Impresii de la Clubul de vara McDonald’s

Intr-o zi de miercuri, adica chiar in prima zi din luna iulie, am planificat sa merg cu baietelul meu (doar nu va inchipuiati ca voi merge singura la o activitate destinata copiilor) la un atelier din Clubul de vara organizat de McDonald's, mai exact micii artisti (am considerat ca merita, sa zicem cizelata, latura sa artistica). Zic am planificat pentru ca la noi orice incursiune in afara unui stabiliment cu pereti (a se citi propriul domiciliu) necesita planificare indelungata (se verifica in prealabil, de mai multe ori, stare vremii, viteza vantului si alti factori atmosferici de acest gen). De ce nu am participat pana acum? Sa nu credeti ca am avut vreun motiv intemeiat. Nicidecum. Dar parca mereu a intervenit cate ceva care ne-a zadarnicit asa-zisele planuri, asa ca anul acesta am decis sa nu mai las nimic sa ne stea in cale.

La ora 10 fix, dupa o plimbare revigoranta cu trotineta (necesara de altfel pentru transportul catre locatie), am ajuns la restaurantul McDonald's din Drumul Taberei, aflat chiar langa parcul Moghioros. Zic la fix pentru ca atelierele incep zi de zi de la aceasta ora pana la 12 si se repeta dupa-amiaza, incepand cu ora ora 16. Am gasit la etaj (caci aici este zona pentru copii din restaurant - un aspect laudabil de altfel, pentru ca cei mici cu siguranta nu sunt niste parteneri tacuti pentru a servi masa) o domnisoara pe nume Roxana (baietelul meu dintr-o curtoazie deosebita si rar intalnita i s-a adresat aproximativ o ora cu apelativul doamna, pentru ca apoi sa o "boteze" Roxi-boxi-nu ma intrebati de la ce vine) tocmai impartea plansele de lucru. In urma bombardamentului cu intrebari (din partea mea, evident), am aflat ca participa in medie la aceste ateliere 10-15 copii, ca cei mici primesc la final o diploma cu un abtibild pentru fiecare activitate dusa la bun sfarsit, plus o poza (care poate fi ridicata incepand cu prima zi a saptamanii urmatoare). Initial la masa copiilor se afla o singura fetita, insa pana la final am numarat 10 copii participanti. Vreo 2 cu mamicile dupa ei (mai bine zis mamicile cu copiii dupa ele), vreo 3 cu bunici si restul...relativ singuri. Spun relativ pentru ca la final a venit un adult sa-i preia, insa in principiu multi se bazeaza pe aceste cateva ore, de altfel total gratuite, ca pe un fel de after school/baby sitter. Ceea ce nu e neaparat un lucru rau.

Dupa impartirea planselor care reprezentau fluturi de diverse forme si marimi, copiii au decupat, au lipit mici bilute fabricate din servetele de hartie (baietelul meu s-a autoproclamat chinez sef, dand dovada de o meticulozitate maxima), iar la final si-au pictat operele de arta. Toate materialele le-au fost puse la dispozitie si la discretie de catre restaurant, iar singura regula impusa (de altfel, perfect justa) a fost ca nu pot merge la locul de joaca (o zona alaturata unde se desfasoara tot felul de activitati antrenante-labirint, joc de baschet si chiar ciclism) decat dupa ce-si finalizeaza proiectul.

Toti copiii mi s-au parut pe intreaga durata a atelierului deosebit de cuminti (a se citi lipsiti de intentii colaterale) si motivul nu a fost doar atitudinea rabdatoare si prietenoasa a domnisoarei care-i coordona, cat faptul ca le facea o reala placere sa execute activitatea. Chiar si baietilor, care erau incantati de obtinerea unui abtibild, respectiv de finalizarea unei diplome. Dintre acestia, doi se pare ca sunt colegi de scoala cu Teo (dintr-o clasa mai mare), prin urmare au impartasit impresii mai mult sau mai putin placute despre cunostintele comune. Nu a lipsit, desigur, nici o mica divergenta intre micii reprezentanti ai speciei masculine, gestionata insa din fasa de domnisoara supraveghetoare si de bunicile/mamicile prezente.

Ce mi-a placut? (cred ca v-ati obisnuit cu sinceritatea mea debordanta) Felul amabil, deschis si prietenos in mod natural al supraveghetoarei, o domnisoara extrem de placuta cu toata lumea prezenta (sincer, eu i-am admirat rabdarea cand are de-a face zi de zi cu tot felul de copii-al meu inclusiv). De altfel, a participat si cot la cot cu copiii la activitate si a dovedit cel putin aceeasi implicare ca ei (eu nu stiu daca as fi capabila sa fac asta zilnic-probabil aptitudinile mele artistico-sociale nu sunt atat de bune). La final, toti fluturasii au fost lipiti pe un panou, la decorarea caruia au participat si mamicile/bunicile prezente (de altfel, ele au contribuit si la curatarea zonei de lupta-masa de activitati-lucru din nou extrem de laudabil). Bineinteles ca a fost realizata si o poza de grup, dar si cate una individuala pentru fiecare copil participant; mutra posaca a odraslei din dotare se datoreaza alaturarii unui grup de varsta...mai mica.

Interesant de retinut este ca, desi temele se repeta de la o saptamana la alta (sunt diferite pentru fiecare zi a saptamanii), nu exista doua la fel, probabil tocmai pentru ca o multime de copii participa la mai multe ateliere din club (am observat chiar prietenii intre ei din anii trecuti) si stim cu totii cat de mult detesta cei mici monotonia. Practic e o dovada, din punctul meu de vedere, de interes si consideratie pentru copii care chiar vin cu drag si nu neaparat ca parintii/bunicii n-au cu cine sa-i lase sau vor sa le dea de lucru si in vacanta (cred ca in categoria asta ma cam includ si eu).

Prin urmare, eu zic ca vom mai participa pentru ca cel mic pare interesat sa stranga toate abtibildurile (doar nu-l credeati vreun disident?!) si sa se revada cu baietii. Si, de ce nu, sa si manance la Mac; de ce sa ma ascund dupa deget?! Bifam Mac-ul la aniversari, cand nu am timp/chef de gatit si cand e vreo jucarie frumoasa la meniul pentru copii. Asta e, om sunt si eu!

Later edit: E later pentru ca am revenit la doua zile dupa prima activitate la clubul de vara, la insistentele baietelului meu desigur, si am avut placerea sa o cunosc si pe coordonatoarea echipei de fete inimoase (caci intuitia mea de mama antrenata timp de 8 ani pe campul de lupta nu ma insala in identificarea persoanelor...mai putin incantate de compania celor mici), Ana Georgeta (botezata Georgitsa de baietelul meu). Ea a aflat ulterior despre vizita mea si mi-a dovedit ca exista oameni care isi iubesc meseria si o fac cu atentie la detalii si implicare; de fapt, o observasem cu ceva vreme in urma la alte evenimente destinate celor mici ca nu pridideste sa vorbeasca cu copiii prezenti in restaurant, sa le imparta baloane si sa ii inveseleasca cat de putin. Mi-a marturisit in plus cat de mult o bucura cand stie ca cei mici sunt fericiti si ca raman cu o amintire placuta si stiu ca a fost sincera (caci ii puteam vedea sclipirea din ochi in timp ce povestea). Ii multumesc cu aceasta ocazie pentru ospitalitate si pentru ca mi-a oferit din partea casei un cappuccino delicios si o portie de cartofi (a considerat ca cei pe care-i comandasem s-au racit cat am stat noi de vorba).