Doamna Sabina Dumitrescu, Psiholog, Drd., Consiliere & dezvoltare. Training. Psihoterapie. a oferit următoarele informații la cel de-al cincilea eveniment Qbebe, Școala Părinților Responsabili:
Eu pot să spun că sunt antrenată în a avea mai mult timp de calitate. Am mai mulți profesori care m-au ajutat în a reuși acest lucru, însă cei mai importanți profesori ai mei, și vă doresc același lucru și dumneavoastră să fie, sunt copiii mei. Eu am trei profesori. Cu cât profesorii sunt mai mulți, cu atât cerințele lor se pot face auzite mai clar sau mai des.
M-am gândit să încep cu niște contra-exemple sau cu niște lucruri prin care noi ca părinți încercăm să fentăm timpul de calitate alături de calitate. Cum este metoda parcului. Acolo există mulți părinți, mulți bunici, aducem o carte, poate și o tabletă, încercăm să avem și altă activitate, eventual să rezolvăm probleme de la serviciu. Copilul pleacă, se joacă, merge uneori, eventual la groapa de nisip. De exemplu, fetița mea cea mică este fană a nisipului, iar eu pot uneori să îmi sun o prietenă cât timp ea se joacă acolo, dar întrebarea care se pune: acesta este timp de calitate alături de copil? Sau câți dintre voi vă recunoașteți în situația cu parcul, cu încercarea de a fura un pic de timp? Copilul socializează, se află într-un loc de unde poate învăța niște lucruri, deci există niște elemente, dar nu în ceea ce privește relația pe care noi o avem părinte-copil.
Mai există varianta în care copilul povestește ceva sau încearcă să aibă o activitate și noi încercăm să avem o altă activitate în paralel. Încercați să citiți sau să verificați niște știri pe telefon și poți spune că te-ai aflat cu copilul în aceeași cameră, poate timp de o oră, iar apoi tot vine la tine și te trage de picior, tu încerci să faci altceva, nu înțelegi ce se întâmplă. Recunoaște cineva metoda?
Televizorul este un alt mare concurent al copilului
și poate deveni un mare concurent al nostru la un moment dat, ca și telefonul, tableta și alte obiecte de acest gen. Credeți că a te uita la televizor alături de copil este timp de calitate? Depinde la ce te uiți și dacă el a vrut asta, dacă interacționezi cu copilul și îi explici. Dacă discutați apoi despre ce ați văzut, dacă este o emisiune educativă, dacă eu încerc să învăț mai multe alături de copilul meu și este o experiență împărtășită. Poate fi și acesta un timp de calitate, deși mulți se feresc să recunoască.
Spălatul vaselor și gătitul în timp ce stați de vorbă
poate fi timp de calitate dacă este și copilul implicat. Să facă și el ceva, să discutați. Majoritatea copiilor își doresc de foarte multe ori să participe la activitățile pe care noi le facem și poate că această demarcație între timp de calitate, timpul în care mă joc și timpul în care îmi fac treburile mele de adult este destul de artificială și nu funcționează. Într-adevăr, putem să găsim o modalitate de a implica la nivelul fiecăruia de vârstă, de capacități și de dorințe și putem reuși să transformăm o parte din aceste treburi în niște activități plăcute pe care le facem împreună. Și în niște oportunități de învățare pentru că în foarte multe domenii primii pași spre învățare îi facem experimentând și implicându-ne în activitatea respectivă.
Îmi place să observ multe mămici cu copiii mici în marsupii, slinguri, în diverse port-bebeuri, aceasta este o modalitate de a-i implica în viețile noastre încă de când sunt mici, iar astfel le și oferim o calitate a apropierii și a atingerii și le putem răspunde. Acesta este un exemplu fericit în care îi putem implica, precum și cel cu filmul, să mergem la cinema împreună.
Mi-a spus odată cineva că este o mamă foarte bună pentru copilul său, că îl duce la film în fiecare săptămână. Și cred că avea parțial dreptate pentru că respectivului copil îi plăcea foarte mult să meargă la film, iar aici intervine din nou ideea ce făceau după. Discutau despre film, aveau ocazia să petreacă timp înainte și după film. Erau într-o alergătură. Este relativă ideea cu privire la ce este o activitate strictă pentru copil sau una strictă pentru adult. Și vedem cum putem încerca să le combinăm uneori, care sunt factorii.
Mi s-a părut interesantă o perspectivă, o idee. De câte ori avem o nostalgie despre trecut și există și o presiune a modelelor pe care noi le-am avut, a mamelor, a bunicilor, multe dintre ele puteau să stea acasă cu copilul. Și avem o nostalgie gândindu-ne cât de mult timp puteau femeile să petreacă alături de copii în acea perioadă și ne raportăm la asta, dar nu numai noi. La americani s-a comparat numărul de ore petrecute de mame care aveau creșterea copilului ca activitate principală sau ca activitate secundară, în 1965 și în 1998. Vestea cea bună conform studiului este că timpul pe care noi îl petrecem alături de copii de fapt a crescut, este o statistică generală.
Timpul în sine nu este neapărat o veste bună. Și vom afla de ce. Un studiu efectuat în 2015 arată că dacă luăm în considerare doar cantitatea de timp sau timpul de calitate petrecut de către mame cu copiii lor, de la 3 la 11 ani nu apare nicio legătură mai departe, cu privire la performanța lor academică, cu privire la sănătatea lor emoțională, cu evaluarea comportamentală și are un efect minim asupra adolescenților. Pe noi ne interesează după aceea să îi și ajutăm pe parcursul vieții. Care este explicația pentru paradoxul acesta aparent? Contează modul în care ne petrecem acest timp. De aici vine și distincția legată de timpul de calitate.
