Crina Coliban: „Rolul de părinte este cel mai greu rol posibil”

Crina, care e principala motivație pentru care îți dedici atât de mult timp mămicilor?

Încerc să nu sune clișeic. Dar o să sune. Pe primul loc, 1: (let’s make a) Better World. 2. Fac tot ce fac pentru ca fiica mea să aibă parte de prieteni și de parteneri educați emoțional de către niște părinți cu #permisdepărinte. 3. Și, cum spune melodia mea favorită, vă las aici versurile care mă reprezintă cel mai bine din toată muzica și poezia ascultate de mine în viața asta (n. red. - versurile piesei „I Was Here”, interpretată de Beyonce):
I want to leave my footprints on the sands of time
Know there was something that, something that I left behind
When I leave this world, I'll leave no regrets
Leave something to remember, so they won't forget
I was here, I lived, I loved, I was here
I did, I've done, everything that I wanted
And it was more than I thought it would be
I will leave my mark so everyone will know I was here
I wanna say I lived each day, until I died
I know that I had something in somebody's life
The hearts I have touched, will be the proof that I leave
That I made a difference and this world will see.

Care era principalul câștig dacă aveai parte de consiliere în alăptare și diversificare când ai devenit tu însăți mamă?

Am avut parte de consiliere în alăptare. Asta este ce a provocat detour-ul meu, schimbarea totală (profesională) a vieții mele: am renunțat la management de cinema, pentru că asta făceam pe vremea când am rămas însărcinată, dădeam-filme. Și m-am apucat de ce fac acum, anume fac-viața-părinților-ca-în-filme. Realmente, ajutorul pe care l-am primit în primele zile de alăptare a fost momentul în care am zis: Doamne! Dacă există astfel de oameni, care pot să transforme momentele horror ale unei mame care spune „Nu am lapte! Nu pot să alăptez! Am eșuat!” într-un film de dragoste: „Alăptez! Îmi hrănesc copilul cu lapte-de-om! Am reușit!”, atunci asta voi face și eu: Voi ajuta mereu!

Vorbind despre diversificare, ce aduce toamna în alimentația celor mici?

Dacă vorbesc despre diversificare, pot să vă transmit doar atât: Lăsați-i pe copii să se bucure de mâncare!

Ajuți multă lume. Pe tine cine te-a ajutat?

Mă ajută imens feedback-ul de la Oamenii cu care lucrez. Am inventat și un concept (cu hashtag pe Instagram: #eplindeiubireînlume, care a ajuns să fie folosit de mulți oameni deja. Acest concept s-a născut fix din cum e relația dintre mine și comunitatea mea, un concept care nu mă ajută doar pe mine, ci și pe ceilalți, să continuăm să fim buni. Asta mă ajută pe mine: lumea care e în stare de atâta iubire.

La ce era mofturoasă când era mică „femeia care îi face pe copii să mănânce”?

Hahahaha. Ce faină întrebare. M-ai teleportat brusc la bunicii mei în curte. Nu îmi amintesc deloc de vreun moment în care să fiu obligată să mănânc ceva ce nu îmi plăcea. Din contră, mama îmi strecura cu plăcere legumele din ciorbă și îmi dădea zeamă chioară, cum o numea ea, fără niciun comentariu cu tentă critică, dojenitoare. Îmi mai amintesc de mamaia mea care mă certa că mâncam caisele direct din copac de cum apăreau, așa, mici, verzi și nu le lăsam să se coacă. Și îmi mai amintesc de tata care adora murăturile și, din cauză că mi se părea că o să le mănânce el pe toate și n-o să ne mai rămână și nouă, am ajuns și noi disperate după murături. 

Apropo de supranumele pe care ți l-au găsit celelalte mame, cum îți spune copilul tău?

Copilul meu este fix un cadou de la Dumnezeu. Care a creat un fel de mantră, un fel de urare prin care întărește, îmbogățește în fiecare zi relația atât-de-faină dintre noi. Nu o să spun exact cuvintele ei, pentru că doar noi două zicem și folosim vorba asta, ca să îi păstrăm, astfel, magia, dar ce pot să spun este că fetița mea are un talent deosebit la vorbă. Când era mititică și alăptată, îmi spunea: „Mami, tu ești laptele meu dulce și bun!” sau „Nu știu ce să mă mai fac cu tine, că ești o dulceață!”. Sau, când am întrebat-o la un moment dat: „Iubito, ce sentimente ai tu față de mine?”, răspunsul ei a fost: „Sentimente că mă iubești”. Hahahahahaha.

