chiar daca orice inseamna mancat cereale cu ciocolata inainte de culcare sau cumparat un costum de Batman pentru Halloween din cauza ca si cutarescu are).

Glumeam, desigur, insa sunt perfect constienta ca nu este bine sa faci promisiuni pe care nu le poti onora. Dar, iata ca nimeni nu-i perfect (nicio noutate aici) si cel putin o data dupa calculele mele (daca nu chiar de 2-3 ori) mi s-a intamplat sa promit (promisiune intarita chiar de mai multe ori, probabil pentru a ma convinge si pe mine de necesitatea indeplinirii ei) un lucru si sa nu reusesc sa-l duc la bun sfarsit. Diverse evenimente au intervenit si mi-au deturnat complet planurile, iar promisiunea s-a dus...pe apa sambetei. Ce s-a intamplat dupa? Evident, am fost incadrata in mod automat drept neserioasa/de neincredere (chiar daca ma straduiesc in continuare sa finalizez obiectivul promis, iar nerealizarea sa a depins mai mult de circumstante obiective) si mi se reproseaza constant: "stii, ca ai zis cutare si nu ai facut/mers nici pana azi". Grea povara! Care era si-asa destul de apasatoare prin prisma propriilor mustrari de constiinta...
Iata ce se intampla de fapt cand parintii isi incalca promisiunile fata de copii.

Ce se intampla de fapt?

Oamenii reusesc sa-si aminteasca promisiunile incalcate timp de mai multi ani, mai ales daca a fost vorba de un eveniment emotional. Iar uneori aceste amintiri declanseaza unele din trairile originale. In unele situatii totul porneste de la un lucru aparent banal, cum este un abtibild pe care parintele nu il cumpara nici atunci cand trebuia si nici mult timp dupa, iar copilul incepe sa se intrebe de ce parintele nu isi poate tine cuvantul dat.

Conform psihologului Jodie Benveniste atunci cand parintele isi respecta o promisiune, copilul va deprinde la randul sau un comportament similar deoarece astfel il ajuta sa dezvolte o intelegere asupra increderii si respectului fata de ceilalti. Ca parinti, proiectam imaginea ca suntem sinceri si de incredere ce ajuta la crearea unui sentiment de siguranta pentru copii. Adevarul este ca uneori nu ne putem tine de o promisiune din motive independente de noi, de exemplu nu mergem la mare pentru ca ploua. Conform aceluiasi specialist, dauneaza in mod semnificativ nerespectarea constanta a promisiunilor si nu cea sporadica deoarece copilul intelege ca nu se poate baza pe cuvantul unei persoane si este in regula sa promiti ceva si sa nu respecti. Iata de ce sunt atat de importante promisiunile parintilor pentru copii:

- este vorba de incredere: copiii au incredere ca ne tinem de cuvant si ne admira chiar daca nu constientizeaza
- reprezentam un exemplu: daca vrem ca cei mici sa isi tina promisiunile, trebuie sa facem si noi la fel (si nu doar sa le impunem sa respecte indicatiile primite)
- invata notiunea de integritate: cei mici vor sti ca se pot baza pe ce spune mama/tata
- afecteaza disciplina: unii parinti promit o pedeapsa/consecinta pentru un comportament negativ, iar daca aceste promisiuni nu sunt respectate (se intampla deseori), copilul invata ca actiunile sale nu au consecinte (efectele sunt si mai evidente odata cu cresterea)
- invata dependenta: cand sunt constant respectate, promisiunile ii invata ca anumite lucruri se vor realiza datorita/din cauza parintilor
- este vorba de reputatie: parintii au nevoie de o reputatie buna daca se asteapta ca cei mici sa le urmeze exemplul cand vor creste
- invata sinceritatea: o trasatura pe care dorim sa o dezvoltam in copii; acestia va vor acuza ca mintiti, este primul gand care le trece prin minte cand nu respectati o promisiune importanta
- invata valoarea promisiunii: nu trebuie facuta daca nu poate fi respectata
- arata respect: pe masura ce cresc, cei mici doresc sa fie respectati si promisiunile indeplinite le demonstreaza acest lucru
- primii profesorii: parintii reprezinta primii profesori, iar promisiunile invata, dupa cum am mentionat, multe lucruri importante pe copii

