Mi-am lăsat bebelușa în țară și am plecat în Anglia să muncesc. Am aflat că soacra mea îi dă numai salam cu pâine, ouă fierte și conserve în diversificare

Așadar, trebuia să fac ceva, trebuia să mă angajez, să produc un ban pentru a mă întreține. Am încercat bineînțeles să mă angajez în țară, dar neavând studii superioare, nu am găsit de muncă decât la magazine de haine, în patiserii și chiar am încercat să am grijă de un copil, să fiu bonă.

Nimic nu m-a împlinit și salariul era mult prea mic pentru un trai decent.

Totul s-a schimbat când am primit chemare de la o prietenă stabilită în Anglia să muncesc acolo. Am mers pentru prima oară jumătate de an, doar eu, locuind cu ea și soțul ei în aceeași casă. Nu îmi cereau decât bani de jumătate din chirie,  mâncam la locul de muncă, iar eu câștigam chiar foarte bine, 4000 de lire pe lună. Lucram în bucătăria unui azil de bătrâni, pregăteam mâncarea, uneori spălam vasele, tăiam diferite legume și carne pentru meniul zilnic și duceam mâncarea bătrânilor la pat, unde aveau să fie hrăniți de asistente.

Multă muncă, bani puțini, ați spune, dar pentru mine erau foarte mulți. Am plecat singură, urmând ca după ce mă întorc în țară să îl iau și pe iubitul meu. El nu a rămas deloc indiferent atunci când a văzut cu câți bani m-am întors. Așa că a decis să vină și el cu mine. Am găsit împreună o cazare decentă, s-a angajat și el la o fermă de pui din apropierea orașului în care locuiam, ca șofer. Puneam împreună ban pe ban în speranța că, la întoarcerea în țară, o să ne deschidem o afacere numai a noastră.

Soacra mea m-a convins să nu avortez copilul, promițându-mi că îl va crește ea...cum poate

Toate bune până când am început să mă simt rău de la orice miros de mâncare. Nu mai suportam să gătesc și vărsam în fiecare dimineață.

Am făcut toate analizele necesare pentru că am crezut că sunt bolnavă, dar de fapt eram …însărcinată.

Însărcinată cu un copil pe care nu numai că nu eram pregătită să îl am, nici măcar nu l-am dorit. Cine urma să aibă grijă de el atâta timp cât eram plecați la serviciu? Aici creșele sunt foarte scumpe, bonele cer un salariu normal, iar noi nu ne permiteam acest lucru.

Când a auzit soacra mea din România că am rămas gravidă, m-a rugat să nu avortez și a promis că o să-l crească ea. Urma să renunțe la serviciu pentru că am soacra încă tânără, nu a ieșit la pensie și dacă noi îi trimiteam urma să îi trimitem suficienți bani cât să își plătească facturile și să aibă grijă de copilul nostru.

Am fost de acord, oricum mai făcusem un avort și îmi părea incredibil de rău, dar eram încă în liceu și nu aș fi reușit să cresc acel copil.

După câteva luni am născut o fetiță frumoasă pe nume Rafaela, lumina ochilor noștri. Am născut în România, dar din păcate, la vârsta de patru luni a trebuit să îmi las copilul în țară. Un bebe perfect sănătos, rotund, gras, mândru care avea să crească departe de părinții lui, doar cu bunica, cel puțin o perioadă.

În primele săptămâni după plecare, bunica ne trimitea poze cu Rafaela în căruț și se lăuda tuturor vecinilor de pe uliță când o plimba. Se vedea că o iubește din gesturile ei, din felul în care vorbea despre nepoțica drăgălașă care îi semăna din ce în ce mai mult. Soacra mea mai avea doi nepoței de la cumnata mea, dar erau departe, într-un alt oraș, iar ea îi vedea numai în vizită.

Poveștile copiilor care au fost lăsați în țară de către părinții care au plecat la muncă, în străinătate

Am aflat de la o vecină că în loc de avocado și supică pasată, fiica mea mânca salam, pate, conserve și... supă de urzici

Eu am căzut într-o depresie foarte urâtă, am reușit să dau jos cele 20 de kilograme acumulate în sarcină și încă 5, am umplut perna cu lacrimi în fiecare seară doar pentru a o lua de la capăt a doua zi dimineață încercând să mă cufund în muncă.

A venit și momentul diversificării. Bineînțeles că Rafaela a fost crescută cu lapte praf pentru a o putea lăsa la soacra mea. Se mai constipa, mai vărsa, dar cam atât, alte probleme de sănătate nu.

