A-ți pierde un părinte este una din cele mai cutremurătoare experiențe de viață. Dar a-ți pierde un părinte pentru propria lui decizie de a încheia socotelile cu viața trebuie să fie cumplit, iar acceptarea situației, extraordinar de grea. Decesul voluntar, la orice vârstă, este o decizie care lasă multe frământări, întrebări și multă durere în familie.
Copiii adulților care comit un astfel de gest pot trăi toată viața cu traume și întrebări fără răspuns care îi bântuie, cu un sentiment constant de vină și de durere. Dar pe cât de grea este această perioadă, pe atât de multe lecții pot fi învățate dintr-o tragedie de o asemenea anvergură.
„Tatăl meu și-a încheiat singur socotelile cu viața. Cum am supraviețuit eu deciziei lui care mi-a lăsat urme adânci în suflet?”
1. Am învățat să accept
Băiatul al cărui tată a ales să părăsească această lume fără a da prea multe explicații din proprie inițiativă mărturisește că acceptarea este primul pas pentru a-ți găsi liniștea în viață. Bineînțeles că este imposibil să nu te gândești „cum ar fi fost dacă…”, „ce l-a determinat să…”, dar aceste întrebări nu fac altceva decât să pricinuiască mai multă durere în suflet.
Atunci când a ajuns la concluzia că a făcut tot ceea ce i-a stat în putință ca părintele său să fie fericit, atunci când a făcut pace cu sine însuși, băiatul a învățat să-și accepte emoțiile, fie ele de mânie, invidie, supărare, durere, teamă și să trăiască cu ele fără a le reprima. Tânărul mărturisește că primul pas către vindecare este suferința și acceptarea situației.
Psihologia copilului după moartea unui părinte
2. Chiar și cele mai negre experiențe ascund o lecție de viață foarte importantă
Desigur că nu este ușor să îmi afli care este lecția de viață pe care trebuie să o înveți dintr-o experiență atât de dureroasă. Tânărul care și-a pierdut tatăl inexplicabil mărturisește că este foarte importantă exprimarea sentimentelor pentru vindecarea completă. Oamenii nu trebuie să se lase influențați de felul în care ar trebui să se simtă atunci când o astfel de tragedie are loc, ci să lase deoparte vina și rușinea care intervin odată cu situațiile suicidale și să privească fiecare eveniment al vieții ca pe o lecție sau, dacă este posibil, ca pe un cadou.
Sfatul tânărului este ca, indiferent de experiența tragică prin care trece o persoană, să cântărească foarte bine aspectele care îi provoacă durere și să încerce să privească situația mai detașat, și ca și cum s-ar uita la un film. „La final, este important să te întrebi ce am învățat din această situație, cum pot lua deciziile diferit față părintele meu și cum mă ajută această experiență să devin un om mai bun? De preferat toate aceste răspunsuri trebuie scrise pe hârtie și în fiecare zi revenit asupra acestora”, susține băiatul.
3. Noroc sau ghinion? Cine știe?
Ori de câte ori o astfel de tragedie se întâmplă, oamenii au tendința de a eticheta situația prin sintagmele „noroc chior” sau „ghinion pur”. Numai că aceste presupuneri aduc în inima persoanelor afectate de eveniment mai multă durere decât și-ar putea cineva vreodată imagina. Iar tânărul ne împărtășește povestea unui fermier pe care o știe chiar de la tatăl său și pe care o spune adesea clienților lui.
„Era odată un fermier care lucra la ferma sa modestă împreună cu fiul lui și calul lor. Atunci când calul a fugit într-o bună zi, vecinii au exclamat „Ce ghinion ai avut”. Iar fermierul le-a spus „poate că da, poate că nu”. În momentul în care calul s-a întors la fermă urmat de o herghelie de cai sălbatici, vecinii au spus „Ce noroc pe capul tău”, la care fermierul le-a răspuns la fel: „poate că da, poate că nu”.
În timp ce băiatul fermierului încerca să îmblânzească herghelia de cai, a căzut și și-a rupt piciorul, iar pentru o bună perioadă de timp nu a mai putut să își ajute tatăl la treburile gospodăriei. „Ce ghinion teribil”, exclamău vecinii la care fermierul le-a răspuns „poate că da, poate că nu”.
La scurt timp, armata unui sat vecin amenința satul fermierului. Toți tinerii din acel sat trebuiau să lupte împotriva invadatorilor și foarte mulți dintre ei și murit. Dar din cauză că avea un picior în ghips, fiul fermierului nu a trebuit să meargă în luptă. Iar vecinii nu s-au putut abține să nu exclame „Ce noroc că băiatul tău nu a mers în luptă”, fermierul răspunzându-le ca de obicei „poate că da, poate că nu”.
„Aceasta este o lecție despre acceptare, despre judecata celor din jur și despre permiterea puterii divine să stabilească cursul vieții. Iar eu când mă uit înapoi la gestul făcut de tata îmi pot da seama că am primit și foarte multe binecuvântări în urma tragediei prin care am trecut”, mărturisește tânărul.
4. Valorifică fiecare zi și fiecare răsuflare, nu știi ce îți rezervă viitorul
Un alt lucru pe care l-a învățat fiul bărbatului care a plecat în lumea de dincolo înainte de vreme a fost faptul că oamenii consideră că nimic rău nu se poate întâmpla și nu iau în calcul și experiența morții. De aceea este bine ca fiecare răsuflare, fiecare zi petrecută în compania celor dragi să fie cu adevărat apreciate, iar dramele să fie îmbrățișate cu un sentiment de recunoștință și acceptare.
O adolescentă s-a sinucis, după ce a rămas însărcinată
5. Nu lăsa ca întunericul să te copleșească
În momentul în care se întâmplă o astfel de tragedie, societatea se așteaptă ca oamenii să reacționeze într-un anumit fel, să îmbrățișeze doliul ca și cum ar face parte din existența lor o perioadă bună perioadă, să plângă și să adune sentimente de negative în suflet.
„Indiferent de situație, important este să acceptăm faptul că am făcut tot ceea ce ne-a stat în putință pentru a preveni o tragedie, să iertăm pe cei ce ne-au greșit, să iertăm părintele care a luat o astfel de decizie și să nu lăsăm ca întunericul gândurilor să ne umbrească viața”, susține tânărul.
Un gest cu un asemenea impact asupra familiei cu greu poate fi înțeles, dar cu multă forță, voință și înțelepciune, chiar și în cele mai negre perioade ale vieții poți găsi un strop de lumină.
Surse foto: istockphoto.com
Surse articol: yourtango.com
Urmareste-ne pe Google News
