Sună telefonul. Mă uit la ecran și văd...
"Soacră-mea", mă gândesc, "o fi ceva cu fetele!" Răspund:
-Sărut mâna!
-Bună, tati!
Vocea Alecsiei sună ca și cum într-o cameră clocită în soare deschizi brusc fereastra și arșița e spălată de un curent de aer din Bucovina. Fetele sunt deja în vacanță, la bunici.
-Da, iubita!
-Tati, am luat telefonul de la Buni, că am ceva important să-ți spun!
De obicei, telefoanele din vacanță încep cu "am ceva important" după care urmează o pauză. Dacă pauza se lungește, pe fundal se aude o voce care zice: "Spune-i și lui taică-tău ce ai făcut!" De cele mai multe ori, recunosc vocea soacrei, de celelalte ori poate doar mi se pare că e dânsa.
De data asta nu a fost nici o pauză:
-Tati, de azi sunt vegetariană!
Foto: Alex Mazilu
Am hotărât de mult cu nevastă-mea că nu vom interveni niciodată brutal în orice decizie vor lua copiii, dar... vegetarian nu înseamnă că lași vaca fără mâncare și nu mai are de unde, bietul animal, să adune firul ăla de grăsime care-i transformă vrăbioara în cea mai gustoasă salată din lume?
-Da, de acum mănânc doar zarzavaturi...
-Alecsia, nu vrei să...
-Hai că te las, trebuie să mă duc la lecții! Ah, să nu uit, Sofia a luat un ac și a înțepat piscina!
A închis! M-a lăsat mai dezumflat decât trebuie să fi fost și piscina gonflabilă, întinsă pe iarba din mijlocul curții.
Telefonul sună din nou. Socru-meu.
-Alo, auzi, ce se întâmplă acolo? M-a sunat Alecsia și...
-Bună, tati!
-Sofia! Ce face fata lui tati!
-Bine!
Pe fundal se auzea ceva ce părea a fi: "spune-i lui taică-tău..." Părea vocea unei femei.
-Tati, s-a spart piscina!
-Am auzit, dar cum de...
Vocea se auzea tot mai insistent, pe fundal. Sofia doar respira și îmi părea un puf de păpădie care bate la ușă.
-Tati!
-Da, Sof, spune.
"Hai, spune-i odată!"
-Tati, s-a spart piscina...
-Am auzit, dar cum s-a spart?
"Hai!"
-Un aliciul!
-Un ce?
-Aliciul, cu ace!
-Ah, un arici?
-Da, pa, te iubeeesc!
Nu mai conta cine a spart piscina, Sofia sau un arici, mă frământa încă decizia Alecsiei. Vegetarian, hm...
Sună telefonul. Nevastă-mea. Un prilej numai bun să-i spun de la obraz că nu prea contează ce decizii iau părinții cât nu știu cu ce se confruntă, că... Continuarea aici.