Când mult înseamnă prea mult? Cum afectează un Crăciun abundent dezvoltarea copilului

Ați trăit, vreodată, de Crăciun o astfel de scenă: jucării împrăștiate peste tot, ambalaje sfâșiate, camera plină de pachete, încât nu mai ai loc să arunci un ac și, în timpul acesta, toți copiii din familie încăierându-se pentru un nimic, un balon sau o bucată de plastilină? Ori să vedeți cum adolescenții, după un scurt moment de entuziasm, deloc satisfăcător pentru voi, se reîntorc la iPhone și nu vă mai bagă în seamă? Atunci știți despre ce vorbesc. Obiceiul cadourilor nenumărate și mari cât casa nu a fost inventat de copii. După modelul nostru, al adulților, cei mici au învățat să ceară mai mult decât au nevoie și să măsoare dragostea noastră după câte lucruri materiale le dăruim. Au aflat că, de Crăciun, sunt mult mai băgați în seamă ca de obicei și pot să ne testeze, încărcând listele cu jucării. În felul acesta, atenția noastră s-a asociat, pentru totdeauna, în mintea lor cu cadourile pe care le primesc. Și, cu cât le dăm mai multe, cu atât pregătim terenul pentru un nou adult care nu mai apreciază cuvintele și îmbrățișările, dacă nu sunt însoțite de o dovadă materială a iubirii.

O mare de jucării pentru un copil singur

Pentru ce muncim? Ca să asigurăm tot ce trebuie pentru copiii noștri. Un unic lucru nu putem cumpăra: timpul. Iar a petrece timp cu noi este cel mai important pentru cei mici, chiar dacă noi contrazicem asta, zi de zi, prin atitudinea noastră. Tot mai mulți copii se întâlnesc cu părinții doar seara, vorbesc cu ei numai câteva fraze pe zi și se înstrăinează din ce în ce mai tare. Justificările pe care ni le dăm sunt raționale: vreau numai binele copilului meu, vreau ca el să primească tot ce merită mai bun. Dar, oare, nu merită, în primul rând, prezența noastră? Legătura cu noi, comunicarea, joaca împreună, statul la taifas, plăcerea de a descoperi lumea cu tata și mama, toate acestea sunt indispensabile pentru dezvoltarea armonioasă a celor mici. Ce se întâmplă când le oferim rămășițele care rămân din ziua noastră de lucru, fărâma de atenție copleșită de oboseală și stres? Copiii se revoltă, se întristează, apoi se resemnează. Învață să ceară, ca să-și potolească golul afectiv, iar noi ne obișnuim să dăm, ca să-i asigurăm de dragostea noastră. Lucrurile devin un substitut al relației părinte-copil, iar, într-o zi, ne trezim că nu mai știm nimic despre adolescentul din fața noastră. Mai rău decât atât, sunt părinți care petrec zile căutând zeci de cadouri și numai câteva minute jucându-se cu copilul. De aceea, un Crăciun abundent poate fi, adesea, semnul unei copilării însingurate. Acest sentiment de singurătate va activa în copil o dorință nesățioasă de a avea mai mult și mai mult, îl va face avid și materialist. Valorile afective vor trece în plan secund, iar personalitatea sa se va cristaliza în jurul sentimentului că numai obiectele sunt stabile, în vreme ce oamenii îți dau atenție doar la ocazii speciale.

Dependența de cadouri- un sindrom al copilului modern

Vreau o mașinuță cu telecomandă. Și un elicopter. O pereche de role, multe dulciuri, o pungă întreagă. Un robot teleghidat, un set Lego Ninjago și un Transformers. Și ce mai vrei tu, Moșule.

