Sexul pentru parinti este o aventura in sine. Cine mai are nevoie de catuse, bice, brice sau...nu, de c...e e nevoie! Pana sa montezi catusele roz pe partenera vezi ca sunt pline de gemul din clatita pe care o considerai pierduta prin casa de vreo saptamana. Scoti „pisica cu noua cozi" si observi ca cineva, grijuliu, a lipit pe ea inimioare. Intr-o casa cu copii nu poti ascunde nimic, sunt ca fiscul de pe vremuri, gasesc si tractorul ingropat sub hambar! Bietul Christian ar fi luat necunoscatoarea femeie de mana si cel mai probabil pana la camera cu placeri ar fi declansat cu picioarele macar un elefant care canta sau s-ar fi rostogolit dupa ce au calcat pe singura bucata care mai e mobila din masina frumoasei Barbie. Si, daca reusesc in fine, sa se inchida intr-o camera, primul sarut va fi intrerupt de un strigat, „Taaaaaaatiiiiii, undea-ai pus Orel?" Si preludiul devine o plimbare in 4 labe prin toata casa, cautand magarusul de plus care se ascunde cu desavarsita dibacie.
Foto: Alex Mazilu
Inainte de a avea copii radeam de povestile de acest gen. Ah, ce ma mai veseleam cand un prieten, doctor, tata de baiat, povestea cum o data, fiind in pat cu nevasta-sa, se bucurau fiecare de goliciunea celuilalt cand... baietelul a intrat peste ei, i-a vazut, si-a scos repede din haine si a inceput sa strige: „Facem baita!"
Alt prieten, pandind momentele cand nu e nevasta-sa de fata, povesteste cum, intr-o seara, isi dezbracase femeia si ... a intrat fetita lor. S-a uitat cu ochii mariti la scena si a cerut informatii suplimentare: „Mami a facut cachi? O schimbi de pampersi?" Vai, ce mai radeam, cum o priveam pe biata sotie cu subinteles si o intrebam: „Mami a facut cachi?" In grupul nostru de prieteni devenise un soi de gluma nelipsita la intalniri.
Dar cel mai tare radeam de un alt prieten. Povestea lui e devastatoare. Omul ne-a spus intr-o zi ca la el in casa nu se mai asculta „Drumurile noastre". Evident ca l-am intrebat cu totii daca e ceva personal intre el si regretatul Dan Spataru sau daca melodia ii trezeste amintiri. Nu ne-a raspuns din prima, multumindu-se sa ne puna sa promitem ca melodia respectiva nu va rasuna niciodata in prezenta sa si, mai ales, daca de fata e baietelul sau. A curs ceva timp si, vazand ca ramane neclintit in decizia sa, am insistat cu intrebari pana a cedat. Se pare ca intr-o dupa-amiaza de sambata, cand erau convinsi ca pustiul e prizonierul somnului de dupa masa si al patutului cu grilaj, tatal si mama au trecut la actiune in dormitorul lor. Cand actiunea era in toi, au auzit un zgomot suspect. Stiau ca usa de la dormitor era incuiata asa ca nu s-au oprit, el intinzand doar o mana si pornind radioul. Canta Spataru. Au terminat si apoi au gasit baietelul langa patut, dormind dus. Nespus s-au bucurat ca a crescut si poate sari din pat, nebanuind ce ii asteapta. Seara, cu copilul jucandu-se la picioarele lor, au vrut sa retraiasca dulce si pervers ceva din senzatiile amiezii si au pus tocmai melodia ce le amintea de momentele de tandrete. Pustiul s-a ridicat si a inceput sa danseze, miscandu-si soldurile in fata si in spate, intr-un dute-vino care amintea de ritualul care-l deosebeste pe mascul de... restul speciei!
Ce nu stia prietenul meu este ca, oricat te-ai incuia, adaposti sub plapumi, ochii copiilor trec prin ziduri, se scurg pe sub usa sau strapung prin gaura cheii, chiar acoperita cu haine.
Ce ne mai veseleam, fredonam melodia si copilul prietenului incepea miscarea despre care credea ca e dansul specific al batranei geamparale!
Ce mai radeam... dar acum nu mai rad.
Pe Alecu Racoviceanu il cititi aici .
Urmareste-ne pe Google News
