16 trucuri de parenting care s-au dovedit a fi dezastruoase

Viața unei mămici nu este ușoară. Fie că este vorba de nou născutul care plânge întruna, de copilașul de trei ani care are crize de furie sau de adolescentul care vrea să trăiască după regulile proprii, o mamă este pusă mereu în fața unor noi provocări. Câteodată, simte că resursele ei se epuizează și, pur și simplu, nu mai știe cum să procedeze cu copilul. Atunci se hotărăște să caute ajutor, fie din partea unei mămici mai experimentate, fie a unui specialist, fie a multitudinii de materiale on-line care furnizează rețete pentru buna creștere a copilului. Încercând să identifice acele trucuri de parenting care i-ar da puțin timp să mai răsufle, în confruntarea mereu reînnoită cu un bebeluș năzdrăvan sau un puber plin de toane, mămica noastră s-ar putea să aibă adevărate surprize. Pentru că unele dintre aceste trucuri nu au deloc efectul scontat; dimpotrivă, pot fi chiar dezastruoase.

1. "Așa-s băieții, mai bătăuși"- încurajarea dominanței, competitivității și agresivității

Unele mame chiar își asumă această afirmație, de fapt o etichetă veche, perpetuată pe cale familială si nu iau măsuri reale atunci când copilul are manifestări violente, mușcă, lovește sau rănește alți copii. De fapt, majoritatea părinților încurajează inconștient o latură mai agresivă a băieților, de exemplu dăruindu-le predominat jucării specifice (săbii, puști, mașini) sau blocându-le manifestările de sensibilitate, cu interdicții de tipul: „Băieții nu plâng!" O serie de stereoptipuri, transmise din generație în generație, au devenit astăzi trucuri de parenting, încurajând competitivitatea băieților de la vărste mici, chiar și în dimensiunile ei agresive. „Nu mai bâzâi când te lovești, doar nu ești fetiță.", „Trebuie să fii cel mai bun, nu poți să lași fetele să te întreacă", sau „Băieții nu se joacă cu păpușile.", acestea sunt doar câteva decizii impuse de părinte copilului, deformându-i personalitatea și inhibând anumite manifestări naturale și dorințe firești, fără nici un motiv rațional. Stereotipurile de gen sunt inserate încă din copilăria timpurie și pot avea consecințe grave în timp, predispunând copilul la agresivitate, desensibilizându-l și îngustându-i câmpul de opțiuni. Ignorarea unor comportamente violente nu este un sfat util, fie că este vorba de băieți sau fete. Este necesar ca cei mici să fie învățați care sunt limitele anumitor comportamente, care sunt modurile acceptabile de a se purta cu ceilalți, încă de la vârste fragede; numai așa vor putea construi relații pozitive, de lungă durată, cu persoanele din preajma lor.

2. Nu lăuda copilul prea mult

Iată un alt „truc" de parenting care nu are deloc efecte benefice. Copiii chiar au nevoie să le fie recunoscute meritele, să li se spună când fac ceva bine. Atunci când un copil face un lucru bun, ca, de exemplu, împarte lucrurile sale cu alți copii sau îi ajută, acest comportament trebuie întărit în mod pozitiv, prin laudă și apreciere. Când vede că lucrul pozitiv pe care l-a făcut a fost remarcat, orice copil are sentimente de satisfacție și mândrie, care contribuie la creșterea respectului de sine. Copiii care au o stimă de sine mai mare au un risc mai mic e a avea comportamente agresive sau de a se simți anxioși în medii mai puțin familiare.

3. Toată lumea care a vrut să participe la activitate trebuie să primească ceva

Nu este chiar așa. În felul acesta, înveți copilul să aștepte mereu o răsplată materială și să considere ca un favor pe care el îl acordă faptul de a se implica în diferite activități. În realitate, activitatea în sine trebuie să reprezinte principala motivație și recompensă, iar un copil chiar trebuie să învețe să se străduiască, să depună efort pentru ca lucrurile să iasă cât mai bine. Acordarea unui trofeu într-un concurs nu este un fapt de la sine înțeles, ci presupune manifestarea din partea copilului a întregului său interes, punerea în mișcare a unor abilități, precum capacitatea de concentrare, spiritul de echipă, capacitatea de a accepta înfrângerea, fair-play-ul. Lucurile dobândite fără efort inhibă tocmai asffel de abilități, atât de importante în educația și cariera de mai târziu a copilului.

