Aspecte importante
Principala scena problematica pentru copii este, desigur, reprezentata de violenta explicita, mai exact cand se "bat ca chiorii" sau chiar se omoara. In lipsa unor lectii de viata adecvate pentru a contrabalansa aceste efecte, cei mici pot dezvolta un comportament agresiv si se pot angaja in acte violente, fara a intelege ca lumea reala 
presupune mult mai multe consecinte decat cea virtuala. Televiziunea incepe sa joace un rol tot mai important in categoria de varsta 3-6 ani, iar micii telespectatori nu doar inteleg ce vad, ci doresc si informatii suplimentare; multi parinti nici nu constientizeaza gravitatea situatiei. Iata si cateva exemple la indemana: testoasele Ninja care se bat cu "dusmanii" lor sau distrug totul in cale, rezultand fete lovite, maini si picioare rupte si cladiri dezafectate. Tom si Jerry este un alt caz in care violenta joaca un rol important, doar stiti bine ca se fugaresc si se agreseaza continuu, ca si Wile E.Coyote si Road Runner. In toate cazurile cineva sfarseste lovit, si chiar rau, fie ca este vorba de un pian cazut in cap, de arme, expolizibil, toate aceste scene transmit mesaje subliminale dar si directe catre mintile copiilor care ajung sa accepte violenta ca pe ceva normal. Trebuie subliniat faptul ca un nou tip de desene animate incadrate drept Anime (Dragon Ball Z, Digimon si Pokemon) sunt considerate cele mai violente; contin acelasi nivel ca si jocurile video asociate.
Doamna Raluca Mosora (Vasiliu) - consilier psihologic si psiholog clinician, absolventa de Master de Consiliere Educationala si de Master in Programare Neuro-Lingvistica www.psihologpentrucopii.ro subliniaza:
"Cand ne gandim la impactul negativ pe care il au desenele animate, trebuie sa luam in considerare doua aspecte: in primul rand continutul desenelor animate si in al doilea rand activitatea de a privi la televizor, in sine.
In ceea ce priveste continutul desenelor animate, cu siguranta ca el depinde foarte mult de tipul de desene la care se uita copilul. Exista desene animate cu continut violent la fel cum exista desene pasnice, care incurajeaza blandetea, de exemplu. Exista desene in care personajele sunt obraznice, "smechere", cum spunea un copil, la fel cum sunt unele desene educative. Nu putem include toate desenele in aceeasi categorie. Asadar, sa ne gandim putin care sunt desenele animate periculoase din punct de vedere al continutului pentru copil.
In primul rand sunt desenele animate cu continut violent. Chiar daca super-eroii salveaza omenirea, totusi ei apeleaza la violenta pentru a o face: impusca rau-facatori, arunca cu bombe, lovesc, distrug. Actele de violenta din desenele animate instiga la violenta, copiii care se uita la desene animate violente devin mai violenti (nu o spun eu, ci cercetarile de specialitate pe aceasta tema). Copilul care este expus frecvent la continuturi violente considera agresivitatea ca pe ceva normal, o solutie la indemana. Asa cum eroii buni folosesc agresivitatea pentru a-si atinge scopul, asa si el va crede ca uneori a fi violent este cea mai buna solutie. De cele mai multe ori eroul pozitiv care foloseste agresiunea nu suporta nicio consecinta negativa pentru ea. Dimpotriva, el este recompensat si apreciat de ceilalti. In acest caz si copilul considera ca 
este in regula sa fie agresiv atata timp cat o face in numele unei cauze bune (poate de aici si credinta ca, atata timp cat are un motiv, este justificat sa fie agresiv cu ceilalti).
In al doilea rand sunt desenele animate care ii sperie pe copii. Copiii nu reusesc sa faca prea bine diferenta intre realitate si ceea ce vad la televizor. Ei cred ca personajele si intamplarile din desene exista si in realitate. Oricat ni se pare de simpatic Scooby Doo, aventurile lui i-au speriat pe o gramada de copii. Fantomele si creaturile din desene continua sa le dea cosmaruri multor copii, chiar daca parintii le explica ca acestea nu exista in realitate.