Cam așa suna o scrisoare de Crăciun a unui băiețel. Una dintre cele moderate. M-am întrebat de unde vine această necesitate de a avea cât mai multe lucruri, pe lângă faptul că orice copil este influențat de bombardamentul de reclame și nu vrea să fie mai prejos ca prietenii săi. Dar, observând jocul copiilor cu care lucrez, am înțeles. In prezența unei cutii mari cu jucării, petreceau câteva secunde cu un anumit obiect în mână, apoi treceau la altul. Nu închegau un joc propriu-zis ci preferau să treacă în revistă fiecare jucărie în parte. Această simplă operațiune îi plictisea adesea și sfârșeam jucându-ne fără nici un obiect. Este un sentiment pe care copiii l-au internalizat, această plictiseală într-o casă plină cu jucării. De aceea, cererile lor devin din ce în ce mai exorbitante, pe măsură ce capacitatea lor de a se focaliza asupra unei singure jucării și de a realiza un joc cap-coadă scade. Copilul dependent de cadouri este, în mod paradoxal, cel care se plictisește repede de fiecare lucru în parte și are nevoie să fie stimulat de altceva, la nesfârșit. Dacă urmărești un astfel de copil deschizând un cadou, vei vedea că aruncă o privire scurtă fiecărui lucru și trece febril la celelalte. Când se joacă, este adesea nerăbdător, hiperactiv, neatent și lipsit de concentrare. Începe frânturi de joc, dar nu le dă coerență și nu le finalizează. În relația cu alți copii poate deveni posesiv și chiar agresiv, încercând să-și însușească lucruri care nu-i aparțin, tocmai pentru că a învățat să se centreze pe obiecte și nu pe legătură și comunicare.
Toate acestea sunt semnale de alarmă, care trebuie să te determine să regândești Crăciunul și să-ți însușești deviza: Mai puține lucruri, mai multă independență și relație.

Răsfăț, indiferență, neglijență, lipsă de recunoștință- patru simptome ale abundenței de Crăciun

A răsfăța copilul nu este, neapărat, un lucru rău. Noi înșine ne dorim, câteodată, să fim răsfățați, să simțim atenția celorlalți îndreptată spre noi ceva mai mult ca de obicei. Dar, atunci când copilul așteaptă mereu atenție și cere cu vehemență lucruri, avem de-a face cu un dezechilibru emoțional. Răsfățul excesiv dăunează atâț din punct de vedere social cât și al dezvoltării copilului. Copiii răsfățați sunt dependenți, au dificultăți în asumarea responsabilităților, iar ca adulți pot avea probleme legate de anumite adicții (jocuri de noroc, cheltuieli excesive, probleme de alimentație, etc). Astfel de copii sunt greu de motivat, au slabe abilități de rezolvare a problemelor, sunt dificil de mulțumit. Când nu obțin ceea ce vor, pot avea manifestări exagerate (crize de furie, plânsete, proteste), pot fi lipsiți de respect și rebeli. In viața de zi cu zi, le este dificil să încheie și să mențină prietenii, de aceea sunt în risc să devină singuratici și nefericiți.
Indiferența față de lucruri și neglijarea acestora sunt alte două aspecte corelate cu excesul. Copiii care primesc foarte multe cadouri și sunt obișnuiți să li se satisfacă orice dorință sunt neatenți cu obiectele și merg pe considerentul că nu trebuie să poarte de grijă obiectelor, de vreme ce le pot înlocui oricând. Un astfel de copil nu se bucură cu adevărat de nimic din ceea ce primește și nici nu simte vreo formă de recunoștință. Este convins că totul i se cuvine, ceea ce poate duce la egocentrism și un sentiment exagerat al importanței personale.

