Viața după viol: ce gândesc victimele, ce spune psihologul

1. Lipsa de putere și de control

"M-am simțit atât de neajutorată în acele momente. Voi mai deține vreodată controlul pe deplin?" Toate formele de abuz sexual implică o stoarcere a victimei de putere.

2. Amorțire emoțională

"Mă simt atât de amorțită. De ce sunt atât de calmă? De ce nu pot să plâng?" După ce are loc un viol, multe victime experimentează perioade de amorțire emoțională, care reprezintă un răspuns la șoc. Acesta poate fi interpretat greșit de către persoanele din jur. De exemplu, poate fi un indicator că victima deține controlul, este calmă și relativ nevătămată. Însă în realitate este o reacție frecventă la o traumă puternică.

3. Negare

"A fost cu adevărat un abuz sexual? Sunt în regulă. Voi fi în regulă." După șocul inițial al atacului sau chiar la un interval după acesta, victima poate nega existența violului. Încearcă de fapt să suprime amintirea a ceea ce s-a întâmplat pentru a redobândi controlul asupra propriei vieți. Negarea joacă un rol în încadrearea tipului de viol (de exemplu, dacă violatorul nu a ejaculat nu a fost o experiență atât de rea). Abuzul a existat cu adevărat și are consecințe devastatoare pentru victimă.

4. Flashback-uri

Amintiri are violului reapar fără niciun fel de avertizare. Uneori acestea vor fi atât de vii încât victima se simte ca și cum ar fi din nou transpuse în experiența atacului. Acestea nu reprezintă urmarea unor probleme psihologice ireversibile sau a alienației mentale, ci un răspuns traumatic care, ca și coșmarurile, se vor reduce ca frecvență odată ce procesul de vindecare avansează.

5. Vină/autoînvinovățire

"Mă simt ca și cum am făcut ceva pentru asta. Poate dacă nu aș fi făcut asta..." Victimele unui viol pot simți că ar fi putut evita acest incident dacă s-ar fi comportat diferit. Aceste reacții sunt puternic legate de miturile despre viol care predomină în comunitate și care aruncă adesea vina pe victimă și nu pe abuzator. Reacțiile prietenilor, familiei, poliției, avocaților și a altor părți implicate pot întări convingerea că vina a aparținut victimei. Poate fi vorba și de o rușine adusă numelui familiei, precum și de credința că ar fi putut să se opună mai vehement atacatorului (se întâmplă în special în cazul supraviețuitorilor abuzului sexual din copilărie).

6. Jenă

"Mă simt atât de murdară, ca și cum ar fi ceva greșit cu mine acum. Poți să îți dai seama că am fost violată? Ce vor crede oamenii?" Multe persoane violate se simt extrem de jenate, murdare, marcate pe viață. Aceste gânduri le pot împiedica să declare violul; joacă un rol în acest sens și factori de natură culturală.

7. Pierderea încrederii

"Simt că nu mai pot face nimic. Nici măcar lucrurile simple."  Experiența unui viol expune victima la realitatea dură că nu se poate proteja, indiferent cât de mult ar încerca. Este o invadare a propriului sine fizic, dar și a sinelui intelectual, social și emoțional. Presupunerile cu privire la lumea înconjurătoare pot fi realmente devastatoare.

8. Schimbări de dispoziție

"Simt că o iau razna." Emoțiile pot oscila între durere emoțională intensă la amorțeală completă. Victima poate fi deprimată, neliniștită, confuză sau furioasă. Acest amestec de emoții pe care nu le poate controla poate conduce la concluzia că este instabilă psihic sau nebună. Sunt însă niște modificări normale și de înțeles la traume.

9. Respect de sine scăzut

"Mă simt dezgustată de mine însămi, de amintirile mele. Nu am absolut nicio valoare." Un abuz sexual distruge respectul de sine, umilește și degradează victimele; nu este de mirare că apare ulterior un respect de sine scăzut.

10. Depresie

"Cum o să pot merge mai departe? Mă simt atât de obosită și fără speranță..."Multe victime ale violului suferă perioade de depresie care se poate manifesta ca o inerție, teamă, anxietate, ură față de sine, amorțeală, pierderea apetitului, tulburări ale somnului etc. Adeseori apare și un sentiment al lipsei de valoare. Drepturile și așteptările își pierd semnificația în cazul victimelor lăsându-le fără speranță.

11. Teamă

"Tresar în mod constant. Un zgomot brusc, o voce ridicată, tufișurile care se mișcă îmi provoacă o teamă profundă." Multe victime se tem în timpul violului pentru viața lor, adesea ca urmare a amenințărilor atacatorului. După viol poate apărea teama de întuneric, de a sta singură sau de a se plimba singură. Aceste temeri ascund de fapt preocupări reale ce vizează o posibilă reîntâlnire cu agresorul.

12. Anxietate

"Mă simt atât de încordată. Sunt o epavă."  Anxietatea gravă poate îmbrăca manifestări fizice precum dificultăți în respirație, tensiune musculară, greață, crampe stomacale sau dureri de cap. Aceste simptome se pot ameliora pe măsură ce victimele învață să gestioneze corect stresul subiacent.

