10 lucruri pe care le gandeste o mama la nastere

" Oh, nu, mi s-a rupt apa!"

Da, este momentul acela pe care il asteptam, stim ca la un moment dat se va produce, dar cand se intampla surpriza este uriasa. Mai ales daca se intampla intr-un loc public sau chiar si in prezenta unei singure persoane. Este natural, fiind unul dintre primele semne ale travaliului, alaturi de dureri de spate si contractii. Experienta travaliului difera foarte mult, dar de obicei incepe cu contractii care apar o data la fiecare 10 minute si care dureaza 30 de secunde fiecare. Cand te apropii de finalul primei etape a travaliului, acestea vor aparea o data la fiecare 5 minute si vor dura 40-60 de secunde fiecare.

"Am contractii! Nu te apropia de mine!"

Uneori contractiile din timpul travaliului sunt destul de dureroase. Respiratia din timpul lor dar si analgezia inhalatorie te poate ajuta. Intre contractii vei putea vorbi, vei reusi chiar sa te plimbi in aceasta perioada. Nu este usor de spus cat va dura in mod normal aceasta etapa. In cazul primului copil, daca cervixul nu este retras sau dilatat de la inceput, aceasta etapa ar putea dura aproximativ 9 ore, desi ar putea dura mai mult sau semnificativ mai putin. Daca cervixul este deja foarte "pregatit" sau daca nu e primul copil, aceasta perioada este foarte probabil sa decurga mult mai rapid. Oricat va dura, inarmeaza-te cu multa rabdare si gandeste-te ca la finalul acestei calatorii vei face cunostinta cu bebelusul tau!

"Unde e sotul meu? Am sa il omor!"

Amuzant sau nu, durerile travaliului si ale nasterii sunt greu de suportat. Multe mamici declara ca prezenta sotului le ajuta sa treaca mai usor peste ele. Multe declara cu amuzament ca isi descarca nervii pe el, iar asta, de ce nu, le ajuta. Calmul si stapanirea taticului sunt esentiale in aceste etape pentru tanara mamica, mai ales ca se va simti dezorientata, nervoasa, chiar va deveni irationala. 

"Pe voi cine v-a chemat?"

Vestea nasterii se raspandeste repede iar gravidele pot avea surpriza ca au cei mai neasteptati vizitatori: colege de serviciu sau chiar vreun sef sensibil, vecine cu care rar schimba mai mult de doua cuvinte. In plus, multe viitoare mamici au avut surpriza neplacuta ca la nastere sa asiste (fara sa li se fi cerut permisiunea in prealabil) studenti la medicina sau rezidenti care nu au mai asistat niciodata la o nastere si care intreaba, panicati, din 5 in 5 minute: „asta e normal?" cu groaza sau dezgustul intiparite pe chipuri. Trebuie sa stii ca, orice fel de musafir ai avea in aceste momente, ai dreptul (legal si moral) sa le ceri sa paraseasca sala sau salonul in care te afli. Acelasi privilegiu il ai si in orele sau zilele imediat urmatoare. Indiferent despre cine este vorba.

"Trebuie sa imping! Trebuie sa imping! Voi reusi! Hai ca poti!"

Unii copii coboara repede, altii mai tarziu. Puterea uterului, combinata cu cea a musculaturii abdominale, daca impingi in mod activ, exercita o presiune asupra bebelusului pentru ca acesta sa continue sa coboare pe canalul pelvian. Contractiile functioneaza dupa principiul „doi pasi inainte, unul inapoi". Capul copilului va aparea primul si putin din spate odata cu contractiile ulterioare. Incercati diferite pozitii de impins. Din picioare, ghemuit sau din genunchi, daca este posibil, folosind efectul natural al fortei de gravitatie. 

"Oh, nu. Oare am facut pe mine?"