Doamna Simona Cernea Psiholog clinician acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania si psihoterapeut in formare cognitiv comportamentala, pe care o puteti gasi pe pagina facebook https://www.facebook.com/pages/Pentru-suflet-Psiholog-Simona-Cernea/626081074129000 sau la numarul de telefon 0723509082:

"Cand vine vorba despre promisiuni facute copiilor, primul lucru care imi vine in minte este acela ca promisiunile trebuie respectate, toate, intotdeauna. Poate ii consideram prea mici, prea nestiutori, prea usor de "dus cu zaharelul" si credem ca vor uita si nu se va intampla nimic, dar cum am mai spus-o si cu alte ocazii, cuvintele lasa uneori rani mai adanci decat ne-am astepta. Asa ca propunerea mea este sa nu le facem copiilor promisiuni ferme decat daca suntem convinsi ca le vom putea duce la indeplinire.

Putem de asemenea apela la mici subterfugii de exprimare " maine mergem in parc daca nu ploua" este destul de diferit de "iti promit ca maine mergem in parc". Cu toate ca si prima este tot o promisiune, macar ne da asigurarea ca nu va trebui sa mergem la plimbare cu umbrela si nici sa avem de a face cu binecunoscutul refren "dar mi-ai promis, tu niciodata nu te tii de cuvant" chiar daca afara toarna cu galeata. Asadar as recomanda pe de o parte atentie in exprimare si pe de cealalta parte propria certitudine in calitate de adulti ca vom putea duce la indeplinire promisiunea. De asemenea, mai ales in cazul copiilor mici nu sunt recomandate ambiguitatile de tipul "o sa incerc", "vom vedea maine", "ma mai gandesc". Poate va suna cunoscut "mami maine mergem la circ?", iar mami, in speranta ca pana maine cel mic va uita ii raspunde "o sa vedem maine", numai ca atunci cand maine devine azi, iar iesirea la circ nu se intampla cel mic va spune mahnit "dar mi-ai promis". Pentru ca atata timp cat nu le spui NU copii vor prefera sa creada ca este DA.

Un alt lucru care imi vine in minte cand ma gandesc la promisiuni facute de catre parinti copiilor si neindeplinite este binecunoscutul basm al lui Petre Ispirescu Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Cateva vorbe aruncate de doi parinti disperati catre pruncul lor nenascut inca i-au pecetluit acestuia destinul in viata, facandu-l sa plece in cautarea utopiei pe care parintii i-au promis-o. Si din nou gasim in folclorul romanesc insemnate lectii de viata."

Citeste si: 

Studiu Qbebe: 5 reguli de educatie eficiente incercate de parinti 

Consecinte 

Iata si reversul medaliei, adica ce se intampla cand nu ne respectam promsiunile, in mod indirect desigur:

- ii invatam sa nu aiba incredere in noi
- ii dezamagim
- ii facem sa se simta neimportanti
- ii determinam sa nu ne respecte (are legatura cu integritatea de mai sus)
- cream un exemplu negativ de urmat

Doamna Simona Cernea Psiholog clinician acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania si psihoterapeut in formare cognitiv comportamentala, pe care o puteti gasi pe pagina facebook https://www.facebook.com/pages/Pentru-suflet-Psiholog-Simona-Cernea/626081074129000 sau la numarul de telefon 0723509082:

"Vreau in primul rand sa subliniez idea ca orice comportament pentru a avea consecinte durabile trebuie repetat destul de des. Asadar nu vorbim in cele ce urmeaza despre urmarile negative ale unui fapt singular, si anume nici un copil nu va suferi nici un fel de trauma in cazul in care parintii nu si-au putut tine o promisiune! Dar un comportament repetitiv, devenit obicei, de a nu respecta in cea mai mare parte promisiunile facute catre copii poate produce pe termen lung atat schimbari in comportamentul copiilor, cat si anumite rani sufletesti.

