A fost odata ca niciodata, pe cand plopul facea mere si Sofia se invartea doar in patutul ei de bebelus, crezand ca Universul e o galusca roz, cu un magarus gri-albastru pe post de buric, ei bine, in acele vremuri de demult, sa tot fie vreo 3 ani de atunci, Alecsia si maica-sa au facut un om de zapada. Cu mult drag le-am pozat langa "opera", dar la inceput tare m-a amarat "modelul" de la care au pornit.
Cand au facut primul gogoloi, Alecsia a spus:
-Sa-l facem inalt, ca Tati.
Cum sa n-o iubesti! Lumea lor incepe cu ei mici-mici, iar parintii sunt singurele lucruri mari de care nu se lovesc, nu au usi dure ca un adevar. Ba ii mai si mangaie, pupa, ingrijesc.
La al doilea gogoloi:
-Mami, nu-i punem par!
Cu parul, eu si Alecsia am mai avut o "aventura", dar ea a ramas cea mai fidela admiratoare a cheliei mele! Aici, in arhiva de suflet, e povestea aceea.
Al treilea gogoloi:
-Mami, fa-l mai mare! Mai mare! Fa-l cu burta, sa semene cu Tati!
Era sa-mi cada in zapada pipa pe care o fumam cat le urmaream jocul. Cum "cu burta"? Pai nu e tati cel mai frumos, destept, modest din lume?
Am cunoscut destule femei marcate de tatii lor. Cand rosteau "Tata", ochii li se luminau si apoi coborau asupra ta, barbatul care aspirai la "bunurile" lor. Din urmatoarea privire deduceai cam ce diferente erau intre tine si "Tata" din mintea lor. Spun "din mintea", pentru ca am avut ocazia sa-i cunosc pe unii dintre acesti "Tata" - e drept ca erau furiosi, cei mai multi dintre ei, cand ne-am cunoscut - si nu pareau niste frumuseti.
De cand s-a nascut Alecsia, primul meu copil, mi-am dorit sa aiba candva ochii aia luminosi cand spune "Tata". Si, fara sa ma laud, sunt mai aratos decat tatii aia! Cum adica "fa-l cu burta"?
Ma acoperisem cu ganduri negre, mai negre decat nasturii omului de zapada, cand am auzit:
Continuarea aici.
Urmareste-ne pe Google News
