S-a născut în Anglia
În mai 1689, la Holme Pierrepont Hall din Nottinghamshire (Anglia) venea pe lume Mary Pierrepont, cea care avea să poarte după căsătorie numele de Mary Montagu. După moartea mamei sale, a fost lăsată în grija bunicii paterne, care a decedat însă când fetița avea vârsta de 8 ani.
Revenind în casa tatălui ei, acesta a angajat o guvernantă pentru a se ocupa de ea, copila fiind interesată de lectură și de studiul limbii latine. Până la vârsta de 13 ani, știa deja această limbă, petrecând ore în șir în biblioteca familiei. De asemenea, până la vârsta de 14-15 ani, reușise să scrie o poveste de dragoste în proză și versuri, un roman epistolar, două volume de poezii și corespondase cu doi episcopi ca să dobândească și cunoștințe religioase.
A fost căsătorită cu Edward Wortley Montagu
A avut inițial doi pretendenți pentru căsătorie, unul dintre ei fiind cel care avea să-i devină soț, Edward Wortley Montagu. A putut să-l cunoască mai bine pe acesta datorită surorii lui, Anne, cu care se împrietenise, corespondând prin scrisori și întâlnindu-se la evenimente mondene din Londra. Anne a decedat, iar Mary a corespondat pentru o perioadă în secret cu fratele ei.
După mutarea familiei sale într-o altă reședință, tânăra a întrerupt corespondența cu Edward, dar după ce a reluat-o a fost descoperită de tatăl ei. Acesta se împotrivea prieteniei dintre fiica sa și acest bărbat și i-a interzis să mai continue legătura cu el, planificând să o mărite cu moștenitorul unui viconte irlandez.
Mary s-a opus dorinței tatălui său și a fugit de acasă, iar în vara anului 1712 s-a căsătorit cu Edward Montagu. Un an mai târziu, s-a născut primul lor copil, Edward Wortley Montagu Jr. În 1714, odată ce a ocupat funcția de comisar junior al Trezoreriei, Edward Wortley Montagu a intrat în cercurile apropiate Familiei Regale britanice. Așa a reușit să primească postul de ambasador la Constantinopol, încredințându-i-se misiunea de a negocia finalizarea războiului austro-turc.
Sursă poză: Lady Mary Wortley Montagu, Charles Jervas, după 1716, colecția Galeria Națională a Irlandei, Wikimedia Commons
A trecut ea însăși prin experiența variolei
Mary Montagu s-a îmbolnăvit de variolă în anul 1715, toată lumea fiind surprinsă de faptul că a supraviețuit. Pe atunci, această boală putea să ucidă mai mult de 1 din 4 persoane, lăsând adesea cicatrici grave. Mary nu a fost scutită de așa ceva, în urma bolii genele ei căzând, pe față i-au rămas cicatrici, iar pielea din jurul ochilor i-a rămas roșie și iritată. În acest context, se spune că avea mari dificultăți în a suporta lumina puternică a soarelui.
După ce s-a vindecat, și-a însoțit soțul mai întâi la Viena, după aceea la Adrianopol și în final s-au stabilit la Constantinopol, rămânând acolo până în anul 1718.
Proprii ei copii au primit inocularea contra variolei
În intervalul în care a stat în Turcia a venit pe lume și cel de-al doilea copil al ei, Mary, născută în ianuarie 1718. Lady Mary Montagu, cunoscând îndeaproape lumea orientală, a fost cucerită nu numai de obiceiurile de acolo, ci și de frumusețea femeilor, care aveau o piele impecabilă, fără cicatrici provocate de variola ce era prezentă și acolo.