4. Nu-l mai lua pe bebeluș tot timpul în brațe, îl răsfeți prea tare

Acest „truc" de parenting urmărește, se pare, creșterea toleranței la frustrare a copilului. În realitate, niciodată nu este prea mult să-i dăruiești celui mic momente de afecțiune, să-l ții aproapre și să-l răsfeți. Orice formă suplimentară de iubire pe care o putem dărui într-o lume plină de teamă și violență este întotdeauna binevenită. În plus, îi oferă copilului tău o bază sigură și stabilă, de la care să-și câștige independența, atunci când se va simți pregătit. La fel de inadecvate sunt unele sfaturi legate de îngrijirea fizică a bebelușului, ca acela de a-l ține mereu învelit, chiar și când este cald afară, de a alterna alăptatul cu o formulă, deși nu este nevoie sau de a-l culca pe copil pe burtă, ca să elimine gazele, crescănd, de fapt riscul de moarte infantilă subită.

5. Dacă cel mic mușcă, mușcă-l și tu

Da, chiar există asemenea sfaturi! Este, într-adevăr, foarte neplăcut să ai un copil care mușcă, mai ales dacă face asta cu alți copii. Dar să-i arăți cum te simți când ești mușcat, procedând exact ca el, este departe de a fi un sfat bun. În primul rând, copilul mușcă pentru că nu știe să-și exprime altfel anumite sentimente. În al doilea rând, făcându-l să sufere nu rezolvi cauza frustrărilor sale, nici nu îl înveți cum să-și gestioneze emoțiile negative în viitor. Mai degrabă îi servești ca model exact pentru comportamentul pe cre vrei săl eviți.

6. Lasă-l în pace pe copil, o să-și dea el seama mai târziu unde greșește

Un stil prea autoritar, care nu încurajează autonomia copilului, nu este, cu siguranță, de dorit. Dar nici prea multă libertate nu are efecte pozitive, mai ales când se referă la ignorarea unor frământări ale copilului, care este lăsat să se descurce singur. Copiii au mereu nevoie să fie încurajați, să li se confirme că se află pe calea cea bună. Este bine să-i lași să încerce singuri să-și rezolve anumite probleme pentru un timp, dar să fii mereu în apropierea lor și gata să-i ajuți dacă-ți cer asta,

7. Copiii au nevoie de reguli foarte stricte

Este adevărat, trebuie stabilite reguli ale casei, pentru activitățile de zi cu zi și pentru alte aspecte ale vieții familiale. Dar normele prea stricte au un impact negativ major asupra relației cu copilul tău. Tu ești părintele, dar trebuie să fii și persoana cea mai apropiată și mai accesibilă pentru copil. În felul acesta, te vei asigura că păstrezi o relație deschisă și onestă cu copilul tău.

8. Nu-ți pedepsi copilul

Deși renunțarea la pedeapsă este promovată în unele cercuri de parenting, adevărul este că noi toți învățăm, în primă instanță, printr-un mecanism simplu, ce vizează primirea de recompense și evitarea pedepselor. Abia mai târziu se maturează mecanismele care permit o învățare din consecințe, în momentul în care suntem capabili să ne asumăm integral responsabilitatea faptelor noastre. Așa că, oricât ar suna de tentant, o educație fără pedeapsă nu numai că poate da greș, dar poate întări copilului încă imatur convingerea eronată- și extrem de dăunătoare- că faptele sale reprobabile nu au nici o urmare.

9. Copiii trebuie să-și facă singuri lecțiile , în fond este treaba lor

Cei mai performanți elevi sunt, în realitate, aceia la care părinții se implică activ și-i susțin cu efectuarea temelor. Aceasta nu înseamnă că părinții rezolvă temele pentru copii, ci că îi supraveghează, verifică dacă au rezovlat corect tot ceea ce aveau de făcut, le furnizează condiții optime de învățare, îi ajută unde au nelămuriri, îi îndumă cu pregătirea pentru școală. Unele sarcini necesită în mod expres prezența părinților, mai ales în primii ani de școală. Pentru ca un copil să învețe să citească sau să deprindă primele socoteli, asistența școlară nu este de ajuns, părinții trebuie să asigure și acasă o practică constantă a acestor activități.

