Ignaz Semmelweis, un renumit doctor din secolul al XIX-lea, a fost cel care a descoperit faptul că spălatul pe mâini poate salva viețile oamenilor. În anul 1847, Semmelweis a descoperit în cadrul unui experiment, în Viena, faptul că spălatul pe mâini corect și regulat poate împiedica la răspândirea infecțiilor.
Probabil că dacă încă ar fi în viață, l-ar uimit să descopere faptul că deși avem această informație prețioasă încă de la jumătatea anilor 1800, noi încă nu știm și refuzăm să ne spălăm regulat și corect pe mâini.
Semmelweis s-a născut în anul 1818, în Ungaria și a început să lucreze în cadrul spitalului din Viena în anul 1846. La momentul respectiv, o boală misterioasă ucidea proaspetele mămici: o febră îngrozitoare, căreia nimeni nu îi putea găsi nicio explicație. Pus în fața nevoii de a găsi un răspuns, Semmelweis a început să cerceteze fenomenul, realizând o serie de experimente. În cele din urmă, răspunsul i-a ieșit în față în momentul în care un coleg de-al său a decedat, după ce s-a tăiat cu bisturiul pe care l-a folosit pentru a aduce pe lume un bebeluș.
Semmelweis a descoperit faptul că doctorii care disecau cadavrele utilizau același bisturiu și în situația aducerii pe lume a bebelușilor. Mai mult decât atât, nu își dezinfectau nici mâinile, motiv pentru care foarte multe femei mureau, infectate cu bacteriile provenite de la cadavre. La vremea respectivă, studiul bacteriilor nu era foarte bine dezvoltat, motiv pentru care tot ceea ce a putu face Semmelweis a fost să își roage colegii ca ori de câte ori intră în sala de nașteri, să își spele mâinile cu o soluție bazată pe suc de lămâie și clor.
Spălatul pe mâini a dus la scăderea ratei mortalității la gravide
Rezultatele au fost uimitoare. Rata mortalității în rândul gravidelor a scăzut cu până la 2 procente, însă în ochii multor colegi de-ai săi, Semmelweis era considerat nebun, pentru ideile pe care le propaga. Semmelweis s-a luptat până la sfârșitul vieții pentru a-și face ideea acceptată în rândul tuturor cercetătorilor și pentru a ajuta la reducerea răspândirii bacteriilor, iar în cele din urmă, s-a stins din viață în 1865, după ce a fost internat pentru o cădere psihică la un sanatoriu și s-a ales, în urma unei răni la nivelul mâinii, cu septicemie.
Semmelweis a fost dat afară din rândul colegilor săi și a dezbătut vreme de mulți ani teoria care ar fi putut salva multe vieți, însă nu a fost luat în serios. Mulți ani după ce nu a mai existat pe acest pământ, Semmelweis a apărut pe buzele tuturor, din nou: teoria i-a fost acceptată, odată cu dezvoltarea teoriei germenilor.
Astăzi, deși știm că teoria sa este validă, mulți dintre noi refuzăm să o punem în practică, iar dacă Semmelweis ar fi printre noi și i-ar vedea pe cei care nu vor să îi respecte descoperirea, probabil că s-ar gândi la un singur lucru: au trecut 155 de ani și lumea încă refuză să evolueze...
Sursa: washingtonpost.com
Urmareste-ne pe Google News