Sursă poză: Mary Wortley Montagu, S.Hollyer după J.B. Wandesforde, secolul al XIX-lea, Wikimedia Commons
În 1718, fiul ei cel mare, Edward era bolnav de variolă, iar tânăra mamă era foarte îngrijorată. Din acest motiv, a luat decizia de a-l lăsa pe medicul Charles Maitland să realizeze o inoculare împotriva variolei chiar pe copilul său. Cu un an înainte, ea îi scrisese despre această procedură unei cunoștințe. Iată un fragment din această scrisoare (inclusă în „Lady Mary Wortley Montagu, Letters of the Right Honourable Lady M--y W--y M--e: Scrise în timpul Călătoriilor în Europa, Asia și Africa, vol. 1 (Aix: Anthony Henricy, 1796), pp. 167-69;scrisoarea nr. 36): „...Am să-ți vorbesc despre un lucru care sigur te va face să-ți dorești să fii aici. Variola, fatală și generaliză printre noi, aici este inofensivă... Sunt mai multe femei în vârstă care fac o operațiune în fiecare toamnă...Una dintre ele vine cu o coajă de nucă în care se află materie provenită de la variolă și te întreabă ce venă ți-ar plăcea să-ți deschidă...Imediat deschide ceea ce i-ai oferit cu un ac mare...și pune în locul respectiv cât de mult puroi poate să adune cu vârful acului ei...În fiecare an, mii de oameni trec prin această procedură...Nu este niciun exemplu de cineva care să fi murit din cauza ei, așa că poți să-ți dai seama cât de încântată sunt de acest experiment...Am suficient patriotism ca să aduc această invenție și în Anglia; nu voi omite să le scriu și mai multor doctori despre asta, dacă aș ști că există unul care să aibă suficientă virtute ca să renunțe la anumite descoperiri din branșă pentru binele umanității...”
Inocularea copilului ei s-a bucurat de succes. După câțiva ani, în 1721, când în Anglia era o epidemie de variolă, Mary Montagu a hotărât că și fiica ei cea mică să primească inocularea împotriva variolei. Întrucât și de această dată procedura a fost o reușită, însăși Prințesa de Walles, Caroline, a fost entuziasmată și i-a cerut permisiunea socrului ei, regele George I, să-și inoculeze cele două fetițe, Caroline și Amelia. Inițial, acesta nu a fost de acord, considerând că nepoatele sale ar fi fost puse în pericol. Ca să vadă totuși ce s-ar fi putut întâmpla, regele a cerut ca inocularea să fie testată în prealabil. Astfel, mai întâi au trecut prin inoculare șase prizonieri dintr-o închisoare, cărora li s-a permis eliberarea dacă ar fi supraviețuit. Așa s-a și întâmplat, toți simțindu-se bine după inoculare. A urmat și testarea pe 11 orfani din Londra, iar rezultatele pozitive nu au întârziat să apară.
În final, regele a fost de acord ca și nepoatele sale să primească inocularea. Procedura s-a realizat și pe acestea, în 1722, de către un chirurg de origine franceză (Claudius Amyand).
În condițiile în care existau încă rezerve față de tehnica inoculării contra variolei, Mary Montagu a scris un articol care o susținea în anul 1722.
Sursă poză: Lady Mary Wortley Montagu și fiul ei, Edward, Jean Baptiste Vannour, circa 1717, colecția National Portrait Gallery, Wikimedia Commons
Revenind în Anglia, a trecut prin mai multe încercări
Spre exemplu, fiul ei a fost de mai multe ori dat afară de la Școala din Westminster și dat în grija unui tutore din străinătate. A fugit de acolo și a continuat să nu aibă o relație bună cu părinții săi. Fiica ei, Mary, s-a căsătorit cu al treilea conte de Bute, dar fără a avea acordul acestora.
În 1739, a plecat de lângă soțul ei susținând că dorea să-și rezolve o problemă de sănătate în sudul Franței, dar se crede că de fapt a plecat pentru a sta la Veneția alături de contele Algarotti. După câțiva ani starea ei de sănătate s-a deteriorat și a rămas pentru o perioadă lungă în orașul italian Brescia.
În 1761 auzise că soțul ei decedase. A revenit în Anglia pentru a-și vedea copiii și nepoții, stabilindu-se în final la Londra. În anul următor, se zvonea că Mary Montagu avea probleme grave de sănătate, cel mai probabil un cancer la sân. În august 1762 aceasta a murit la vârsta de 73 de ani.
Surse: dosaresecrete.ro, historyofvaccines.org, hekint.org, nlm.nih.gov, researchgate.net, time.com
Sursă poză principală: commons.wikimedia.org
Surse foto: commons.wikimedia.org