O prima consecinta care ii afecteaza mai ales pe parinti este pierderea credibilitatii in fata propriilor copii. Din moment ce mama sau tata imi tot promite dar nu se tine de cuvant, o sa o consider din ce in ce mai mult o persoana pe care nu ma pot baza si o voi credita cu multa indoiala si neincredere. Pentru ca a promite si a nu te tine de cuvant este oarecum similar cu a minti. Iar ca urmare a acestui comportament repetitiv peste ani apar parinti care se plang "fiica mea nu are incredere in mine, nu vrea sa imi povesteasca ce face sau ce a patit...", sau "fiul meu prefera sa minta, sa ne ascunda adevarul si nu prea ne putem baza pe cuvantul lui"; si este oarecum normal, deoarece printre lectiile pe care copiii le-au invatat de la parintii lor din copilarie se numara si mintitul si neasumatul propriilor vorbe si neincrederea in ceilalti oameni.

Din punct de vedere emotional la copiii care se confrunta frecvent cu promisiuni care nu sunt tinute, mai ales de catre parinti, apare un sentiment al devalorizarii si credinta ca "nu sunt suficient de bun si nu merit sa fiu iubit", pentru ca altfel parintii mei nu m-ar minti. De asemenea in timp apare si o lipsa de incredere in oameni in general, pentru ca daca in cei care iti sunt cei mai apropiati nu poti avea incredere, ce pretentii ai putea avea de la straini!?!?!

Tot cand vine vorba de consecinte pe termen lung mi se pare foarte important mai ales acum intr-o era consumerista prin excelenta faptul ca multe dintre recompensele acordate copiilor, si implicit prromisiunile pe care le fac parintii, se rezuma la lucruri materiale, din ce in ce mai scumpe. Pentru o nota buna sau un premiu obtinut la scoala nu mai promitem unui copil o iesire in parc, o banala bicicleta, un bilet la circ sau la teatru si o excursie cu colegii. In functie de varsta copilului se vorbeste despre o anumita bicicleta, telefon mobil sau tableta sau schimbarea celor vechi, haine de firma sau vacante in strainatate. Dupa parerea mea un asemenea comportament repetitiv va duce la o mercantilizare excesiva a relatiei parinte-copil, unde totul sau aproape totul se poate rezolva cu bani, iar sentimentele se masoara in numarul de zerouri. Pentru copil acest comportament va induce o lipsa de apreciere a tururor lucrurilor materiale pe care le are, dorindu-si din ce in ce mai mult, fara a avea decat o satisfactie imediata fata de bunurile nou dobandite si apoi pierzand rapid interesul. Mi-ar placea sa vad mai ales recompense si implicit promisiuni fata de copii constand in timp liber de calitate petrecut impreuna. Sa cheltuim asadar de doua ori mai putini bani si de doua ori mai mult timp cu copiii nostri." 

De facut si de nefacut

Miezul problemei rezida in faptul ca inca de la o varsta frageda copiii incadreaza "parintele drept o persoana care nu trebuie sa-si incalce promisiunea" din punctul de vedere al poruncilor de baza de respectat. In caz contrar, se soldeaza cu una bucata copil extrem de nefericit. Sub nicio forma nu incercati sa va disculpati sau sa atenuati cumva impactul promisiunii incalcate prin explicatii de genul: "uneori in viata lucrurile nu ies cum am vrea" deoarece copiii nu sunt interesati de filosofii ale functionarii universului (ba din contra, se vor infuria si mai mult). Nici nu incercati sa minimizati esecul vostru prin reducerea valorii emotionale a respectivului eveniment/actiune prin reactii de genul:"te superi degeaba" sau "oricum nu era important". Singurul lucru care ii intereseaza este ca nu au obtinut ce isi doreau (si nu vor pregeta sa va reaminteasca constant asta). De asemenea, daca stiti ca este prea dificil sa va tineti de o promisiune, nu cedati presiunii emotionale (a se citi pisalogeli repetate) acceptand sub impulsul momentului deoarece va veti face singuri viata amara. Nu este indicat sa folositi amenintari in locul promisiunilor (primele au un impact negativ atat asupra copilului, cat si asupra voastra) si nu folositi cu usurinta cuvantul "promit" (conform psihologului Sally-Anne McCormack), optand mai degraba cu "planuiesc sa" sau "am de gand sa", "vom vedea daca".