Ce se întâmplă? Dacă mama sau persoana care are grijă de copil este extrem de obosită, de epuizată, este tot timpul pe fugă, are alte preocupări, încearcă să jongleze cu șapte lucruri în același itmp, timpul petrecut cu copilul poate avea chiar o calitate scăzută. Emoțiile negative se transmit, există o conexiune între mamă și copil, între persoanele care au relații apropiate și voi veni și cu o soluție. Dar există această consecință negativă. Dar persoana care are grijă de copil și petrece mult timp cu acesta și își dorește și este stresată să petreacă cât mai mult timp cu el, îi transmite copilului anxietate, temerile ei, poate chiar o oarecare stare de deprimare, de retragere.
În același timp există efectele pozitive, atunci când timpul și activitățile au această sintagmă asociată, și anume că sunt timp de calitate. De exemplu, avem activitățile de tip educațional, vorbitul cu copilul duce la îmbunătățirea abilităților verbale. Iar timpul structurat, în care noi îl implicăm pe copil în sporturi, în sporturi care ne plac, în lecții și în a învăța, în tabere, toate acestea au efecte pozitive asupra dezvoltării copilului. Mai departe urmărim și modul în care ei se dezvoltă, ce se întâmplă cu inteligența emoțională la adolescenți, ce se întâmplă cu prevenția comportamentelor de risc. Există o relație cu timpul de calitate pe care ei l-au petrecut alături de părinți.
Există mai multe elemente care sunt prezente în timpul de calitate.
Bineînțeles, prezența, exact ca la școală este un lucru de bază. Este important să poți avea timpul acesta alături de copil, să poți face astfel de activități de calitate, să încerci să aduci copilul în niște subiecte de interes, să încerci să ai discuții cu copilul, să ai parte de diferite jocuri și experiemtne și explorări și materiale interesante.
Dar există și o parte care ține pur și simplu de calitatea prezenței noastre în acel moment. De a fi prezent în sensul de a fi conștient, de a fi conectat, de a fi capabil să-l ascult pe copil, să interacționez cu el, să fiu empatic cu copilul. Să îl respect pe el în acel moment cu starea și cu dorințele cu care el vine și să pot să răspund la asta. Să pot să răspund la el atunci când el este un pic neastâmpărat și are chef de joacă sau are chef să exploreze, să pot să răspund la el atunci când el este obosit și poate îmi răspunde în niște modalități nedorite, să am răbdare și toate aceste lucruri. Și ele au foarte mare legătură cu relația noastră cu copiii.
Noi vorbim aici despre copii însă mă întorc un pic la dumneavoastră și să vă observați corpul, poziția în care stați. Care este postura corpului în acest moment, senzațiile asociate cu postura, unde este centrul de greutate și punctele de sprijin ale corpului. Poate simțim asta în zona picioarelor și a șezutului, eventual la nivelul spatelui dacă ne rezemăm de un spătar. O să vă invit să vă conștientizați propriul ritm al respirației și să vedem cum este el acum. Poate ar fi mai ușor să vă așezați o mână pe piept sau în zona stomacului. Urmăriți ritmul în care respirați și rămâneți cu senzația preț de câteva secunde. S-ar putea să observați și unele senzații diferite. Pentru mine acum este ceva emoționant să privesc bebelușii. Când eu reușesc să îmi dau seama de cine sunt, de locul în care mă aflu îmi va fi mult mai ușor să mă conectez și cu locul, starea în care se află copilul meu.De asemenea, îmi permite mie să îmi analizez reacțiile, gândurile, stările și poate să mă dea un pic înapoi din locul în care sunt și să reintru mai conștientă și mai capabilă să mă recentrez. Cu mine, cu copilul, cu ceaa ce este bine sau necesar în momentul respectiv.
Încercați să vă amintiți ultima activitate plăcută petrecută alături de copil.
Știu că fetița mea la ultimele noastre discuții se simțea bine, începuse să râdă și să facă tot felul de glume și devenise chiar puțin isterică. Și a spus că dacă ar vedea-o oamenii psihologi care te cunosc, nu ar mai veni nimeni la tine. Am știut că acela era un moment bun pentru noi: râdem, glumim, are încredere să îmi spună inclusiv mesaje de genul acesta. Cu cât ne conectăm mai mult cu copilul, cu atât se poate să auzim lucruri mai ciudate. Uneori poate dureroase sau grele. În seamnă că suntem cu adevărat acolo, implicați, dornici să auzim lucruri.
Ce am constatat noi? Ce apare în literatura de specialitate din zona de parenting? Ca fiecare copil să petreacă un timp separat, pe cât posibil, cu fiecare dintre părinți. Nu există o regulă, nu am dat un exemplu, în fiecare zi cel puțin 10 minute cu fiecare copil. Există locuri pe care le subestimăm în acest sens. Mașina este un loc important sau drumul spre grădiniță/școală. Cel mai important lucru pe care vreau să îl rețineți este că pentru a putea petrece timp de calitate cu copiii trebuie să avem și noi puțin timp de calitate cu noi înșine. Nu întotdeauna acest lucru se întâmplă. Dar încearcă să îți găsești pentru tine modul de a te încărca, de a te odihni, de a mânca bine, de a face activități care îți fac plăcere. Nu poți avea pretenția de la tine să ai grijă de alții fără a putea avea grijă de tine. Vă recomand în final și două cărți: Cele cinci limbaje ale iubirii și Rețete de jocuri. Cred că sloganul mă implic, ascult, înțeleg, iubesc rezumă foarte bine ideea de timp de calitate.
Urmareste-ne pe Google News
