A apelat la o comunitate de pe Facebook pentru a-și găsi mama și fratele
Claudiu Popovici a crescut într-un orfelinat din Reșița, iar în urmă cu câțiva ani și-a regăsit tatăl în județul Botoșani. Întrucât și-a dorit să-și regăsească și mama și fratele mai mic, a decis să-și facă povestea cunoscută pe o rețea de socializare. Este vorba despre comunitatea numită „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”. Iată ce a dezvăluit prin intermediul postării sale:
„Numele meu este POPOVICI CLAUDIU și sunt născut pe data de 19 Octombrie 1989 în CARANSEBEȘ, județul CARAȘ-SEVERIN.
La naștere am fost abandonat în spital. Nu am fost niciodată adoptat, am crescut în orfelinatul din REȘIȚA. Mi-aș dori foarte mult ca prin intermediul acestei comunități Facebook să-mi pot cunoaște mama și fratele”.
A precizat că în urmă cu câțiva ani și-a întâlnit tatăl, dar că ține foarte mult să-și poată cunoaște mama și fratele:
„Pe tatăl meu l-am cunoscut pentru prima dată acum 3 ani, numele lui este POPOVICI GHEORGHE și locuiește in TODIRENI - BOTOȘANI. Numele mamei mele este TURCEA LENUȚA. Despre fratele meu știu doar cĂ îl cheamă POPOVICI ALIN și ar trebui să aibă în jur de 17 ani . Vă rog mult să îmi DISTRIBUIȚI anunțul cât mai mult, în speranța ca îmi voi putea cunoaște restul familiei. Vă mulțumesc foarte mult!!”
Și-a cunoscut mama cu ajutorul comunității de pe Facebook
În condițiile în care și-a cunoscut mama după 30 de ani, Claudiu Popovici a ținut să le mulțumească tuturor celor care au făcut posibilă împlinirea acestei dorințe. El a dezvăluit, într-o nouă postare pe Facebook, cum se simte după ce și-a putut vedea mama:
„Cu ajutorul vostru, al tuturor, al oamenilor de bine care urmăresc această pagină, precum și al voluntarilor, am reușit să-mi cunosc trecutul, originile. Mi-am regăsit mama, femeia care m-a purtat în pântece și mi-a dat viață! Îi mulțumesc din suflet că acum îmi este alături și că a putut să-mi răspundă întrebărilor avute de-a lungul anilor. Mă simt mult mai complet și ușurat sufletește, cunoscând situația. Vă mulțumesc foarte mult pentru că mi-ați fost alături, pentru tot ajutorul și susținerea necondiționată. Sufletul meu plin de bucurie vă mulțumește, oameni minunați. Respectul meu deosebit, tuturor celor implicați!”
Povestea „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”
Visul lui Claudiu Popovici, care și-a cunoscut mama după 30 de ani, nu este singurul pe care comunitatea „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României” l-a împlinit. Înființată în anul 2015, a sprijinit sute de persoane care au fost adoptate din România să-și poată regăsi o parte din membrii familiilor din care provin. Comunitatea de pe Facebook a fost înființată de românca Ileana Cunniffe Băiescu, stabilită în Irlanda, dar care și-a dorit să-și poată cunoaște fratele ce fusese adoptat cu peste 20 de ani de urmă. După mai multe căutări, a reșit să-l regăsească.
Ea a declarat, pentru Agerpres, că: „Fac această muncă voluntar deoarece am o poveste similară. Când am început această pagină, în 2015, nu am ştiut la ce va duce, nu am avut nicio idee, tot ce am vrut să fac a fost să-mi găsesc fratele. Eu l-am căutat foarte mult timp şi am văzut că sunt câteva grupuri deja cu tineri adoptaţi, mulţi se cunoşteau între ei, îşi spuneau poveştile de viaţă, despre România, despre diferite aspecte ale adopţiei, căutării familiei, subiectul cel mai dezbătut era cum să-şi cunoască familiile biologice. Iniţial, eu nu am avut niciun plan de a ajuta, de a mă implica în aceste activităţi, pur şi simplu m-am trezit aici. Eu încercam să cunosc cât mai mulţi copii adoptaţi şi să întreb, printre ei, dacă îl cunosc pe fratele meu. Am încercat multe alte variante şi nu am reuşit...”
Ileana Cunniffe Băiescu a explicat că activitatea comunității sale este sprijinită de acțiunile unor voluntari și a venit cu detalii ce țin de modul în care funcționează aceasta: „Noi primim foarte-foarte multe solicitări pe pagină de la tineri, majoritatea sunt în America şi Canada, şi din Europa, chiar şi din România. Noi le spunem despre procedură, mai întâi că încercăm să îi ajutăm, dar nu promitem că vom reuşi. În general, cam 70 - 80% din cazurile care ajung la noi se rezolvă, din păcate, nu toate. Îi întrebăm dacă vor să facă public anunţul pe pagina noastră, de unde va fi văzut, distribuit. În jur de 60 - 70% vor să facă public cazul lor, restul, nu prea, pentru că nu ştiu reacţia familiei biologice sau adoptive, din anumite motive. Noi obţinem informaţiile, numele la adopţie, numele la naştere, unde s-a născut şi când şi numele părinţilor biologici, dacă îl cunoaşte. Dacă nu facem public cazul, noi încercăm să contactăm persoane din zonă...”.
Surse: agerpres.ro, botosaninews.ro, facebook.com, gandul.ro
Sursă poză principală: facebook.com/theneverforgottenromanianchildren/
Surse foto: facebook.com