Se obține greu permisul de părinte?

DA! Și nu mă tem să spun asta. Da! Da! Da! Și unii părinți nu îl obțin niciodată, la fel cum unii oameni nu obțin permisul de conducere sau permisul de pilotat avioane sau permisul de port-armă. Da, rolul de părinte este cel mai greu rol posibil. Să fii ca un Dumnezeu în viața copilului tău e greu. Examenul pentru permis de părinte se dă an de an, nu se ia o dată și gata. Ar trebui să dăm examene după fiecare greșeală făcută față de copiii noștri, la fel cum te pui cu burta pe carte când ți-a luat Poliția permisul de conducere și nu ți-l restituie decât dacă dai din nou examen. De asta fac de 10 ani, fără întrerupere, ce fac: pentru ca din ce în ce mai multă lume să înțeleagă că să faci un copil nu te face automat părinte, ci că trebuie să te pregătești încă dinainte de a rămâne (sau de a o lăsa) însărcinată să fii un Om în stare să facă alt Om.

Ce calitate e indispensabilă când vorbești despre parenting?

Educație emoțională. Și terapie. E musai să cunoști care sunt rănile tale, care sunt nevoile neîmplinite, care sunt fricile, traumele, limitele și să lucrezi cu ele. Înainte să te întâlnești cu copilul tău și să i le dai pe toate lui, „moștenire”.

Cum ai ajuns să înțelegi limbajul bebelușilor și să vorbești #pelimbacopiilor?

Dintr-o dorință răvășitoare de a fi mereu mai bună, mai pregătită, mai conștientă pentru Fiica mea. Dacă vrei să ajungi să vorbești fluent o limbă străină și să o înțelegi perfect în cele mai subtile nuanțe ale ei, ba mai mult, dacă vrei să și obții emoție pozitivă, hrănitoare de la cel cu care comunici, înveți neîncetat până devii super performant în ce îți dorești. Eu asta mi-am dorit: să înțeleg tot ce îmi transmite copila mea „cu gurița închisă”, astfel încât să simtă mereu că este înțeleasă și iubită.

Cum ai reușit să nu neglijezi calitatea ta de femeie după ce ai devenit mamă?

Hm... Am iubit-o la nebunie pe fetița mea. Serios, asta e rețeta. Am alăptat-o mult timp (și se spune că asta le ajută pe femei să slăbească și să se ferească de boli), am cărat-o în marsupiu mult timp (și asta mi-a dezvoltat mușchii frumos, hahaha), am luat-o cu mine peste tot (și asta mi-a ținut creierul funcțional, pentru că trebuia să găsesc soluții nonstop) și poate cel mai important dintre toate, am crescut-o singură și asta m-a făcut să depășesc orice limite, să îmi pun la îndoială orice convingeri, să râd când îmi vine să plâng, dar să și plâng când mi se părea că nu mai e deloc de râs.

A fi mamă e un full-time job, de unde timp pentru idei de afaceri?

Noaptea. Noaptea e Partenerul meu de afaceri. Ca să ma crezi, iată, mă uit la ceas fix în secunda asta și este, swear to God, ora 00:00. După ce adormea Runa, după ce adoarme și acum, Noaptea îmi zice: „Ah, abia te așteptam! Ce părere ai să facem asta? Și asta? Și asta?” Și uite așa mă ține de mai bine de nouă ani de zile. Creierul meu se simte super bine când avem proiecte, vise, planuri, provocări, ocazia de noi realizări. Asta este o zonă de confort pentru mine, cred că de asta „am avut timp pentru idei de afaceri”, pentru că era zona mea de confort în care mă trăgea creierul de câte ori aveam un moment mic liber.

Ce faci când responsabilitatea riscă să pară o povară?

