In cei 6 ani de cand Dumnezeu m-a admis la scoala de parinti am invatat ca niciodata o intrebare nu e ultima si ca e o arta de a gasi raspunsul care sa scurteze sirul de interogatii. Mi-am ales cu grija cuvintele:
-Inseamna o fetita cu un sufletel curat si frumos. Asa ca al tau.
Mi-am insotit cuvintele si cu o mangaiere pe smocul cret al Alecsiei. Dar fetita s-a scuturat, s-a indepartat si a ramas ganditoare. O pandeam si ma gandeam ce o suparase.
-Tati, trebuie sa iti spun ceva... Nu cred ca am un sufletel frumos!
Mi-a spus asta foarte serioasa, ca si cum imi comunica o realitate dura pe care nu aveam cum sa nu o acceptam.
-Dar de ce spui asta? Eu zic...
-Tati, nu ma minti, nu am sufletel curat, e clar!
-Ok, hai sa nu ne certam. E cum spui tu!
-Tati...
-Da, ce mai e?
-Trebuie sa-mi iei un medicament ca sa imi curat sufletelul! Promiti?
Brusc mi-am dat seama ca poate nu intelesesem eu prima intrebare. „Candida" sau ... „candida"? Ghici ciuperca ce-i?
-Alecsia, dar de unde ai auzit tu cuvantul ala? De unde stii ca nu ai sufletel curat?
-E simplu, nu ma mananca jos, asa ca...
Totul se luminase. Mi-am amintit de reclama care ne asalteaza de dimineata pana seara, cea cu o doamna care se teme sa nu o manance pasarica si se plangea de mirosul ei. Personal, dupa dimensiunile doamnei din reclama, cred ca nici o pasarica din lume nu o poate manca toata, iar daca mirosul e pericolul, atunci e foarte posibil ca pasarica respectiva sa fi murit de plictiseala...
Am ras si am imbratisat-o. Pana la urma copiii nu au nici o vina ca s-au nascut si cresc in lumea noastra! I-am spus ca e prea mica pentru asemenea medicamente si ca sa stea fara grija ca are sufletelul curat ca un voal de mireasa. S-a linistit si a plecat sa se joace.
-Hai ca te las, tati, vad ca ai teme. Probleme barbatesti, solutii barbatesti!
Pe Alecu Racoviceanu il gasiti si aici.
Urmareste-ne pe Google News