Asa cum deja stii, nasterea implica toata regiunea pelvina. Consecinta acestui fapt poate fi reprezentata de mici sau mari incidente care au legatura cu nevoile tale fiziologice. Asadar, nu trebuie sa fii socata prea tare de incidentele de genul urinarii in pat fara sa iti dai seama sau fara sa poti controla acest lucru, mai ales daca beneficiezi de o anestezie epidurala - acesta este unul dintre cele mai comune incidente jenante care se intampla in timpul nasterii. Unele femei au descoperit in timpul nasterii ca presiunea abdominala declanseaza episoade serioase de flatulenta, chiar din primul stadiu al nasterii. Exista numeroase cazuri de femei care, din cauza presiunii si a efortului de expulzie din timpul nasterii, au defecat pe masa de nasteri. Desi toate aceste incidente sunt cumplit de jenante, trebuie sa stii ca personalul medical este obisnuit sa asiste la ele.

"De ce se uita asa la mine sotul meu?"

Tesutul dintre vagin si rect, cunoscut sub denumirea de perineu, se va destinde odata cu fiecare impingere, iar capul copilului va deveni vizibil. Presiunea asupra tesutului moale de la nivelul vaginului este foarte intensa in acest moment si s-ar putea sa ai o senzatie de rupere. Pentru a reduce posibilitatea unei rupturi, trebuie sa oferi vaginului si perineului sansa de a se intinde treptat. Inspira si expira profund pentru a evita ca nevoia de a impinge sa devina prea puternica in timpul contractiilor. Capul copilului va iesi in cele din urma. Acesta este momentul in care cea mai mare parte a capului bebelusului este vizibila.Daca sotul tau asista la nastere, socul s-ar putea sa fie destul de puternic si chiar avem marturii ale unor mamici si chiar ale unor medici despre tatici care au lesinat in acest moment.

"Am reusit! Sunt cea mai tare din aceasta lume!"

Sentimentul de victorie absoluta cand bebelusul este expulzat este experimentat de toate mamele. In continuare este nevoie ca placenta sa fie eliminata. Aceasta faza ar putea dura aproximativ o jumatate de ora. Aceasta faza este mai putin importanta pentru ca vei fi atenta mai mult la copilul tau, la "premiul" tau pretios dupa aceasta lunga calatorie. Din pacate si aceasta faza poate fi solicitanta pentru tine, deoarece trebuie sa impingi pentru a elimina placenta. Este posibil sa apara crampe si dureri. Este indicat sa tii copilul la san pentru a stimula contractiile uterine, necesare pentru eliminarea rapida a placentei. Odata cu eliminarea placentei se incheie si procesul nasterii. Cel mai probabil, va interveni o senzatie de oboseala coplesitoare. Dar acum poti rasufla usurata, ai invins!

"Am cel mai frumos copil din lume. Sunt mama!"

De acum incepe dragostea aceea mare! Iti tii bebelusul in brate si stii ca viata ta nu va mai fi niciodata la fel, pentru ca inima ta a iesit din corp si va umbla pentru totdeauna in trupul copilului tau. Cele 9 luni de sarcina, travaliul, nasterea, durerile, toate sunt sterse cu buretele si nu poti face altceva decat sa iti mangai si sa iti admiri bebelusul. Tii in brate un miracol, miracolul tau. De acum esti mama si nu vei experimenta niciodata un sentiment mai puternic si mai inaltator decat iubirea pentru copilul tau! 

"Ma externeaza? Ma duc acasa? Eu, singura? Cu bebelusul? Unde e mami a mea?"

La primul copil prima temere a tinerii mamici este ca nu se va descurca singura cu bebelusul. Fiecare schimbare, fiecare lucru nou vor fi cu adevarat infricosatoare. De aici survine si depresia postanatala. Aceasta poate fi evitata daca ai ajutor. In general, specialistii recomanda ca tanara mamica sa fie ajutata de propria ei mama. Accepta in jurul tau doar persoane care te sustin si te incurajeaza. Tine-i la distanta pe cei care iti provoaca disconfort, au gandire negativa, incearca sa preia controlul. Asculta-ti instinctul matern. Da-ti voie sa fii una cu bebelusul, sa fii centrata pe tine si pe el. Exista in ziua de azi presiuni sociale de a nu te dedica copilului, de a fi sexy si trendy, de a nu alapta prea mult, de a socializa bebelusul inca din fasa. Si tu si bebelusul aveti nevoie de intimitate, sa va cunoasteti si sa va armonizati, ca sa porniti cu bine la drum. Este nevoie de timp si de tihna pentru aceasta.