Pfoai, ce întrebare. M-am gândit dacă să răspund sau să îți zic „Treci la următoarea întrebare!”. Când ești mamă singură, crede-mă, responsabilitatea este your middle name. De fapt, nu middle, ci first! First name. Uiți cum te cheamă, de câtă responsabilitate simți că e pe umerii tăi, pe sufletul tău, pe creierul tău. Când am început povestea asta cu parentingul, aveam nopți în care îmi era frică să mă culc. Mă gândeam că, dacă mă culc, nu are cine să gândească pentru mine despre cum o să ne descurcăm și mâine. Și stăteam trează până adormeam cu capul pe laptop, scriind articole, trimițând propuneri de colaborare, organizând workshopuri, rugându-mă să vină lumea la workshopuri. Pentru că eu am început cu consiliere în alăptare într-o țară în care, până acum câțiva ani, alăptau doar 12,6% dintre femei, adică nu era ca și cum aveam cum să umplu cu ușurință sălile de conferințe.

„Ceea ce ne leagă e tot ce contează” este headline-ul campaniei aniversare de 10 ani Lidl Romania. Pe tine ce te leagă de celelalte mame și ce contează pentru tine?

E un slogan senzațional. Pentru că, da: “Ceea ce ne leagă”, pentru mine, are conotația cordonului ombilical, știi. El este primul care ne leagă. Care ne hrănește, ne ține în viață, ne ține aproape, nu ne pierde, ne dă apartenență și nu e nici imoral, nici ilegal și nici nu creează dependență cum se spune, glumind, că fac cele mai bune experiențe de pe lumea asta. Ce mă leagă pe mine de mame este acest sentiment extraordinar de parteneriat: mamele simt că eu le vorbesc în cele mai logice, științifice și pline-de-dragoste feluri. Eu simt că ele sunt în stare de o iubire de care unele nici nu se credeau în stare. Eh, ce mă leagă pe mine de mame și ce contează pentru mine este că pe noi ne leagă iubirea față de copii: ele simt cât de mult le iubesc eu copiii când le ajut să înțeleagă #limbacopiilor și, drept răsplată, mă iubesc și ele pe mine real, sincer, puternic. Binecuvântate și ocrotite să fiți!

Povestește-ne o amintire de suflet din turneele pe care le-ai făcut prin țară, în parteneriat cu Lidl.

Eh, aici începe partea lacrimogenă a interviului. Țin minte exact unde eram în al doilea an de parteneriat cu Lidl. Eram în curtea casei la Brașov, serbam ziua de naștere a fiicei mele, când m-au sunat să mă întrebe dacă mai doresc să fim împreună în continuare. Când m-au sunat prima dată, mi s-a părut așa o onoare. Nu că mă suna un retailer neapărat, ci pentru că rubrica asta permanentă de pe site-ul Lidl, cu sfaturi pentru părinți, care la noi se traduce în „Sfaturile Crinei Coliban”, mi-a adus atâta bucurie. Sunt onorată că am fost aleasă fix eu din milioane de români, încât tot ce am făcut din clipa aia a fost atât de fain, că, iată-ne împreună și după patru ani de relație continuă: eu scriu pentru Lidl de patru ani în fiecare săptămână, ceea ce poate să se cheme o relație de care ar vrea să aibă oricine.

Lidl + tine înseamnă, din perspectiva ta...?

Dacă mă uit la ce am făcut în toți anii aceștia pentru comunitatea Lidl, parteneriatul nostru înseamnă: Generozitate, Caritate, Dăruire. Gândește-te că Lidl a susținut turneele mele prin țară ani de zile! Ani de zile, oamenii aveau acces gratis la conferințele mele în peste 15 orașe an de an. Articolele mele, video-urile noastre sunt hrană pentru orice părinte la început de drum, sunt guidance, sunt sprijin real. Dacă mă uit la relația noastră din spatele ecranelor, eu și cu Lidl suntem prieteni de ăia care se surprind unul pe altul în fiecare moment important din viața fiecăruia, prin: Sunt mereu aici când ai nevoie de sprijin, Nu te las niciodată la greu, Sunt disponibil oricând mă strigi și, cel mai important, cel mai important din perspectiva mea: Creștem împreună. Ne provocăm continuu să facem și mai mult, și mai bine, și mai departe.

