Specialistii - daca ii consideri asa pe cei care dau gratuit pe net sfaturi despre care sustin ca sunt scumpe - spun ca atunci cand vorbesti cu un copil trebuie sa te cobori la mintea lui, dar sa folosesti cuvintele ca si cum ai vorbi cu un om mare.
Ar trebui sa-mi fie usor, ca doar asta fac in fiecare zi cu nevasta-mea. Chiar daca de multe ori, dupa o discutie cu ea, cand "urc" din nou la mintea mea, am ideile ei.
Am exersat asta cu Alecsia inca de cand era la grupa mica, la gradi. Mi se parea ca discutand despre activitatile ei zilnice ii dadeam impresia ca munca la gradi e importanta pentru toata familia. Nu fac asta mereu, doar cand ma apuca. Si cand imi vine, vreau sa recuperez toate zilele in care nu am discutat "serios" cu ea.
Oboseala, nervii din cursul zilei, nu am tragere de inima in orice seara sa ascult poezii sau cantece despre pasarele si floricele. Suna cunoscut? Ati patit vreodata asta?
Dar cumva eram convins ca Alecsia isi doreste asta oricand, ca impresiile din cursul zilei ii stateau pe limba si astepta doar ca tati sa-i acorde atentia unei intrebari:
-Cum a fost azi la gradi?
-Bine...
"Entuziasmul" ei in materie de discutii era dezarmant. Si, marturisesc, derutant. Ma asteptam ca simpla intrebare sa declanseze un izvor de vorbe.
-Ati invatat cantecele noi? V-ati jucat?
-Da.
Ochii ei spuneau: Ce puteam face la gradi, cu toate educatoarele alea cu ochii pe noi? Dar eu nu citeam in ochi, asteptam cuvintele care sa-mi satisfaca nevoia de a putea spune, cu mana pe inima, "mereu discut cu fiica-mea despre treburile importante". Acel "mereu" era acum pus in pericol.
-Si a fost ok?
Nu mi-a mai raspuns.
Alecsia evita raspunsurile, dar eu nu ma lasam, simteam ca se intamplase ceva in neregula si trebuia sa aflu. Ba chiar ma felicitam ca macar in momentele importante sunt langa ea, sa o ascult.
Umblam dupa ea prin casa si obtineam raspunsuri monosilabice sau doar hatanari din cap desi puneam intrebari kilometrice.
-Hai, Alecsia, spune daca a fost ceva in neregula. Stii ca tati rezolva orice si... nici nu se supara.
La minciuna asta, copilul s-a oprit din a fugi in zigzag sub tirul intrebarilor mele. Si-a marit ochii si a spus:
Continuarea o gasiti aici.
Urmareste-ne pe Google News