Ce puteti face? Este bine sa ramaneti flexibili, daca puteti, pentru a evalua corect posibilitatile de realizare a promisiunilor, precum si optiunile satisfacatoare alternative (pentru copil, desigur). In plus, inainte de a rosti orice promisiune, cantariti indelung si bine daca chiar sunteti capabil de a o duce la bun sfarsit. Iar daca nu reusiti sa o respectati, empatizati cu copilul si fiti sinceri, cereti-va iertare, spunandu-i: "iti inteleg dezamagirea si imi pare rau." Si pregatiti-va evident psihologic pentru acuzatiile ce vor urma (pe care, de altfel, le meritati, doar ati promis). Poate fi de ajutor si consultarea/cooptarea copilului pentru a realiza impreuna promisiunea, de exemplu, prin a-l ruga pe acesta sa va aminteasca la o anumita ora ce aveti de facut sau/si atragarea sa intr-o alta activitate placuta/dorita (pentru a ameliora durerea si dezamagirea resimtite). Este esential in orice situatie sa explicati copilului din ce motiv nu ati putut sa va respectati promisiunea (in functie de gradul de intelegere a copilului, adaptati si informatiile aferente), conform psihologului Sally-Anne McCormack.

Doamna Simona Cernea Psiholog clinician acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania si psihoterapeut in formare cognitiv comportamentala, pe care o puteti gasi pe pagina facebook https://www.facebook.com/pages/Pentru-suflet-Psiholog-Simona-Cernea/626081074129000 sau la numarul de telefon 0723509082:

"Se intampla chiar si celor mai parolisti parinti sa faca o promisiune si sa nu o poata duce la indeplinire. Ce e de facut? In primul rand sinceritate si transparenta, in al doilea rand un discurs adaptat varstei copilului, pe care acesta sa il poata intelege, si nu in ultimul rand asumarea greselii fara a cauta sa dam vina pe alte persoane, intamplari, trafic sau divinitate, iar daca se poate reprogramarea activitatii. "Dragul meu, imi pare tare rau ca nu am ajuns astazi la timp sa mergem in parcul de distractii asa cum planificasem, dar a fost extrem de important sa termin proiectul pe care il am la serviciu; dar uite daca vrei inca avem timp sa iesim sa mancam o prajitura si sambata daca nu ploua ne trezim de dimineata si ne petrecem toata ziua in parcul de distractii. E ok asa?!?!"

Si poate ca din cand in cand este chiar o lectie de viata pentru micuti sa vada ca nu merg toate ca pe roate si conform unui plan bine determinat, si ca viata poate oferi schimbari neasteptate, care pe moment pot fi insotite de frustrare, frustrare pe care trebuie sa ii invatam sa o stapaneasca.

Foarte important este de fapt sa tratam copiii asa cum si noua ne-ar placea sa fim tratati, sa ii consideram inca de cand sunt mici niste omuleti de sine statatori cu sentimentele, gandurile si de ce nu grijile lor, si sa ne comportam ca atare, in nici un caz desconsiderandu-i si crezand ca daca sunt copii ne vor ierta si trece cu vederea greselile si nedreptatile."  

Copilul trebuie sa invete pana la urma ca, desi ati facut tot posibilul, uneori nu pot fi indeplinite promisiunile si ca viata este plina de suisuri si coborasuri. Cei mici sunt destul de puternici pentru a putea accepta dezamagiri minore si, daca exista o incredere puternica in parinte, una-doua promisiuni incalcate nu vor conduce la modificarea atitudinii/parerii lor despre voi. Astfel se poate chiar cladi rezistenta in fata dificultatilor vietii; mici incidente de aceasta natura ii pot ajuta la deprinderea unor aptitudini care contribuie mai tarziu la responsabilizarea ca adulti. Este obligatoriu insa ca parinti sa fim alaturi de copii pentru a-i ajuta sa depaseasca dezamagirea initiala si sa nu minimizm sentimentele lor. In final, este bine sa retineti ca promisiunile respectate confera si o senzatie placuta, dar si mai important, ajuta la consolidarea increderii. Atat in voi ca parinti, cat si in mediul inconjurator.

Voi v-ati tinut intotdeauna promisiunile fata de cei mici?

Citeste si:

Copilul si recompensele emotionale: CAND, CAT si CUM?

Multumim doamnei Simona Cernea pentru ajutorul acordat in realizarea articolului. 

Surse: 

www.essentialkids.com.au; www.theglobeandmail.com; www.pricelessparenting.com; www.nanny.net; www.imom.com