Incontinența urinară după naștere

Informații despre incontinența urinară după naștere

Cele mai multe cazuri de incontinență urinară se rezolvă de la sine în decurs de 1 an de la naștere. Însă, un procent de 1/3 până la ½ dintre femei au raportat pierderi ocazionale de urină chiar la 5 ani după ce au născut (10-20% dintre acestea au considerat deranjante pierderile de urină).

Ce se întâmplă de fapt? În mod normal, nervii, ligamentele și mușchii planșeului pelvian funcționează împreună pentru a susține vezica urinară și a menține uretra închisă încât să nu se piardă urină. Suprasolicitarea sau lezarea acestor zone în timpul sarcinii sau după naștere le pot determina să nu mai funcționeze corespunzător. Și mai exact, sfincterul vezicii urinare este o valvă musculară situată la baza vezicii și controlează fluxul de urină. Pe durata sarcinii, mărirea uterului imprimă presiune asupra vezicii, iar mușchii aferenți vezicii și planșeului pelvian pot fi suprasolicitați, iar urina se va scurge când apare presiune suplimentară (tuse sau strănut). După naștere problemele continuă deoarece mușchii rămând slăbiți, iar vezica urinară devine hiperactivă. În plus, joacă un rol important în apariția incontinenței și schimbările hormonale care survin în sarcină, iar uterul se va mișcsora în săptămânile postpartum și, aflându-se direct deasupra vezicii, o va comprima.

Incontinența urinară poate fi clasificată în două categorii: prima este de efort (apare în urma unui efort precum râs, strănut, tuse, alergare, sărire, ridicat greutăți etc.), iar cea de a doua este imperioasă, fiind cauzată de o vezică hiperactivă (apare nevoia urgentă de a urina, chiar dacă vezica urinară este aproape goală și se pierde urină chiar pe drumul până la baie).

Citește și: Incontinenta urinara 

Factori de risc pentru incontinența urinară după naștere

Femeile care au nascut pe cale vaginală sunt cele mai predispuse a se confrunta cu această problemă, comparativ cu femeile care au născut prin intervenție cezariană (deși nu este exclus nici în cazul acestora). Există studii în domeniu care au demonstrat faptul că o naștere vaginală asistată (în special cu forceps) contribuie la probleme urinare postpartum. De asemenea, și o etapă de expulzie prelungită sau un bebeluș de dimensiune mare reprezintă factori predispozanți. Femeile care sunt obeze au un risc de 4 ori mai mare de a se confrunta cu incontinență, la fel ca și fumătoarele sau cele cu vârsta de peste 35 ani. Se pare că și ereditatea poate juca un rol important în acest sens. Nu în ultimul rând, femeile multipare (cu mai multe nașteri) sunt expuse unui risc mai mare de incontinență urinară.

Iată și afecțiunile/intervențiile medicale care constituie un factor de risc: leziuni ale nervilor care controlează vezica urinară, mișcarea uretrei și a vezicii în timpul sarcinii, o epiziotomie.

Durată și tratament pentru incontinența urinară după naștere

Majoritatea femeilor care suferă de incontinență urinară de efort descoperă că aceasta dispare de la sine la scurt timp după naștere, pentru unele problema încetând sau ameliorându-se în decurs de câteva săptămâni, în timp ce pentru altele poate persista câteva luni sau mai mult. Există și un procent de femei care au din nou incontinență după mai mulți ani de la naștere deoarece situația se agravează odată cu vârsta.

În primul rând, medicul specialist trebuie să realizeze o examinare completă și să excludă prezența unei infecții urinare (mai ales dacă experimentați durere sau arsură la urinare). Pentru ameliorarea simptomelor, se recomandă efectuarea în mod regulat a exercițiilor Kegel; efectuate constant și în mod corect pot fortifia mușchii planșeului pelvian (precum și funcționarea uretrei și a sfincterului rectal), oferind un control mai bun al vezicii urinare. Le puteți efectua când vă aflați pe toaletă și începeți să urinați; opriți la un moment dat fluxul de urină. Pentru a fi cu adevărat eficiente, mențineți relaxați mușchii abdominali, ai coapselor și ai feselor. Apoi încordați mușchii pelvieni și mențineți poziția până numărați la 10, relaxându-i în timp ce numărați din nou până la 10. Efectuați reprize de câte 10 dimineața, la prânz și seara. Marele avantaj al acestora consta în faptul că pot fi realizate oriunde, chiar și când conduceți sau stați la birou. Rezultatele încep să fie observate de obicei în 4-6 săptămâni.

Există tampoane speciale care vă protejează de scurgerile de urină, iar încrucișarea picioarelor sau încordarea mușchilor pelvieni în timpul unui strănut/când tușiți poate ajuta. În cazul în care ați acumulat prea multe kilograme în plus în sarcină, încercați să le eliminați. Urinați la interval de 30 minute, încercând să extindeți treptat această durată de timp. Evitați constipația și consumați cel puțin 8 pahare de apă zilnic (pentru a preveni infecțiile urinare și deshidratarea) și încercați să reduceți aportul de cofeină/citrice/ roșii/ alcool/ băuturi răcoritoare. Dacă incontinența persistă și după efectuarea exercițiilor Kegel, există specialiști în fizioterapie pentru zona pelviană care vă pot învăța să vă controlați mai bine mușchii aferenți. Puteți apela de asemenea la pesare vaginale indicate în formele ușoare de incontineță urinară (un inel mic de silicon care se introduce în vagin dimineața și se extrage noaptea și care oprește fluxul nedorit de urină). În cazuri rare, în care incontineța este severă (dacă pierdeți zilnic urină sau episoadele de incontinență sunt extrem de deranjante), intervenția chirurgicală se impune pentru remedierea problemei ce presupune inserarea unei plase metalice pentru a susține permanent uretra (dispune de o rată de reușită de 90%).

Trebuie să rețineți că este necesar un consult medical dacă incontinența persistă la 6 săptămâni după naștere, fiind posibilă și o altă afecțiune medicală. Pierderea controlului vezicii urinare trebuie tratată la timp până nu devine o problemă cronică.

Citește și: Dupa nastere: Simptome care trebuie sa te ingrijoreze 

Surse:
www.webmd.com; www.fitpregnancy.com; www.babycenter.com; www.babycenter.com; www.whattoexpect.com