Nimic nu mă face mai fericită decât să văd cum reușesc să formez echipe diverse pentru a-mi ajuta afacerea să crească. Am angajat persoane din cele mai diverse etnii și naționalități pentru că știu ce înseamnă să fii discriminat și nedorit din această cauză.
A conduce propria mea afacere de milioane de lire a însemnat multă muncă și multe sacrificii, dar fac ceva ce iubesc. Mi-a adus înapoi încrederea în mine pe care am pierdut-o la ultimul meu job, de unde am plecat anxioasă și depresivă. Am simțit că sunt gata să mă întroc în câmpul muncii la un an după ce fiica mea Tiana s-a născut, în 2016. Am fost încântată să găsesc un job ca asistent de project manager. Rolul meu era variat și implica să coordonez întâlniri și proiecte. La început îmi iubeam jobul. O lăsam pe Tiana la creșă dimineața și începusem să mă obișnuiesc cu responsabilitățile mele. Dar foarte repede totul a căptătat un gust amar. Simțeam că sunt scoasă țap ispășitor pentru orice eroare sau greșeală. Simțeam subnote de rasism și am devenit repede anxioasă și nefericită. Nu mi se permitea să folosesc telefonul la muncă, deși alții aveau voie și, pentru că nimeni nu pleca de la birou în pauza de prânz, când eu plecam îmi cronometrau la sânge pauzele. Mă simțeam umilită și în fiecare seară când ajungeam acasă plângeam. Soțul meu era foarte îngrijorat pentru mine și îmi tot spunea să îmi dau demisia. Dar nu mă gândeam că pot pleca. Unde m-aș fi putut duce?
Apoi, într-o zi, m-a sunat Ola și mi-a spus că Tiana este în spital după ce a făcut febră foarte mare la creșă. Mintea mea a luat-o razna. Doar ce o lăsasem la creșă cu câteva ore înainte și era bine. Cum ar fi putut să se îmbolnăvească așa rău atât de repede? Disperată, m-am dus la șefa mea să îi expun situația ți că as vrea să mă duc la spital. Dar nu m-a lăsat să plec. Am petrecut restul zilei încercând să nu plâng și îngrijorată. De îndată ce am putut pleca m-am repezit la spital. Din fericire, medicii au stabilizat-o și la miezul nopții au externat-o. Nu am mai îndrăznit să cer zile libere să am grijă de fiica mea să îți revină, așa că restul săptămânii a stat tatăl ei cu ea, în timp ce eu mă îngrijoram la muncă. Mi-am dat seama că nu pot să rămân la un astfel de loc de muncă. Așa că mi-am dat demisia.
Citește și:
- Scrisoare către șeful meu: nu vreau să îmi cer scuze că pun copilul pe primul loc
- După ce a făcut un copil, președinta unei companii a cerut iertare angajatelor sale mame pentru comportamentul ei abuziv
- Cum am ajuns milionară și de ce vreau ca și fiica mea să fie așa
Depresivă din cauza asta, am apelat la terapie. Mă simțeam ca o ratată și îmi pierduse toată încrederea în abilitatea mea de a avea succes. Nu mai credeam în mine deloc. Apoi verișoara lui Ola a venit cu ideea să începem o mică afacere pe Amazon. Nu prea eram încântată la început. Nu îmi plăcea să țin contabilitate și nici nu am avut vreodată interesul în a-mi deschide propria mea afacere. Dar susținerea soțului meu m-a determinat să fac primul pas. 
Am investit 5000 de lire din proprii noștri bani și am început să cumpărăm de la producători jucării și produse sportive. Am pierdut 15 mii de lire dinc auza unui produs care avea probleme de siguranță. Însă Ola nu m-a lăsat să renunț și mi-a spus: ”Uite, mai ai 500 de lire. Vezi cum le folosești.” Iar de această dată mi-am făcut temele și am studiat bine totul. Am ales numele de Tilz Mart, care include inițialele persoanelor pe care le iubesc, și m-am decis să mă concentrez pe cadouri, precum jucării, ciocolată și coșuri. Să aleg ce să cumpăr pentru site-ul meu a fost greu. Când primul meu produs s-a vândut, niște ukulele, am dat petrecere de bucurie. Curând, au început să vină comenzile. Coșurile de produse au fost imediat cel mai bine vândute și sunt în continuare. Le umplu cu ciocolată, cu jucării și chiar prosecco. Mă ajută faptul că britanicii iubesc să trimită astfel de cadouri pe tot parcursul anului. Lucram acasă și curând bucătăria și garajul au devenit neîncăpătoare. Mi-a fost furată o comandă mare chiar din fața ușii. Așa că am închiriat un depozit și am început să angajez oameni. Mi-am adăugat propriile branduri, lucrând direct cu manufacturieri, și la ultimul an financiar am ajuns la o cifră de afaceri de 1,5 milioane de lire sterline. Munces din greu, mă trezesc în fiecare dimineață la ora 4, și lucrez până le duc pe fete la grădiniță. Mă trezesc așa de dmineață pentru ca să pot pleca de la birou în timp să le iau de la grădi și să petrec seara timp cu ele.
Sunt tare mândră de ceea ce am realizat. Să fii femeie în domeniul antreprenorial este extrem de dificil, iar să fie o femeie de culoare face totul și mai greu. Am pierdut numărul oamenilor care mi-au spus în față că nu sunt cine credeau ei că sunt când m-au întâlnit. Au fost multe incidente rasiste. Acum, faptul că muncesc într-un mediu divers din acest punct de vede mă face fericită. Îmi doresc să ofer fiecăruia o șansă, fără să țin cont de mediul din care privin, de rasă sau de cultură.
- Surse: Mirror.co.uk, Yorkshire Evening Post
- Surse foto: mirror.co.uk, yorkshireeveningpost.co.uk
Urmareste-ne pe Google News
