Chiar există copii mofturoși? În sensul că așa sunt ei, niște mofturoși? Sau sunt alte cauze la bază?
Copiii pe care părinții lor îi etichetează ca "Mofturoși" și care ajung la mine să le înlocuiesc eticheta asta cu una roz, pe care să scrie „Mâncăcioși", sunt copii care au nevoi neînțelese. Atenție! Nu e vorba doar de nevoi psihologice, emoționale, am cazuri de copii cărora le-am descoperit nevoi fizice, copii care nu puteau mesteca sau nu puteau înghiți mâncarea.
Cât de importante sunt primele săptămâni din diversificare pentru mofturile de mai târziu ale copilului?
Esențiale. Aș putea spune la fel și despre primele săptămâni de alăptare. Fiecare etapă care este o premieră în viața unui copil va pune bazele pentru toată viața. Știi că se vehiculează din ce în ce mai puternic teoria conform căreia un adult cu probleme e bine să își caute sursele problemelor în copilăria timpurie. E absolut adevărat că așa cum îi așterni, așa va dormi. Diversificarea este momentul în care copilul se desprinde de sânul magic al mămică-sii ca să plece în lumea largă, plină de culori, gusturi și arome. Imaginează-ți că mama îl ia pe copil de mânuță, îl introduce în grădina raiului (sau în piață), îi scoate sânul ei din gură și îi spune: „Vezi, iubitul meu copil, astea toate sunt pentru tine. Poftește-le!"
Sau varianta mai reală, cea pe care o întâlnim adesea și pe care am ales-o și noi, și eu și tu și tu, în care doar îi vorbești copilului despre grădina raiului, din care, eventual, mâncați voi, adulții. Pentru că atunci când copilașul se întinde către roadele bune și colorate, tu îi întinzi doar un măr și îi spui „Stai, nu mânca din el să nu te îneci! Așteaptă să îl dea mamica la blender!"
Există o rețetă de succes pentru diversificare? Și nu mă refer la: întâi dăm suc de morcovi, apoi piure și așa mai departe, ci din perspectiva bucuriei de a mânca a copilului.
Există în noi o atitudine, ne naștem cu ea: aceea de a experimenta lumea cu toate simțurile și, cu precădere, mâncarea. Desigur că, dacă mama sau bunica sau străbunica sau „doctorița" ne spune că există o „rețetă", imediat ne vom lasa pervertite instinctele. Dar nu e despre o rețetă, deși toți ne-am dori-o. Ci despre instinctul primar, acela de a supraviețui prin mâncare, instinct care ne domină în timpul diversificării: Copiii vor să guste, să miroasă, să atingă, să strivească în mânuțe, să se mânjească pe corp și pe față cu mâncare, toate aceste comportamente pe care noi le „condamnăm" și le educăm sunt, de fapt, uneltele cu care se construiește succesul în diversificare și în relația cu mâncarea de pe tot parcursul vieții.
Află mai multe despre cum vede Crina Coliban, "Femeia care îi face pe copii să mănânce", procesul de diversificare al alimentației! Citeste tot interviul aici.