Orientarea sexuala si copiii: specialistii raspund

Au avut amabilitatea de a ne ajuta doamna Simona Cernea Psiholog clinician acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania si psihoterapeut in formare cognitiv comportamentala, pe care o puteti gasi pe pagina facebook https://www.facebook.com/pages/Pentru-suflet-Psiholog-Simona-Cernea/626081074129000  sau la numarul de telefon 0723509082 si doamna Mihaela Nae, medic specialist psihiatrie pediatrica pe care o puteti gasi la CMI DR. Nae Mihaela, din Bucuresti sau la numarul de telefon 0722.423.007  

1. Cum stim ca cel mic/cea mica are o alta orientare sexuala decat parintii (de la ce varsta)?

Simona Cernea: La acest moment exista doua curente mari in acest domeniu, unul care sustine determinarea biologica a orientarii sexuale si celalalt care sustine determinarea de mediu. Cercetarile sunt inca in derulare si uneori diverse studii duc la concluzii diferite, adesea in conflict unele cu altele. O teorie unificatoare duce spre o combinatie de factori genetici, hormonali si sociali. Teoriile biologice sunt foarte studiate momentan si includ in rezultatele lor factori de natura genetica, hormoni prenatali si structura creierului, ducand la concluzia ca baza biologica a homosexualitatii se afla in diferentele functionale din hipotalamus, diferente ce apar datorita actiunii hormonilor (a testosteronului) asupra creierului fatului in perioada intrauterina, astfel incat spun adeptii acestor teorii ca identitatea noastra de gen este programata dinainte de a ne naste si ca nu exista nici un indiciu ca mediul social de dupa nastere ar avea vreo influenta sau efect. In calitate de psiholog nu pot sa nu iau totusi in considerare influenta mediului, a familiei si a educatiei in formarea identitatii de gen. Dar indiferent de teorie, eu nu as vorbi despre o orientare sexuala la copii, cel putin nu inainte de varsta primelor relatii romantice, si as situa acest moment undeva in adolescenta sau preadolescenta, cu toate ca este relativ, existand adulti care penduleaza intre orientari sexuale si isi cauta aceasta identitate de gen pe parcursul intregii vieti.

Mihaela Nae: Intre 2 si 4 ani copiii incep sa exprime anumite comportamente si interese specifice genului (sexului). In aceasta perioada poate debuta asa numita "disforie de gen"(incongruenta intre genul/sexul persoanei de la nastere si cel pe care il exprima, cu care se indentifica) prin aparitia unor comportamente caracteristice sexului opus: dorinta de a fi de sex opus sau insistenta ca este de sex opus, la baieti - preferinta pentru haine specifice fetelor, la fete - preferinta pentru haine tipic masculine si refuzul de a se imbraca in haine specifice genului lor, preferinte pentru roluri ale sexului opus in joc, preferinte pentru jucarii si activitati ale celuilalt gen. Aceste manifestari trebuie luate in considerare daca sunt asociate cu stres important sau afectare in domeniul social, scolar sau in alte domenii importante de functionare. 

2. Ce importanta joaca preferintele vestimentare in acest sens (baieti care se imbraca ca fete si invers)?

Simona Cernea: O foarte mare importanta in educatia copiilor in general o are mediul familial, echilibrul din familie, realitatea de zi cu zi pe care copilul o vede in jurul lui si, daca aceasta i se pare lui acceptabila, ca scenariu de viata viitor. In ceea ce priveste preferintele vestimentare ne-am obisnuit deja sa vedem multe fetite imbracate mai baiesteste, ce-i drept mai putin baieti imbracati in rochii, dar acesta nu este neaparat un semn ce poate prevesti o orientare sexuala. Pentru ca pot exista homosexuali care nu s-au imbracat in viata lor in rochii si pot exista heterosexuali care joaca roluri exceptionale in travesti. La fel ca multe alte semne pe care parintii vor sa le identifice si acestea trebuie interpretate in context, un semn singular aparut sporadic nu prevesteste neaparat o anumita orientare sexuala

Mihaela Nae: Alaturi de alte manifestari (in total minim 6), preferintele vestimentare opuse sexului identificat la nastere, sunt luate in considerare ca si criteriu diagnostic pentru disforia de gen la copii daca persista minim 6 luni si daca sunt asociate cu un stres semnificativ social, scolar sau in alte domenii de functionare. 