13. Ostilitate

"Multe victime ale unui viol experimentează sentimente de ostilitate față de sexul atacatorului." De exemplu, femeile pot dezvolta ostilitate și teamă față de bărbați. Aceste sentimente pot fi direcționate către o anumită persoană sau generalizate. Reacțiile acestea sunt justificate deoarece reprezintă începutul unei emoții naturale și pozitive; victima începe să privească lumea și pe sine în altă lumină și nu se va mai încrede în relații abuzive. De asemenea, nu imprimă întreaga vină asupra propriei persoane.

14. Furie

"Vreau să îl ucid. Îl urăsc. Îi urăsc pe toți." Furia este o emoție dificilă pentru majoritatea oamenilor. Suntem descurajați de societate să ne exprimăm furia și cel mai frecvent aceasta nu este direcționată corespunzător. Însă în această situație este mai mult decât justificată.

15. Lipsa de încredere în relații intime

"De-abia suport să fiu atinsă." Experiența unui atac sexual are un impact direct asupra încrederii în intimitate a victimei. Experiența sa a fost una corelată cu agresiune, ostilitate, aroganță, forță, dominare, insensibilitate și răceală. Este dificil să elimini din minte aceste asocieri și să te simți suficient de confortabil încât să restabilești sau să începi o relație sexuală. Victima unui viol trebuie să simtă că are mereu controlul în actul sexual și prin urmare să îl inițieze. Nu trebuie forțată să aibă intimitate sexuală.

16. Alienare/ izolare

Sentimente de alienare, izolare, disperare sunt experimentate adesea de supraviețuitoarele violului dacă nu sunt capabile să împărtășească experiențele cu ceilalți. Normele sociale împiedică multe victime să vorbească despre experiența lor, mai ales dacă este vorba de parteneri/cunoștințe.

Sfatul specialistului

Doamna Sabina Cosca, psihoterapeut sistemic de familie și cuplu, consilier și coach, coscasabina@gmail.com, Tel. 0741.233.942, Facebook: Psihoterapie sistemica de familie si cuplu:

Violul reprezintă o infracţiune şi o traumă extrem de dureroasă, în urma căreia victima dezvoltă numeroase simptome psihice şi fizice.
În România, sunt raportate în medie cinci violuri pe zi.

Caracteristicile abuzului sexual sunt:

• confuzie. Starea de şoc, stare ce urmează imediat după experienţa traumatică, se caracterizează prin confuzie, victima evită să vorbească despre cele întamplate şi se află într-o stare generalizată de anestezie emoţională, de negare a experienţei
• depresia
• pierderea interesului pentru familie, prieteni şi activităţi obişnuite; perturbarea relaţiilor sociale
Încrederea este unul din elementele de bază în construirea şi în păstrarea relaţiilor dintre oameni.

Persoana care a suferit un abuz sexual va fi mai rezervată în relaţiile cu persoane de sex opus, va face rareori dezvăluiri despre sine sau despre ceea ce simte, astfel crearea unor relaţii sociale firești, deschiderea către experienţe noi, pot deveni situaţii extrem de stresante şi chiar imposibil de suportat.

- tulburări ale sexualităţii: vaginism, frigiditate
- stări de anxietate, atacuri de panică
- tulburări alimentare: anorexie, bulimie, obezitate
- retrăirea psihică a evenimentului; coşmaruri, insomnii
- teamă că s-ar putea întâmpla din nou;
- iritabilitate, suspiciune;
- sentimente de furie, sentimente de vinovatie, victima ajunge adesea să se culpabilizează pentru ceea ce s-a întâmplat, construind mental scenarii alternative în care ar fi trebuit sau ar fi putut să facă ceva pentru ca acest lucru să nu se întâmple. Aceste conflicte interne devin o povară în plus, greu de dus pentru victima. 

- neacceptarea propriului corp, unele victime îşi simt corpul în urma abuzului sexual, ca ceva străin, murdar, devalorizat şi apare senzaţia compulsivă de curăţare, aceasta apare dintr-o nevoie psihologica de a încearca să îsi şteargă sentimentul de supunere, de neputință, de pătatre interioară la care a fost supusă victima

Din păcate unele persoane trec prin această trauma singure şi hotărăsc să nu spună şi să nu vorbească cu nimeni despre această experiență extrem de dureroasă, un factor important şi disfuncţional fiind şi tabuurile sociale care pun presiune foarte mare asupra persoanei agresate, oricât de evidente ar fi circumstanţele agresiunii.

Cum putem ajuta victima unui abuz sexual?

• intervenția psihologică și sprijinul ei este extrem de important, urgent și de maximă relevanţă pentru echilibrul psihic, recuperarea posttraumă, procesarea psihică a tragicului eveniment și puterea de a continua să îsi refacă viaţa.
În cabinetul unui psiholog, victima se poate simţi confortabil, beneficiază de securitate, încredere, atitudine de nejudecare şi, cel mai important, de intervenţie psihologică eficientă
• răbdarea, persoanele apropiate victimei, prietenii, empatia, sunt de asemenea, factori de importanţi în procesul de vindecare a victimei

Mulțumim doamnei Sabina Cosca pentru ajutorul acordat în realizarea articolului. 

Surse: ww.secasa.com.au; www.weareglory.com; https://thoughtcatalog.com