Fiecare cioara isi lauda puiul! Ok, asta e clar, dar cum isi vede puiul cioara? Eh, aici am mici indoieli ca si reciproca e valabila. Poate legate de interpretarea laudelor.
Intr-o zi o gasesc pe Alecsia ganditoare, cu o copie dintr-o pagina de colorat. Hade desene! Avea de umplut contururile unui ciobanas care, Doamne iarta-ma, parea ca se ridicase sa bantuie „o gura de rai" dintr-un mormant stalcit, pe care se asezase un urias care se mai si foise nervos, de pe-o buca pe alta, deranjat de fluierasele de tot felul puse la capul mortului. Langa el era o mioara, evident fiica unei oi care, refuzata de berbec, se imperechease cu porcul.
-Tati, ce e Miorita?
Sa stiti de la mine, cei mai abili manuitori de tesle care sa aterizeze drept in locul indicat de zicerea populara sunt tatii. Fara sa ma gandesc ca fata are doar 6 ani si cuvintele „moarte", crima", „jale" sau „invidie" nu inseamna pentru ea mai mult decat „trinitrotoluen", mi-a fulgerat o idee. Proasta, clar. Dar nu, eu iau tesla, o arunc in sus si, pan' sa cada, ma apuc sa-i citesc Miorita. Ea abia buchiseste, iar eu ma apuc cu povesti pe care nici maturii nu prea le inteleg.
Ma apropiam de sfarsit si Alecsia se uita la mine asa cum trebuie sa fi facut vecinii ciobanasului a carui miorita nu tace de 3 zile. Brusc m-a oprit:
-Mai spune o data aia cu „mandru ciobanel".
-„Mandru ciobanel, tras printr-un inel"
Incercam sa bag si intonatie. Imaginara tesla isi opri urcarea spre tavan si plutea, nehotarata incotro s-o ia.
-Tati, tu nu prea incapi intr-un inel, asa-i?
M-am uitat la mine, mi-am supt si burta, dar, trebuie sa recunosc, nu-mi imaginam un inel prin care sa ma trag.
-Zi!
-„Fetisoara lui, spuma laptelui"
Tesla a ales sa asculte de gravitatie. Se pare ca o convinsese si insistenta mea pentru batrana balada.
Alecsia s-a uitat la mine si era clar ca nu distinge spuma laptelui pe chipul meu. Din barbie mi-a facut semn sa continui.
-„Mustacioara lui, spicul graului"
-Ok, asta nu se pune. Tu n-ai mustata!
Eu? Pai ce treaba am eu in asta? Nu vedeam tesla coborand vertiginos.
-„Perisorul lui, pana corbului"
Privirea i-a alunecat pe patinoarul din crestetul meu ca talpa goala pe gresia uda si s-a oprit undeva sus, in tavan. Ganditoare, m-a intrebat:
-Auzi, ciobanasul era frumos?
-Pai sigur, de aia voiau sa-l omoare baciul...
Ma gandisem sa nu mai complic povestea, am lasat doar frumusetea, daca tot „ortomania" nu ii atrasese fetitei atentia.
Tesla imaginara a ezitat, nu intelegea de ce insistam sa ma port ca si cum ascund in pantaloni un magnet. Alecsia s-a ridicat si m-a mangaiat:
-Uf, m-am linistit, daca te faci ciobanas, pe tine nu o sa te omoare nimeni!
In locul cuvintelor ei preferam ca tesla sa nu fie imaginara!
In noaptea aia am visat cum un ungurean si un vrancean tineau un individ cu pene de corb infipte in crestet, iar eu incercam sa-l trec printr-un inel... pe cuvant ca nici el nu incapea! Dar eram sigur ca pana la urma aveam sa-l trec. Fie si in rate!
Pe Alecu Racoviceanu il gasiti aici.
Urmareste-ne pe Google News
