Ieri a invadat posturile de știri o faptă care pe mine una m-a îngrozit. S-a întâmplat totul în noaptea de 28 spre 29 martie, în jurul orei 2, într-un cartier din Focșani, un orășel din România în care ai zice că poți să îți crești liniștit copiii. Un bărbat cu insomnii s-a trezit noaptea și a fost suficient să privească pe geam și să vadă o faptă care l-a oripilat în blocul de vizavi. Un bărbat care abuza sexual o fetiță. Bărbatul a sunat la 112 și forțele de ordine au intrat în casa făptașului ca să îl găsească în camera cu o fetiță de 12 ani, amândoi goi. Însă au ajuns prea târziu, bărbatul de 44 de ani, trimis al Diavolului pe Pământ, violase deja trupul unui suflet inocent. Conform relatărilor autorităților copila de 12 ani a înnoptat la prietena ei de 8 ani, fiica suspectului. La un moment dat, bărbatul ar fi luat-o pe fata de 12 ani și a dus-o într-o altă cameră și, amenințând-o, a suspus-o unei traume care o va marca pe viață.
Citind rândurile de mai sus, nu ajungeți să vă întrebați în ce lume trăim? Sunt absolut conștientă de faptul că există milioane de tragedii și de astfel de fapte înfiorătoare în lume și că acesta este doar unul dintre aceste cazuri sfâșietoare. Însă sunt mamă de fată, o minune de om, pe care o cresc, o educ, o alint și o iubesc infinit și sufletul meu de mamă, grija mea de mamă nu se poate abține să nu se întrebe cum pot să fac să o proetejez de o astfel de lume? Pentru că mă sufoc numai la gândul că ar putea să treacă prin așa ceva. Mă gândesc doar la mama acelei copile, care a avut încredere într-un alt părinte să își lase copila să doarmă la prietena ei. Și acel diavol, că nu îl poți numi nici măcar animal, darămite om sau tată, îți distruge ce ai tu mai de preț pe lume.
În ce lume trăim?
Pentru că a avea acum o fiică adolescentă este ca și cum ai avea o bucată de carne fragedă printre lei flămânzi.
Face 11 ani acum, a crescut, începe să capete alură de domnișoară și mă îngrozesc la gândul că peste puțin timp (că ce mai înseamnă 2-3 ani) îmi va cere dreptul la independență. Pentru că a o lăsa singură în lumea asta, chiar și pe un drum de 10 minute de la școală acasă, este ca și cum aș arunca bucata aia de carne printre leii flămânzi. Și sunt îngrozitor de furioasă pentru că există această teamă paralizantă și mai ales pentru că este complet justificată. Îmi vine să vomit la gândul că trebuie să o învăț cum să se îmbrace ca nu cumva să atragă atenția prădătorilor, că trebuie să o educ să recunoască semnele unui prădător. Sunt furioasă pentru că trebuie să o înscriu la cursuri de autoapărare, în loc să folosim timpul acela pentru alte cursuri care să îi susțină talentele. Într-o astfel de lume trăim, în care fetițele sunt violate de tații prietenelor lor. Și iată cum ajung să mai fiu furioasă și pentru că fata mea de acum este clar că nu va dormi niciodată la prietene ale căror părinți nu îi cunosc FOARTE BINE!
Am o greață furibundă și o ură apăsătoare pentru acești diavoli, acești prădători sexuali oribili pe care i-aș ucide, pentru că sunt mamă de fată. Și știu ce o așteaptă, indiferent de cât de bine aș pregăti-o eu pentru lumea asta, pentru că am trecut și eu prin asta. Știu că va fi fluierată pe stradă, că va primi apelative oribile, că se vor freca de ea în autobuze și metrou tot felul de indivizi grețoși, că va primi propuneri indecente de la șefi, clienți, colegi ... Știu asta. Mai știu că o voi pregăti să se protejeze, să fie puternică, să nu permită niciodată un astfel de abuz și să nu se lase până ce prădătorii nu sunt pedepsiți, chiar și pentru o simplă atingere nepotrivită sau pentru o vorbă nelalocul ei.
Și asta vă sfătuiesc și pe voi, dragi părinți de mame de fete! Să le educați să nu lase nici cel mai mic gest sau cuvânt nepedepsit. Să recunoască prădătorii din oamenii care par normali și să nu creadă nici măcar o fracțiune de secundă că o atingere căreia nu i-au dat acordul, oricât de inofensivă ar fi, că o replică care țintește aspectul ei fizic, sunt lucruri normale. Numai așa putem schimba lumea asta. Cu fetițe care devin femei puternice și care nu acceptă nicio formă de abuz, fie el verbal sau fizic. Și, din păcate, acest sfat nu este valabi numai pentru părinții de fete.
Educația copiilor este singurul mod prin care putem schimba lumea în bine!
Citește și:
Urmareste-ne pe Google News