Abundența cadourilor = deficiența abilităților

Studiile au arătat că acei copii care au mai puține jucării dezvoltă abilități precum creativitatea, atenția, inventivitatea, capacitatea de a se concentra pe sarcină, capacitatea de a finaliza un joc, competențe sociale mai bune, empatie. Toate aceste dimensiuni sunt afectate de accesul nelimitat la lucruri pe care copilul le merită mai mult sau mai puțin. Ori de câte ori dăruim nejustificat de multe lucruri copiilor, le întărim o atitudine de autosuficiență și atacăm toate acele abilități ce țin de dezvoltarea corespunzătoare și, în ultimă instanță, de împlinirea potențialului copilului nostru. Dăruiți mai degrabă experiențe noi, în loc de jucării. Cercetătorii de la Universitatea Cornell arată că oamenii sunt mai fericiți și mai recunoscători când au parte de experiențe plăcute, decât atunci când primesc cadouri materiale. Profesorul Th. Gilovich scria într-unul din studiile sale: „Dușmanul fericirii este adaptarea. Cumpărăm lucruri să ne facă fericiți și reușim, pe termen scurt. Lucrurile noi ne stimulează la început, dar apoi ne adaptăm la ele. În curând noi devenim folosiți de propriile obiecte.'' Cercetările au arătat că amintirea unor experiențe împreună cu părinții a fost mult mai intensă la copii decât surescitarea determinată de cadourile din dimineața de Crăciun.

Beneficiile simplității în lumea cadourilor

Nu mai sunt Sărbătorile ca în copilăria noastră! Este o replică pe care o auzim frecvent, încărcată de nostalgie și regrete. Vi se pare că s-a pierdut ceva din spiritul Crăciunului? Că s-a deplasat sensul profund al acestei celebrări solemne către o lume de consum și insatisfacție? Că iureșul cumpărăturilor și febra meselor întinse răpesc tihna și comuniunea? Nu, nu este o simplă senzație. Este un adevăr pe care îl impunem noi, cei mari, și la care îi constrângem pe copii. Chiar dacă ei par fericiți și se entuziasmează la gândul nenumăratelor pachete ce-i așteaptă sub brad, nu vă lasați înșelați. După câteva zile de sărbătoare, multe dintre aceste lucruri care v-au costat timp și sume exagerate de bani, vor zăcea uitate prin colțuri, după ce au fost folosite o singură dată. Îndemnul la simplitate nu este o replică fără rost, a unor oameni ce nu știu să se bucure de Crăciun. Este sprijinit de studii și observații ale psihologilor, care au constatat că abundența cadourilor dăunează sever dezvoltării copilului.

Mai puține jucării înseamnă:

Un copil care valorizează mai mult ceea ce are și poartă de grijă lucrurilor din jur
Un copil mai creativ, care petrece mai multă vreme cu lectura sau arta
Un copil cu mai multe resurse, care găsește mai ușor soluții
Un copil cu abilități sociale mai bune, care se ceartă mai puțin cu alții și este mai empatic
Un copil care perseverează, care învață să ducă un joc la capăt, care deprinde răbdarea și determinarea și nu abandonează imediat o jucărie pentru alta
Un copil mai puțin egocentric, mai deschis către ceilalți, care nu consideră că totul i se cuvine
Un copil mai independent, a cărui fericire nu este determinată de lucrurile din jur, ci se găsește în sine și în relațiile cu ceilalți
Un copil care învață să fie recunoscător și să-i aprecieze pe cei care se străduiesc pentru el
Un copil care are capacitatea de a urmări un scop, de a obține pe merit ceea ce își dorește
Un copil mai calm, care nu izbucnește de câte ori nu i se îndeplinește o dorință, care este mai rezilient și suportă mai ușor frustrările
Un copil care petrece mai mult timp în natură și învață să exploreze universul și oamenii

Nu este prea devreme, nici prea târziu să decizi cum va arăta Crăciunul familiei tale. Nu uita că încântarea față de o jucărie este de scurtă durată, dar bucuria unei experiențe împreună rămâne în amintire pentru toată viața. Mai puține jucării calitative- aceasta este o alegere potrivită pentru copii. Însă timpul este cel mai bun dar dintre toate, și trebuie să-l oferim celor care contează cel mai mult pentru noi.

Surse: https://www.todaysparent.com; https://www.telegraph.co.uk ; https://www.huffingtonpost.co.uk; https://www.netdoctor.co.uk ; https://www.livestrong.com; http://www.mariefranceasia.com