In al treilea rand sunt desenele animate greu de inteles pentru copii, care prezinta un mesaj incoerent, dificil. Sunt genul de desene animate in care se vehiculeaza cuvinte precum portal, univers paralel, monstri spatiali, xiaolin samd. Personajele sunt niste ciudatenii, imaginile de fundal nu au nici o legatura cu realitatea, actiunea este sacadata, cadrele se schimba prea repede. Aceste desene induc o stare de alerta difuza si nu transmit de fapt nici un mesaj coerent si util pentru copil.
Dar, dincolo de continutul nepotrivit, desenele au impact negativ pentru ca reprezinta o activitate pasiva, in care copilul sta pironit cateva ore in fata ecranului, fara sa faca nimic. In copilarie invatarea este strans legata de miscare si de implicare activa. Copilul are nevoie sa exploreze lumea, sa testeze, sa incerce, sa se miste. Privitul la televizor insa nu ii ofera deloc aceasta sansa. In loc sa isi foloseasca energia intr-un mod constructiv, micutul care se uita la televizor o acumuleaza si o transforma intr-o stare de agitatie difuza si neastampar. Privitul la televizor pur si simplu nu este compatibil cu dezvoltarea intelectuala a acestuia."
Citeste si: Imi las sau nu copilul sa se uite la desene animate?
Efecte negative ale desenelor
Copiii care vizioneaza emisiuni in care violenta este realist prezentata, repetata frecvent si lipsita de consecinte vor imita cel mai probabil ce vad. Expertii de la Academia Americana a Pediatrilor considera ca acei copii care vizioneaza desene pline de violenta tind sa fie nervosi, agresivi si neascultatori, dar si lipsiti de rabdare. Iata si principalele efecte asupra celor mici:
- devin insensibili la durerile si suferintele celorlalti
- nu resimt disconfort ca urmare a violentei din jur in viata reala
- sunt predispusi reactiilor agresive si comportamentului violent
Desi multe persoane nu cunosc acest lucru, sunt implicate si probleme de sanatate de tipul convulsiilor (colaps, tulburari temporare ale modului de functionare al creierului si chiar pierderea constientei). Astfel, in Japonia in anul 1997, 653 de copii au fost spitalizati pentru crize epileptice si s-a aflat ca cauza a constat intr-un episod din renumitul desen animat Pokemon (in care apareau lumini rosii si albastre); acesta a fost interzis de guvern si nu a fost nicioadata difuzat. De asemenea, in cazurile de vizionare prelungita, nu este afectata doar vederea, ci apar si probleme asociate curbarii coloanei vertebrale; lipsa de activitate fizica creeaza probleme cu greutatea (obezitate) conform Asociatiei Americane Medicale deoarece consuma deseori si mancare de tip junk food in acest timp (si nu depun efort fizic pentru a creste nivelul de ardere a caloriilor si metabolismul).
In plus, multi experti considera ca este influentat in mod negativ si limbajul copiilor cu varsta pana 3 ani deoarece urmaritul desenelor constituie o activitate pasiva in care nu exista niciun fel de interactiune benefica dezvoltarii limbajului (conform Comstock 1991); astfel este rapit un timp de calitate destinat altor activitati (aptitudini de 
creativitate, motrice, sociale, de vorbire-se dezvolta prin joaca, explorare si conversatie). Se amorteste astfel mintea copilului, impiedicandu-l sa exercite initiative, sa fie provocat intelectual, sa gandeasca analitic si sa-si foloseasca imaginatia; cei mici intampina probleme in ajustarea de la invatarea vizuala la cea aurala (invatare prin ascultare), in consecinta prezentand si o atentie limitata. Tot in acelasi sens, copiii care urmaresc programe televizate in exces tind sa lucreze mai putin la teme; iar cand le efectueaza cu un televizor in fundal, retin mai putine informatii. Daca sunt privati de odihna din cauza televizorului, vor fi mai putin alerti ziua, aparand rezultate scolare reduse.
