Sunt o mamă supraponderală și nu mi-e rușine să stau goală în fața copiilor mei

Nu îi este rușine să stea dezbrăcată în fața copiilor ei

Kelly Burch este scriitoare și mama a două fetițe, de 3 și 7 ani. Într-o confesiune pentru „Insider”, a vorbit despre faptul că nu se sfiește să fie văzută și dezbrăcată de către acestea:

„Nu obișnuiesc să mă feresc să stau dezbrăcată în fața fiicelor mele- care au 3, respectiv 7 ani- și nici nu mă străduiesc să mă acopăr cu ceva. Ele știu că nu suport hainele care se îngrămădesc și se tot sucesc pe timpul nopții. Dacă se strecoară la mine în pat după un coșmar sau dacă vin la mine dimineața pentru a se alinta, mă găsesc în pielea goală și nu am nicio problemă cu asta.

Facem duș împreună și nu stau pe gânduri când vine vorba să mă duc dezbrăcată în încăperea în care se află mașina de spălat pentru a vedea dacă nu cumva mai găsesc lenjerie intimă curată, în condițiile în care singurii noștri „vecini” sunt păsările și urșii.

Deși mulți părinți se străduiesc să umble cât mai acoperiți pe măsură ce copiii cresc, pentru mine devine și mai important să mă pot simți confortabil cu trupul gol în fața fetelor mele. Să fiu mamă supraponderală și să stau dezbrăcată nu are legătură cu sânii sau cu posteriorul meu; mai mult este vorba despre abdomenul și despre coapsele mele. Vreau să le demonstrez că, indiferent de cum arată corpurile lor, ele sunt frumoase...”

În vremea copilăriei, se jena din cauza rotunjimilor trupului ei

Mama care a mărturisit, pentru sursa citată, că nu îi este rușine să stea dezbrăcată în fața fiicelor sale, a ținut să menționeze că lucrurile nu au stat mereu așa. Astfel, în perioada copilăriei, îi era rușine de corpul ei:

„Pe măsură ce am crescut, foarte rar s-a întâmplat să-mi văd părinții dezbrăcați. Mama se mai schimba în fața mea, dar obișnuia să se întoarcă cu spatele. În cazul în care veneam să stau de vorbă cu ea când făcea baie, se repezea să-și acopere sânii. La un moment dat am fost fascinată de corpul mamei mele, gândindu-mă că voi semăna cu ea când voi fi mare. Îi priveam vergeturile și sfârcurile închise la culoare și mă întrebam dacă și trupul meu va cunoaște asemenea transformări. Dar știam și că era o mare diferență între noi două: mama era suplă, iar eu eram grasă. Ea avea mereu grijă să-și acopere sânii, fesele și zona vulvei; în acea perioadă, am primit mesajul că  abdomenul meu moale și rotund era lucrul care trebuia în primul rând acoperit.”

Dorește să fie un model pentru fiicele sale în privința acceptării propriului corp

Intenția acestei mame este să-și ajute fetele să dobândească stimă de sine, să se accepte așa cum sunt și să nu se compare cu alții. Conform sursei citate anterior, vine cu următoarele mențiuni: 

„Relația pe care o am cu corpul meu a început să se schimbe când am ajuns la facultate. Nu am slăbit, dar am descoperit ideea de fitness. Mi-am dat seama cât eram de puternică și în sfârșit am reușit să nu mai realizez nicio conexiune între ceea ce eram eu și numărul de kilograme. Am început să dorm dezbrăcată, mi-am cumpărat costum de baie din două piese și chiar am pozat nud. 

Mă simțeam ca și cum aș fi reușit să-mi recuperez toată dragostea pentru corpul meu, care îmi fusese furată de standardele sociale. Când m-am mutat împreună cu cel care avea să-mi devină soț, nu am ezitat să umblu dezbrăcată prin apartamentul nostru. 

De când sunt mamă, ador să văd cât de bine se simt fiicele mele când vin în contact cu corpul meu ca să le calmez. Locul lor preferat de somn a fost abdomenul meu pufos, piciorușele lor căutau căldură pe picioarele mele, iar obrăjorii lor gingași se odihneau pe pieptul meu.

În momentul de față, asemenea momente sunt mai rare. Când fetițele mele se cațără pe mine, ajung cu mâinile și cu picioarele și pe genunchii mei. Nu știu cum vor arăta când vor crește, dar acum una dintre ele este mai suplă- seamănă cu familia tatălui ei- iar cealaltă are constituția mea.

Mă voi strădui întotdeauna să le amintesc să nu se compare cu ceilalți- și să se iubească pe ele însele, indiferent de cum vor arăta. Poate că faptul că mi-a fost rușine cu corpul meu m-a ajutat cumva să le pregătesc lor „terenul” pentru a putea ajunge la iubirea de sine și la încrederea pe care aș fi vrut să le fi descoperit mai devreme.”