Jurnal de tatic. Fundul sirenei!

-Tati, azi facem numai ce vrei tu!
Uneori copiii au darul asta, de a face primavara cu o floare. Si Alecsia il are din plin. Isi mareste ochii, dezvaluind un ocean caprui de inocenta, schiteaza un zambet, parca sugerandu-ti rasul de fericire pe care-l merita de la tine si apoi asteapta.
Asa face si acum. Dar in apa involburata a inocentei parca am vazut cum scanteie coada unei sirene ce abia asteapta sa te farmece prin cantul ei. Dar ce tata rezista la cantul de sirena din ochii fiicei sale! Cand il „aude", se duce oriunde.

-Asta da surpriza! Tot ce vreau eu?
-Tot, tot, tot, chiar si miti-miti!
Ca proba, mi-a si intins o bucla ca sa ma joc in ea. Am profitat si mi-am hranit palma din catifeaua ei.
-Si acum ce vrei sa facem?
Chiar, ce-mi doream? Poate ca deja primisem si acum doar urma sa ma rasfat din surplus.
-Pai nu stiu, daca m-ai luat asa repede. Sa ne jucam ceva?
M-a fixat cu o privire sagalnica: Chiar vrei, tati, sa ne jucam?

Sursa foto: www.alexmazilu.ro

Normal ca nu asta voiam. Preferam sa ma intind pe canapea, sa-mi umplu o pipa si sa ma uit, ca pe fereastra, la un western vechi, lasand gandurile sa alerge libere precum mustangii. Si atunci mi-am zis: „De ce sa nu profit?"
-Nu, tati ar vrea sa ne uitam la un film. E ok?
-Sigur, nu am zis asa?
Ne-am tolanit amandoi pe canapeaua din sufragerie si am dat drumul la film. Fara pipa, dar cu mana odihnindu-se in parul ei. Westernurile vechi! Au ele o regula de aur, inceputul trebuie sa fie tare. Impuscaturi, cavalcade, baieti buni sau rai nimeriti de o ploaie de gloante!

Am simtit cum manuta ei se strange de bratul meu, imediat dupa ce primul val de indieni a cazut secerat.
M-am gandit ca nu e un film pentru o fetita de 6 ani. Poate o va bantui imaginea prin somn, o si vedeam ridicata intr-o rana, cu lacrimi brazdandu-i fata si strigand: „Tati, vin apasii!"

Nimic nu se compara cu un parinte care abuzeaza de increderea copilului sau! E in bratele tale, se uita la ce il expui pentru ca asa i-ai spus tu. Nu discerne cand decide sa te asculte. Orice urmare a ascultarii tale e pe umerii tai! Nu, nu puteam sa o expun la asta, la omoruri inutile, doar pentru ca la inceputul unui film un producator megaloman a angajat prea multi figuranti si decide sa-i omoare din primele minute.

Am luat telecomanda si am mutat. Pe ecran acum se zbenguiau niste aratari despre care nu reusisem sa inteleg multe, poate doar ca ii plac Alecsiei si ca le cheama Avatar. Am lasat aici, fiind multumit de darul primit de mine, chiar daca nu apucasem sa ma bucur pana la capat de el.

Eram fericit ca Alecsia hotarase sa-mi daruiasca timp din mica ei eternitate si ca ma stapanisem la timp sa nu imi bat joc de ea. Cam atunci in camera a intrat maica-sa. Furioasa!
-Eu stiu ca tu nu dai doi bani pe ce spun eu, dar chiar sa ma sfidezi punandu-i Avatar? Alecsia, de ce te uiti la televizor?
-Pai, tati a spus ca...
-Tati a spus? Ce te-am trimis sa-i spui lui tati?

Trebuie sa recunosc ca unele aspecte - chiar din cele mai furtunoase - nu se potrivesc deloc cu jaloanele din casa mea parinteasca. Felul in care lucrurile degenerau de la momentul in care asteptam laude pentru sacrificiul meu de tata...
-Alecsia, trebuia sa vii la tati si sa-i spui ce scandal ai facut dupa balet ca nu mergem in parc si sa-i spui ca esti pedepsita si ca doua zile nu ai voie la Avatar!

M-am ridicat de pe canapea ca ars. Alecsia o stersese deja in camera ei. Marea involburata care ma fermecase ma bantuia inca. Si as putea sa jur ca o sirena sarea peste spuma valurilor si ... imi arata fundul!

Pe Alecu Racoviceanu il gasiti si aici.