3. Ce importanta au jucariile preferate (masini pentru fetite, papusi pentru baieti)?

Simona Cernea: La fel ca si in cazul hainelor si in cel al jucariilor trebuie interpretat contextul, despre ce varsta a copilului vorbim, cat de mult se joaca, ce fel de jocuri prefera in general, care este atitudinea parintilor, spre ce il indruma, sunt ambii parinti prezenti in viata lui sau copilul incearca sa compenseze lipsa unuia dintre ei prin mutarea afectiunii catre un obiect....

 

Mihaela Nae: La fel ca si preferintele vestimentare, jucariile preferate reprezinta un alt criteriu al disforiei de gen daca persista mai mult de 6 luni si daca determina afectare sociala, scolara sau in alt domeniu de functionare. 

4. Ce rol joaca prietenii preferati (mai multi prieteni de sex opus/de acelasi sex)?

Simona Cernea: In acest caz este foarte important de precizat varsta copilului. In cazul etapei nonsexuale din viata copilului este normal ca fiecare sa aiba mai multi prieteni de acelasi sex avnd mai multe jocuri si interese commune, de asemenea si la varsta primelor relatii romantice este posibil sa se pastreze confidentii tot de acelasi sex. O familie echilibrata care a stiut sa dezvolte o relatie bazata pe incredere si comunicare cu copilul va putea chiar si la varsta ingrata a adolescentei sa poarte discutii sincere cu el, sa ii stie cercul de prieteni si sa ii cunoasca preferintele. 

Mihaela Nae: In evolutia normala a copiilor exista mai multe etape din punct de vedere al dezvoltarii sociale: copiii mici (prescolarii) au prieteni in general de ambele sexe, urmeaza apoi diferentierea pe sexe, in scoala primara, in care fetele prefera sa se joace cu fete, iar baietii cu baieti. La pubertate si adolescenta insa, exista grupuri mixte cat si grupuri separate pe sexe. Desigur exista si exceptii cum ar fi "fetele baietoase" care prefera sa joace fotbal si sa stea in grupul de baieti, acest lucru insa nu inseamna ca vor avea neaparat o orientare sexuala diferita de cea heterosexuala. 

5. Cat de mult conteaza filmele/emisiunile vizionate si contextul social in stabilirea unei orientari sexuale?

Simona Cernea: Personal, consider contextul social cel mai important in determinarea identitatii de gen si mai apoi a orientarii sexuale, iar prin context social inteleg atat cadrul social extins cat mai ales cadrul familial, educatia, sistemul de valori, exemplele existente si discutate in familie, lejeritatea cu care se discuta anumite subiecte. Pentru ca in acest caz, daca exista o buna relationare parinte-copil, si filmele si emisiunile vizionate sau informatiile care ii ajung la urechi celui mic pot fi dezbatute si explicate in conformitate cu normele si sistemul de valori al familiei si mai ales pe intelesul copilului.

Mihaela Nae: Exista mai multe aspecte legate de mass media, pe de o parte, informatiile furnizate de mass media joaca un rol destul de important in ceea ce priveste impactul pe care il au asupra unei persoane odata ce aceasta isi descopera orientarea sexuala diferita de cea heterosexuala. De exemplu, stigmatizarea persoanelor cu o anumita orientare sexuala diferita de cea heterosexuala poate avea consecinte psihologice marcate pentru cei care se identifica cu acestea, aceste persoane putand dezvolta anxietate, depresie si chiar ideatie suicidara sau alte tulburari psihice. Pe de alta parte, orientarea sexuala poate fi influentata dar nu determinata in totalitate de aspectele pozitive sau negative relevate de anumite filme sau emisiuni. Multi oameni de stiinta sunt de acord ca orientarea sexuala este modelata, in majoritatea cazurilor, la o varsta frageda, prin interactiuni complexe intre factori biologici, psihologici si sociali.