Diversificarea a venit și cu mari probleme pentru fetița noastră. Rafaela avea zile în șir în care suferea de o diaree puternică, vărsături, simptome asemănătoare enterocolitei. Numai că nu era vorba de enterocolită, soacra mea o ducea la medic în mod constant, unde primea probiotice și un siropel menit să îi regleze tranzitul intestinal.

Nu reușeam să ne dăm seama de ce are asemenea manifestări. Soacra mea ne-a asigurat că fata mănâncă numai banană cu brânzică, avocado cu ou, supe creme de legume și ne-am gândit că avea o problemă la stomăcel. Nimic nu urma să ne pregătească pentru ce am aflat.

Soacra mea nu era cea mai bună bucătăreasă din lume, ci de obicei mama ei pregătea mesele bogate de sărbători la care eram și eu invitată. Da, la 82 de ani, mama ei gătea sarmale ca nimeni alta și făcea niște cozonaci pufoși și dulci… Știa în schimb, să facă mâncărurile de bază: piure, cartofi prăjiți, pilaf de orez, o supă și cam atât.

Așa că am aflat cu stupoare, de la o vecină, pe care soacra mea o mai plătea să iasă cu copilul la plimbare atunci când ea avea nevoie de o pauză sau mergea să își facă cumpărăturile, de fapt, care era problema care îi cauza neplăceri la stomăcel fetei mele.

Diversificarea era înțeleasă de mama partenerului într-un mod foarte greșit. Fata mea mânca pateu, salam cu miez de pâine, ou fiert, conserve de pește, îndeosebi de ton (pentru că zicea că este gras și hrănitor), bea foarte mult ceai și mânca ce se găsea la magazin și ce mai pregătea bătrâna.

Rafaela a mâncat ciorbă de urzici la vârsta de doar șase luni!!! Și noi ne miram de ce este deranjată la stomac. Acesta era meniul la prânz, iar cina consta într-o conservă de ton al cu pâinică înmuiată în acel ulei amestecat cu suc propriu.

Nici vorbă de avocado, brânzică proaspătă sau supă cremă de cartof dulce. Nici vorbă de piureul de fructe, măr copt, mâncare pasată ci totul îi era oferit ca unui om mare. Am poze în care fetița mea este așezată în scăunelul de masă cu o felie de pâine lângă și o conservă de carne de pui pe care o ținea în mână. Nici măcar nu știu cine sau ce forță divină a apărat-o și o apără să nu se taie în marginea conservei și să nu se îmbolnăvească grav din cauza alimentației.

Rafaela va crește în continuare așa pentru că nu avem posibilitatea să o luăm cu noi în Anglia

Știu exact ce gândiți, pentru că am fost făcută mamă denaturată de mai multe ori de mai multe persoane.

Vă întrebați dacă mi-am confruntat soacra? Sigur că da, într-un mod politicos pentru că, în fond, deocamdată ea are grijă de copilul meu. Mi-a recunoscut că nu îi face mâncare așa cum îmi promisese, dar a promis că nu îi mai da conserve, salamuri, mezeluri produse care nu sunt potrivite pentru vârsta ei. Nici nu mai am la cine să apelez și cine să-mi spună ce mănâncă Rafaela pentru că s-a certat bineînțeles cu vecina care mi-a spus ce se întâmplă de fapt.

Sunt între ciocan și nicovală. Sunt mamă și îmi iubesc fiica foarte mult, dar știu că am nevoie de bani ca să o cresc. Iar eu nu am lăsat-o acasă pentru a pleca de tot în străinătate, ci urma să mă întorc periodic timp de un an sau doi până când ea crește mai mare, iar eu aveam suficient de mulți bani strânși împreună cu iubitul meu să ne deschidem o afacere în țară din care să trăim decent.

Stau însă și mă întreb cum va crește fetița mea fără mamă și fără tată alături, hrănită cu ce dă Domnul, culcată la orele care îi convine soacrei mele (după ce se termină serialul ei la ora 22:30) și ce alternative am.

Pentru că nu mai am părinți, iar aici totul este foarte scump când vine vorba de creșterea și îngrijirea copiilor, opțiunile mele sunt foarte limitate, nu am cum să fac în momentul acesta o alegere, ci aștept cu nerăbdare vara, când mi-am propus să ajung în țară, iar fetița mea va împlini aproape un anișor.