10. Lasă copilul singur în time-out

Câteodată, copilul își pierde controlul. Părinții pot rezolva acest lucru trimițând copilul să se liniștească, în așa numitul time-out, ba chiar izolându-i în camera lor. Noi nu trebuie însă să oprim și să izolăm un comportament, ci să-l învățăm pe copil cum să-și recunoască și să-și gestioneze emoțiile. Este necesar să-i înveți pe copii autocontrolul în perioadele lor de calm și să le amintești de abilitățile pe care le-au dobândit de a se controla, atunci când au crize de furie.

11. Rezolvă orice problemă a copilului tău

Părinții vor, în mod natural, să-și protejeze copiii și să-i ferească de orice suferință, să le rezolve orice problemă. Dar acest lucru le arată copiilor că au un control foarte scăzut asupra propriei lor vieți, îi inhibă în găsirea de soluții. Copiii trebuie să se aștepte permanent ca părinții să îi scoată din impas, au nevoie să experimenteze unele suferințe, pentru a se întări și a face față dificultăților de mai târziu. Bineînțeles, sunt dăți când părinții trebuie să intervină, dar întârziind astfel de momente, ei îi ajută pe copii să-și construiască încrederea în ei înșiși și simțul controlului.

12. Copiii au nevoie de o mullțime de activități

De fapt, joaca și odihna sunt esențiale pentru buna dezvoltare a copiilor, ca și petrecerea timpului cu părinții lor. Dacă aceștia îi trimit permanent la diferite activități, timpul de familie ca și cel de joacă vor avea de suferit. În plus și activitatea școlară poate fi afectată, dacă copilul este suprastimulat cu multiple acțiuni în care este implicat.

13. Copiii trebuie să facă ce li se spune, fără să pună întrebări

Mulți părinți așteaptă obediență totală de la copiii lor. Dar, chiar dacă ascultarea oarbă face lucrurile mai ușoare în casă, nu înseamnă că părinții au întotdeauna dreptate. Copiii care nu sunt învățați să ia propriile decizii și chiar să sesizeze dacă apar erori la adulți, vor ceda mereu presiunilor altora și niciodată nu își vor impune punctul de vedere, chiar dacă au dreptate. În loc să obligi copilul să urmeze orbește deciziile tale, învață-l mai bine valorile familiale și lasă-l să ia decizii în baza acestor valori, pentru ca mai târziu să-și poată asuma hotărările proprii.

14. Evită conflictele cu orice preț, mai ales în fața copiilor

Copiii trebuie să învețe cum se solyâuționează un conflict și cum să aducă argumentele cele mai potrivite. Cel mai bine pot deprinde acest lucru observând cum procedează părinții, când aceștia adoptă o manieră pozitivă de rezolvare a conflictului.

15. Ignoră copilul din când în când, dacă plânge

Plânsul este unul dintre modurile prin care copilul comunică cu tine, făcându-ți cunoscută suferința lui, frica, foamea, discomfortul, confuzia, stresul, tristețea. Răspunzănd la plânsul copilului îl faci să știe că este auzit și îi construiești încrederea în tine. Copiii au nevoie să cunoască faptul că se pot baza pe cineva de încredere. Ignorând plănsul copilului, îi poți amplifica sentimente de insecuritate, anxietate, lipsă de empatie și, în cazuri mai severe, furie și reacții violente.

16. Familia este cea mai importantă

Bineînțeles că familia și copiii sunt esențiali pentru tine, dar nu trebuie să-ți neglijezi nici sănătatea emoțională. A fi un bun părinte îneamnă și să ai grijă de emoțiile tale, pentru a putea fi un bun model pentru copiii tăi. Echilibrul tău mental și emoțional este foarte important pentru copii, pentru succesul lor școlar, pentru capacitatea lor de a forma relații pozitive, pentru bunăstarea lor fizică și psihică.

Surse: https://mom.me; https://www.rd.com ; https://www.babble.com