Ce feedback primești după „Sfaturile Crinei Coliban”, din partea comunității Lidl?

Ah, ce mă bucur că mi-ai pus această întrebare! După cum poate vedea oricine, comentariile în online sunt, de obicei, cu mult hate, cu multe reacții care nu au legătură cu subiectul de la care pornește discuția, cu multă încrâncenare. Foarte rar vezi în online dialog respectuos, schimburi elegante de idei, cu intenția de a descoperi și de a te dezvolta. Eh, noi fix acest gen de feedback primim de la comunitatea Lidl. Dat fiind că fiecare apariție de-a mea e susținută permanent de sursele științifice de la care aflăm ce ne interesează să aflăm, comentariile comunității au fost mereu de bucurie pentru ce descoperă urmărindu-ne materialele și de recunoștință că le oferim astfel de materiale.

Faptul că ai cochetat cu actoria te ajută la video-urile tale pe care le vedem pe site-ul Lidl, în secțiunea „Sfaturile Crinei Coliban”?

Da. Cred că da. Nu m-am gândit neapărat la asta, dar de câte ori filmez, eu îi văd pe oameni în fața mea, nu văd camera video. Chiar și colegii cu care tragem video-urile au reacții ca un public, râd, se miră, se emoționează, deși nu au copii! Eu nu filmez când fac video-urile alea. Mie mi-e dor de oameni, mi-e bucurie că ajung iar la ei și mi-e fericire că, după ce mă aud, mă văd, o să știe mai multă meserie! De părinte.

Ai scris numeroase cărți. La ce lucrezi acum?

La următoarele două cărți: „Cum îi facem pe copii să mănânce fără telefon&tabletă”, o carte de care are nevoie aproape fiecare părinte din țara asta cel puțin la un moment dat în viața lor. Și „A apărut copilul! Unde am dispărut noi?”, o carte despre cum se deteriorează relația de cuplu după ce devenim părinți.

Care e cel mai frumos lucru pe care l-a spus o mamă despre tine?

M-am gândit să scot o carte doar cu ce spun mamele despre mine. Ar ieși cea mai groasă dintre ele, mă tem că ar ieși mai groasă și mai grea decât ar putea cineva să care sau nu aș termina-o niciodată de scris, pentru că permanent mai zice o mamă un lucru frumos despre mine. Atenție! Asta este o laudă! Doar că nu la adresa mea, ci la adresa acestor ființe senzaționale, Mamele, aceste minuni în stare să dea viață din pântecul lor, să hrănească cu laptele din sânii lor, să iubească cu fiecare celulă din trupul lor. Este o laudă și recunoștință și admirație imense pentru fiecare femeie care mi-a scris vreodată ca să îmi mulțumească. Pe coperta spate a fiecărei cărți dintre cele trei cărți ale mele sunt zeci de mesaje de la mame. Pe Instagramul meu, sunt permanent mesaje de iubire de la mame. Dar dacă m-ai pune să amintesc acum neapărat ceva, aș spune că mi-au rămas adânc în suflet: „Cărțile Crinei, aka The Bible pentru părinți”, „CRINA, tu reprezinți: C.ăldură R.ăbdare I.ubire N.ădejde A.devăr” și „Crina, tu ești zâna cea bună a copiilor noștri.” Asta mă atinge maxim, pentru că, da, cel mai adesea, la consultații, le urez/ursesc părinților să ajungă copiii lor să fie mândri de părinții lor. În loc să mai folosim greșita replică „Mama e mândră de tine!”, nu!, părinții nu trebuie să fie mândri de copiii lor. Copiii trebuie să fie mândri de ce părinți au și de ce iubire le dau.

Ești ceea ce visai să fii?

Visam să fiu fericită. Suntem. Iar dacă m-ai întreba ce visez acum, ți-aș spune că visez să știe cât mai multă lume că fericirea înseamnă să fii bun. Nu uitați asta de la mine: „Be kind. Everyone is still healing from things they don’t speak about”. (n. red. - fii bun! Oricine încă se tămăduiește de pe urma lucrurilor de care nu vorbește”.)