Nu in ultimul rand, copiii se identifica cu personajele care devin modele. Acestea dispun fie de un comportament agresiv, fie au puteri supranaturale (zboara, arunca cu panza de paianjen din mana, sar de pe o cadire pe alta, arunca fulgere, alearga mai repede ca vantul, cad de la inaltime si nu patesc nimic, se lupta cu 15 infractori deodata s.a), deci e vorba de o identificare neadevata. In lipsa supravegherii parentale (explicarii diferentei intre realitate si fictiune), copiii pot folosi desenele animate drept un inlocuitor pentru viata reala, din nou un pericol pentru dezvoltarea psihologica armonioasa.
Doamna Raluca Mosora (Vasiliu) - consilier psihologic si psiholog clinician, absolventa de Master de Consiliere Educationala si de Master in Programare Neuro-Lingvistica www.psihologpentrucopii.ro completeaza:
"Din pacate, efectele negative pe termen lung asupra privitului la desene pot fi destul de semnificative. Cred ca cel mai grav se refera la stilul de viata sedentar cu care il obisnuim pe copilul nostru. Un copil care nu este obisnuit sa se miste, care nu exploreaza, care sta nemiscat ore in sir la varsta la care ar trebui sa fie mereu activ are sanse mari sa se transforme intr-un adult sedentar si din aceasta cauza sa aiba probleme de sanatate.
Un alt efect negativ pe care il poate avea este o atitudine pasiva, de acceptare neconditionata a tuturor lucrurilor pe care le vedem la televizor. Pentru ca imaginile trec cu repeziciune pe ecran si pentru ca mereu se intampla ceva nou, copiii nu apuca sa reflecteze asupra lucrurilor pe care le vad. Ei le asimileaza fara sa se gandeasca mult la ele. Tot ce se intampla in desene este preluat ca atare si nu trece prin filtrul critic, pentru ca acest filtru nu are cand sa se activeze. Pentru a intelege ceva in profunzime este necesar sa ne oprim si sa ne gandim, sa il intoarcem pe toate fetele, ori privitul la desene pur si simplu nu este o experienta care ne ajuta sa facem asta.
Nu in ultimul rand, este pacat ca de multe ori privitul la televizor devine principala interactiune dintre parinti si copii. Copiii nu se mai aduna cu parintii in jurul mesei sau a locului de joaca, ci in fata televizorului. In loc sa fie un accesoriu, televizorul este in multe familii centrul casei, in jurul caruia se intampla toate activitatile in familie. Multi copii nu relationeaza cu parintii decat in fata televizorului, iar aceasta relationare este de fapt improprie (ei nu vorbesc, doar se uita in aceeasi directie). Pe termen lung, acest tip de interactiune dintre parinti si copii duce la alienare si instrainare.
In concluzie, consider ca privitul la desene animate nu ar trebui sa fie o activitate centrala in viata copilului, ci doar o forma marginala de distractie sau de relaxare. Si, pentru ca nu dorim sa crestem copii dependenti de desene animate si nici persoane hipnotizate de micul ecran, trebuie sa ne asiguram ca le oferim copiilor doar desene potrivite si doar o perioada limitata de timp."
Studii
Primul studiu de mentionat in acest sens a fost realizat cercetatorii Universitatii din Iowa care au constatat faptul ca emisiunile animate destinate tinerilor contin deseori mai multa brutalitate decat programele destinate audientei generale.
Conform Macbeth, 1996 copiii care au urmarit desene si programe Tv in timpul perioadei prescolare au prezentat aptitudini de citire mai slabe, dar si au fost mai putin interesati sa citeasca carti sau alte medii imprimate (Wright&Huston, 1995). De asemenea, profesorii au remarcat o obsesie a copiilor legata de personajele animate; acestea sunt incluse in povesti, desene si transformate in modele. Intr-o ancheta ce a implicat cadre didactice, acestea au consimtit (88%) asupra desenelor animate cum sunt Power Rangers considerate a reprezenta o influenta negativa asupra elevilor care au devenit mai violenti si au exclus fetele din jocurile lor.
