Și-a dorit din copilărie să devină medic
Virginia Apgar s-a născut pe 7 iunie 1909 în Westfield, New Jersey (SUA), fiind unica fiică a cuplului format din Charles Emory Apgar (om de afaceri) și Helen May. A mai avut doi frați, unul dintre ei decedând în urma tuberculozei, iar celălalt s-a confruntat cu o maladie cronică.
A urmat cursurile liceului „Westfield”, exprimându-și intenția de a deveni medic. În acest scop, a studiat fiziologia, zoologia și chimia la „Colegiul Mount Holyoke”, iar în anul 1933 a absolvit Facultatea de Medicină din cadrul „Universității Columbia”. În anul 1937, a finalizat și rezidențiatul în chirurgie. Pe parcursul studiilor universitare, Virginia Apgar a făcut parte din șapte echipe sportive, a scris într-un ziar, a jucat în piese de teatru și a cântat la vioară într-o orchestră.
Sursă poză: captură youtube.com
S-a specializat în anestezie
Întrucât președintele secției de chirurgie de la „Columbia-Presbyterian Medical Center” i-a spus că au existat mai multe cazuri de femei care nu au reușit să devină chirurgi renumiți pentru că nu aveau pregătirea necesară în anestezie, tânăra s-a ambiționat și s-a specializat în acest domeniu. Timp de șase luni a lucrat la „Universitatea din Wisconsin-Madison”, iar pentru alte șase luni a studiat la Spitalul Bellevue (din New York). Obținând specializarea în anestezie în 1937, s-a întors un an mai târziu la „Columbia-Presbyterian Medical Center” în calitate de director al departamentului de anestezie, iar ulterior a fost profesor, administrator, coordonator și medic în această instituție.
Sursă poză: captură youtube.com
Începând cu anul 1946, anestezia a devenit o specializare medicală recunoscută, ce presupunea urmarea unui rezidențiat, iar în 1949 Virginia Apgar a ajuns prima femeie profesor la „Colegiul pentru Medici și Chirurgi” de la „Universitatea Columbia”. În aceste condiții, a început să studieze și anestezia din domeniul obstetricii, încercând să analizeze efectele anesteziei primite de mame asupra nou-născuților.
Este cea care a creat Scorul Apgar
Interesată să vadă impactul nașterii, al anestezicelor primite de mamă asupra stării de sănătate a nou-născutului, a fost sprijinită și de doi colegi, medicii Duncan Holaday și Stanley James. Cu ajutorul lor, a analizat nivelul de gaze din sângele bebelușilor, dar și nivelul de anestezice, ajungându-se la concluzia că bebelușii ce aveau un nivel redus de oxigen în sânge, dar și mame care primiseră o anestezie pe baza substanței cyclopropane, aveau scorul Apgar redus. De asemenea, prin observarea a peste 17.000 de nou-născuți, s-a putut stabili că Scorul Apgar, cu precădere cel realizat în primele cinci minute după naștere, putea să funcționeze ca o predicție în ceea ce privește supraviețuirea copilului.
Ideea Scorului Apgar a fost pentru prima dată scrisă pe un șervețel în anul 1949, a fost prezentată în anul 1952 și publicată în 1953. Cu ajutorul acestuia, nou-născutul poate fi evaluat în primul minut de după ce se naște. Fiecare literă ce formează numele „Apgar” se referă de fapt la ce se urmărește prin Scorul Apgar: A (appearance)- colorația pielii nou-născutului, P (pulse)- frecvența cardiacă, G (grimace)- cum reacționează la stimuli, A (activity)- este urmărit tonusul muscular, R (respiratory effort)- respirația bebelușului.
Fiecare semn are o valoare cuprinsă între 0 și 2 (0- absent, 1-diminuat, 2- aspect normal). Din însumarea valorilor rezultă Scorul Apgar, valoarea sa cea mai bună fiind 10. În situația în care acest scor rămâne sub 7 după primele 5 minute, se va repeta la fiecare 5 minute, chiar și după 20 de minute.
După ce Scorul Apgar a început să fie tot mai folosit mai întâi în spitalele din SUA, a intrat în atenția sistemului medical din lumea întreagă.
A fost interesată de studiul defectelor apărute la naștere
În anul 1959, Virginia Apgar a finalizat un masterat în sănătate publică la „Universitatea John Hopkins”. A hotărât să nu mai revină în medicina de tip academic, alegând să se implice în prevenția apariției defectelor la naștere. Din acest punct de vedere, a fost preocupată de educația publică, dar și de strângerea de fonduri pentru cercetarea în domeniu. În acest context, a reușit să devină director al departamentului de defecte congenitale din cadrul „Fundației Naționale pentru Paralizie Infantilă”, primind numeroase premii și distincții pentru munca depusă, reușind să atragă atenția asupra problemei defectelor apărute la naștere.
În perioada pandemiei de rubeolă din anii 1964-1965, Virginia Apgar a susținut vaccinarea împotriva acestei boli contagioase, aducând în prim-plan pericolul generat de situația în care virusul rubeolei se transmite de la mamă la făt în primele trei luni de sarcină.
Începând cu anul 1965, a început să predea cursuri de teratologie (studiul malformațiilor și al anomaliilor de structură) la „Universitatea Cornell”, fiind prima persoană care a predat asemenea cursuri din cadrul noii ramuri din medicina pediatrică.
În 1973, a devenit prima femeie care a primit Medalia de Aur pentru Merite Deosebite în Medicină din partea „Colegiului pentru Medici și Chirurgi” de la „Universitatea Columbia”.
Sursă poză: captură youtube.com
Numele ei se leagă și de o carte cunoscută
Medicul american a fost și co-autor al cărții „Is My Baby All Right?”, alături de Joan Beck. Prin această lucrare s-au prezentat cauze și tratamente pentru diferite defecte la naștere. De asemenea, s-au adus explicații menite să le ajute pe viitoarele mame să-și mărească șansele de a aduce pe lume copii perfect sănătoși.
Virginia Apgar a decedat în august 1974 la „Centrul Medical Columbia-Presbyterian”, fiind înmormântată în cimitirul „Fairview” din orașul ei natal, Westfield.
Pentru realizările sale, în 1994 a apărut o serie de timbre ce i-a fost dedicată (în cadrul unei serii ce i-a comemorat munca), iar în 1995 a fost inclusă în „National Women’s Hall of Fame”.
Sursă poză: captură youtube.com
Surse: artsandculture.google.com, cfmedicine,nlm.nih.gov, dosaresecrete.ro, reginamaria.ro, womenofthehall.org
Sursă poză principală: captură youtube.com
Surse foto: youtube.com
Urmareste-ne pe Google News