6. Ce explicatii trebuie sa ofere parintii copiilor in acest sens?

Simona Cernea: Explicatiile vor fi intotdeauna in raport cu sistemul de valori pe care parintii vor sa i le insufle copilului, si foarte important adaptate varstei. La varsta gandirii magice atunci cand cel mic trece toate informatiile prin filtrul povestilor parintii se vor folosi de acestea (printese, regi, nunti ca in povesti, aparitia descendentilor in familii), ajunsi la prepubertate sau adolescenta vor fi incurajati sa dezvolte relatii cu persoane de sex opus, sa mearga la un film, la un suc, la o petrecere adecvata varstei lor cu participanti din ambele sexe. In functie de fiecare familie si fiecare copil, notiunile de normalitate/anormalitate se vor aborda diferit, cea mai importanta din punctul meu de vedere ramanand comunicarea, prin acest instrument parintii avand posibilitatea de a-si face cunoscute propriile opinii.

Mihaela Nae: Parintii nu trebuie sa incerce sa convinga copilul de ceea ce simt ei vis-à-vis de sexul acestuia, ci mai degraba sa ii ofere explicatii generale despre sexul caruia apartine de la nastere, explicatii adaptate varstei sale. 

7. Cum trebuie sa procedeze parintii in cazul in care copilul are o orientare sexuala diferita de a lor?

Simona Cernea: Daca vorbim deja despre o orientare sexuala declarata si asumata, nu cred ca mai vorbim de un copil, ci de un tanar adult care isi ia viata in propriile maini si este constient de deciziile sale si de consecintele acestora. In acest caz cred ca se poate vorbi doar despre iubire neconditionata si acceptare din partea parintilor. Daca vorbim despre niste banuieli pe care parintii le au, revenim la partea cu comunicarea, cu discutiile deschise in care sa se afle exact punctul de vedere al fiecarei parti. Oricum ar fi, cred ca parintii trebuie sa isi declare disponibilitatea si acceptarea pentru propriul copil.

Mihaela Nae: Parintii trebuie sa discute cu acesta despre cum se simte in rolul de baiat/fata, fara a-l stigmatiza si sa incerce sa il accepte pentru ceea ce este dincolo de orientarea sa sexuala, iar atunci cand acestia sau copilul intampina dificultati, sa ceara ajutor specializat din partea unui psiholog. 

8. Ce influenta joaca abuzul in copilarie (de orice natura) in formarea orientarii sexuale?

Simona Cernea: Atunci cand vorbim despre abuzuri si traume in copilarie, apare imediat discutia depre mecanismele de coping pe care fiecare persoana de dezvolta pentru a putea depasi evenimentul traumatizant. Poate aparea o orientare sexuala diferita ca urmare a unui abuz? Da este posibil, in functie de ce modalitate alege subconstientul copilului pentru a se raporta la trauma. Nu sunt conditii sine qua non, dar un baietel care a fost abuzat de o persoana de sex masculin ar putea ajunge la ceea ce se numeste identificare cu agresorul si la maturitate sa aleaga o astfel de orientare sexuala sau o fetita care a fost supusa unui viol sa se indrepte spre persoane de acelasi gen cu ea pentru a nu mai fi nevoita sa treaca prin ceea ce a trecut; exista de asemenea si altfel de abuzuri sau traume psihologice nu neaparat fizice, de exemplu o mama singura isi creste fetita spunandu-i repetitiv ca barbatii nu sunt "buni de nimic", ca vor incerca doar sa profite de pe urma ei, sa o raneasca in orice fel si atunci identificarea de gen va fi atat de puternica incat fetita va prelua practic traumele si problemele propriei mame si nu va sti cum sa duca aceasta povara, decat poate evitand relatiile cu barbatii sau la polul opus, zburand din floare in floare pentru a gasi barbatul perfect si a-i demonstra mamei ca s-a inselat. Indiferent de situatie insa, nu exista solutii si retete general valabile, fiecare dintre noi suntem fiinte unice si ne raportam diferit la situatii diferite.

Mihaela Nae: Abuzul in copilarie, indiferent de natura sa, poate influenta dezvoltarea sexuala a copiilor. Astfel, de exemplu, o forma de abuz psihologic este cazul parintilor care isi doresc foarte mult un copil de un anumit sex, sa spunem un baiat, care se dovedeste la nastere a fi fetita, pe care o cresc ca pe un baiat: o imbraca in haine baietesti, o tund scurt, o striga pe nume de baiat etc. Prin toate aceste actiuni aparent nevinovate, ei pot influenta dezvoltarea sexuala a acesteia, fata luandu-si in serios rolul psihologic "de baiat" si mai tarziu putand avea dificultati in relatiile cu persoanele de sex opus. 

Multumim doamnelor Simona Cernea si Mihaela Nae pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.