Conform expertului in vorbire si limbaj Sally Ward, 20 ani de cercetare demonstreaza ca acei copii bombardati cu zgomot TV in case au probleme de focalizare a atentei (cand exista un sunet de fundal). In acelasi sens, intampina dificultati in canalizarea atentiei pe profesori, fiind obisnuiti cu stimularea derulata rapid de la TV.
Un studiu pe termen lung condus de Studiul Cohort Millennium publicat in 2013 a identificat faptul ca acei copii care au urmarit mai mult de 3 ore pe zi de tv, video, dvd-uri (concluziile nu se aplica celor care au jucat jocuri video) au prezentat risc mai mare de probleme comportamentale, simptome emotionale si de relationare pana la varsta de 7 ani. In acelasi sens, in urma unui studiu s-a observat o legatura intre gradul de agresivitate si programele tv vizionate pana la 8 ani (prezic comportamentul la maturitate).
Cercetatorii de la Universitatea Sidney au raportat o legatura intre durata totala de timp in fata ecranului si grosimea arterei retinale (din ochi) la copii, fiind vorba de o ingustare a acesteia ce indica risc de boli cardiace.
Din punct de vedere al privarii de efort fizic, conform Universitatii din Montreal, sunt predispusi obezitatii, dar si unei conditii fizice precare.
Alte efecte negative ale desenelor violente constau in anxietate crescuta, comportamente antiosciale, dar si cosmaruri in care apar personaje animate (Chandler). In ce priveste somnul, copiii care vizioneaza desene de tip Scooby Doo sunt mai predispusi tulburarilor de somn decat cei care urmaresc de exemplu Curiosul George; in acest sens cercetatorii de la Universitatea Washington au analizat peste 500 familii cu copii 3-5 ani. Jumatate dintre ele nu au mai urmarit desene violente, ulterior fiind analizati la interval de 6, 12 si 18 luni si au dormit mult mai bine. Interesant de subliniat este faptul ca adultii de multe ori nu constientizeaa violenta, parandu-le mai degraba amuzanta. Copiii sunt insa mai concreti, mai literali si vad asadar violenta comica drept potential inspaimantatoare, inducatoare de anxietate.
Nu in ultimul rand, fiecare ora in plus de urmarit al televizorului de la varsta de 2 ani si jumatate este asociata cu agresivitatea in colectivitate si bravura fizica in gradinita, conform profesorului Linda Pagani de la Universitatea din Montreal si Spitalul de Copii Sainte-Justine.
De retinut
In medie, copiii americani vizioneaza 32 acte de violenta pe ora, aceasta statistica crescand considerabil in comparatie cu acum 20 ani cand era doar 12 acte pe ora (Krieg). La un calcul simplu, un copil va fi vizionat intre 8000-10000 scene violente inainte de a termina scoala primara (Weiss). In timp ce adultii pot urmari violenta si intelege ca nu este reala, copiii intampina dificultati in diferentierea intre ce este real si ceea ce doar pare a fi real.
Programele televizate expun mai mult sau mai putin direct copilul unor influente negative, aratand violenta, 
alcool, chiar abuz de droguri si sex intr-un mod pozitiv, iar mintea sa este ca un lut, formandu-si impresii timpurii asupra a ceea ce vede; acest impresii determina in mare masura modul cum vede lumea, afectandu-i cresterea. Invata faptul ca agresivitatea constituie un mod de a rezolva conflictele (Benham), fiind extrem de reala zicala ca violenta naste violenta (Krieg). In plus, copiii tind sa imite si alte comportamente daunatoare cum sunt raspanditul zvonurilor, barfa si rostogolitul ochilor peste cap.
Ce putem face pentru a reduce impactul negativ al desenelor si a le folosi pe acestea in contextul unui mediu sanatos copiilor? In primul rand, este necesar un echilibru al activitatilor, inclusiv al timpului petrecut in fata televizorului. Apoi, parintii trebuie sa controleze si limiteze timpul acesta la maxim 1 ora pe zi, dar si sa explice faptul ca personajele nu sunt de fapt ranite, insa in viata reala ar suferi leziuni grave sau chiar ar muri. Cu toate ca de multe ori pentru a-si putea desfasura treburile casnice, copiii sunt lasati un timp nelimitat in fata televizorului, acesta nu poate substitui activitatile normale adecvate varstei. De asemenea, trebuie subliniat faptul ca un comportament violent nu este cea mai buna solutie pentru a rezolva un conflict. Ar fi de ajutor si impunerea unei limite de varsta careia ii este adresat programul respectiv (insa doar in tari straine se intampla in prezent acest lucru), iar canalele tv ar trebui sa dispuna de echipe profesioniste care sa evalueze scenele care pot fi sau care nu pot fi expuse la televizor. Sub nicio forma copiii nu ar trebui sa urmareasca desene animate al caror continut nu-l pot intelege; in schimb exista variante cu un impact pozitiv care, cel mai indicat, pot fi urmarite si explicate alaturi de adulti. Faptul ca se prezinta ca desene animate nu inseamna ca pot fi si vizionate fara probleme.
Doamna Raluca Mosora (Vasiliu) - consilier psihologic si psiholog clinician, absolventa de Master de Consiliere Educationala si de Master in Programare Neuro-Lingvistica www.psihologpentrucopii.ro completeaza:
"Cred ca cel mai important este ca parintii sa controleze continutul desenelor animate la care se uita copilul lor. Pe langa faptul ca desenele nu ar trebui sa fie violente, infricosatoare sau prea abstracte, ele ar trebui sa se potriveasca cu copilul. Un desen potrivit este usor de inteles, are o actiune usor de urmarit, este captivant. Are personaje cu care copilul se poate identifica si care ii pot fi modele. Cele mai bune desene sunt cele care il invata pe acesta cum sa faca fata provocarilor de zi cu zi. Desenele amuzante, care trateaza cu umor situatiile dificile, sunt de asemenea potrivite.
Apoi, este important ca parintii sa monitorizeze atent timpul pe care il petrece copilul la televizor. Din pacate, multi parinti isi uita copiii in fata desenelor pentru ca acestia stau cuminti si ei isi pot termina treburile. Insa, cu cat un copil sta mai mult la desene, cu atat are mai putin timp pentru joaca si pentru a relationa cu ceilalti. Chiar daca micutul renunta cu drag la joaca pentru cateva episoade de desene in plus, parintii sunt cei care trebuie sa preia responsabilitatea si sa limiteze timpul.
De multe ori parintii stiu ca micutul se uita prea mult la televizor, insa nu reusesc sa il smulga pe acesta din fata lui decat cu proteste si lacrimi. Iata de ce multi ajung sa il lase pe copil ore in sir in fata desenelor, ca sa nu treaca prin momentele de tensiune de la stingere. Acestor parinti le-as recomanda sa stabileasca impreuna cu copilul de la inceput cat se va uita la televizor si, cand se apropie ora de inchidere a desenelor, sa il anunte ca timpul a expirat (mai ai 5 minute si inchidem). Chiar daca micutul protesteaza, parintii trebuie sa se mentina pe pozitii. Altfel, ei risca sa prelungeasca foarte mult protestele de la ora inchiderii desenelor."
Multumim doamnei Raluca Mosora Vasiliu pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.
Surse:
http://blog.novakdjokovicfoundation.org; www.raisesmartkid.com; https://prezi.com; www.dawn.com;
http://amnatarig.blogspot.ro; www.psychologytoday.com; www.123helpme.com; www.azernews.az
Urmareste-ne pe Google News
