Poate că și copiii noștri s-au cam săturat de noi...

„Iar te uiți pe telefon?”

În mod cert că ai fost cel puțin o dată în situația de a-i atrage atenția copilului tău să nu mai petreacă atât de mult timp cu telefonul. Dar te-ai gândit că poate și tu exagerezi din acest punct de vedere, că de la tine a învățat să-și petreacă timpul așa?

Părinții sunt principalele modele ale copiilor, de aceea este necesar să fim mereu atenți la ceea ce le transmitem. Folosind adesea replica „Un minut!”, ori de câte ori stai minute în șir cu ochii în telefon trimițând mesaje, email-uri sau pur și simplu uitându-te la ce mai e nou pe rețelele de socializare, va exista și un moment în care vei fi martora următorului fenomen: vei vedea cum și copiii se pot sătura de părinți.

De altfel, un studiu la care au participat peste 6000 de copiii cu vârsta cuprinsă între 8 și 13 ani din mai multe state (SUA, Brazilia, Canada, Franța, Cehia, Australia, Germania, Marea Britanie) a adus în prim-plan următorul aspect: 1/3 dintre copii se simțeau neglijați de părinți când aceștia nu le acordau atenție și petreceau timp îndelungat la telefon. De asemenea, 54% dintre ei au considerat că părinții stau prea mult la telefon, iar 52% dintre părinți au fost de acord cu copiii lor.

Așa cum îndeamnă și oamenii de știință care au realizat studiul menționat, se recomandă ca părinții să se străduiască, pe cât posibil, să aibă și intervale de timp în care să-și concentreze atenția doar asupra copiilor. Când se întâmplă așa, aceștia se vor simți în siguranță, mai fericiți, conectându-se mai bine cu părinții și realizându-se o legătură mai strânsă între ei. 

„Mami, mai termină cu pozele astea!”

Este adevărat că o parte dintre copii adoră să-și facă poze și să le împărtășească apoi prietenilor, dar nu este obligatoriu ca și copilul tău să se numere printre ei. Odată ce exagerezi făcându-i poze, transformându-te într-un adevărat „paparazzi”, ține seama de faptul că și acesta este unul dintre motivele pentru care copiii se pot sătura de părinți.

Înainte să te apuci să-i faci nenumărate poze copilului, ai în vedere și aceste sfaturi ale psihologilor:

• Prea multe poze vor distrage atenția de la momentele cu adevărat importante; este valabil atât pentru tine, cât și pentru copil. Contează mai mult să trăiți la intensitate maximă momentele respective, să vă bucurați de ele!
• Odată ce i se va distrage atenția, când i se fac fotografii, copilul va avea mai puține șanse să-și construiască amintiri prețioase.
• Copilul care este fotografiat prea des va simți mereu nevoia să fie în centrul atenției și va suferi când nu va fi. 
• Copiii mai mari se pot simți umiliți de anumite fotografii, care ar putea ajunge fără să-ți dai seama în atenția tuturor.
• Odată ce va conștientiza faptul că fotografiile cu el vor ajunge să fie văzute și de persoane străine, poate ajunge să fie prea preocupat de ceea ce vor crede ceilalți despre el- Un studiu din anul 2018 a ajuns la concluzia că un copil începe să fie interesat de ceea ce cred alții despre el începând cu vârsta de 24 luni. Cu atât mai mult cu cât îi vei arăta diverse comentarii legate de fotografiile cu el, copilul tău poate fi deranjat.

„Nu mă mai pupa atât! Nu mai sunt bebeluș!”

Te numeri printre mamele care nu se pot abține să-și exprime afecțiunea în public față de copilul lor? Dacă răspunsul este afirmativ, trebuie să știi că gestul tău nu va fi primit cu bucurie de copiii mai mari, în special de băieți. De aceea, oricât de drag ți-ar fi, gândește-te de două ori înainte să procedezi în acest fel, în condițiile în care:

• Copilul vrea să-și demonstreze atât lui, cât și celor din jur, că a crescut- Aceste dorințe survin în special la școală, când vrea să arate că este capabil să realizeze singur anumite lucruri și să fie tratat precum „un copil mare”.
• Există o anumită „presiune” venită din partea prietenilor săi- Înainte să te superi că ești respinsă încercând să-i dai un pupic copilului când se află lângă prietenii lui, nu uita că nu înseamnă că acesta te respinge pe tine, că îți respinge dragostea, ci este preocupat să-și formeze o anumită imagine socială.
• Poate copilului nu îi place să fie sărutat și îmbrățișat- Cu atât mai mult cu cât îi displac asemenea dovezi de afecțiune este cazul să îl lași în pace și să încerci să-ți exprimi în alt fel atenția pe care i-o acorzi (de exemplu, un salut al vostru, să-i lași mesaje de iubire în diverse locuri etc.).

Pentru a nu fi în situația în care copilul să se sature de tine, fii cât mai echilibrată și, pe cât posibil, tratează-l cât mai matur și ia-l în serios, așa cum îi place.

„Am obosit! Vreau să ies și eu afară cu ceilalți copii!”

O asemenea replică venită din partea copilului tău ar trebui să te îngrijoreze, în special dacă tu ești cea care a contribuit la încărcarea excesivă a programului său zilnic. Deși l-ai implicat în activități extracurriculare care îi stârnesc interesul, acestea vin în completarea sarcinilor de la școală și, în plus, poate surveni și presiunea așteptărilor pe care ceilalți le au de la el. 

În scopul de a evita ca și copilul tău să se numere printre copiii care s-au săturat de părinții lor, stai de vorbă cu el și stabiliți la care dintre activitățile extracurriculare din program ar trebui să renunțe pentru a avea un program mai lejer. Jocul în aer liber, întâlnirile cu prietenii nu trebuie nici ele neglijate, în contextul în care contribuie la dezvoltarea abilităților sociale, la dezvoltarea inteligenței emoționale, a creativității etc..

Poți să-ți dai seama dacă micuțul tău este prea copleșit de programul său sesizând la el manifestări precum:

• Este mai iritabil și mai morocănos ca de obicei
• Este mereu obosit și lipsit de energie
• A început să mănânce prea mult sau, dimpotrivă, apetitul său s-a diminuat
• Se plânge des de dureri de cap sau de stomac
• Rezultatele de la școală nu mai sunt la fel de bune
• Încearcă să găsească pretexte pentru „a sări” peste anumite activități extracurriculare
• Simți că programul lui te-a încărcat prea mult și pe tine etc.

„Pentru tine niciodată nu e mare lucru!”

Una dintre greșelile pe care le poți face este să nu acorzi importanța cuvenită unei probleme a copilului tău. Într-adevăr, există situații în care acestea par neînsemnate prin comparație cu altceva mult mai serios. Dar nu vei rezolva nimic prin această atitudine, ci dimpotrivă. Copilul are nevoie de susținerea ta, de înțelegerea ta, de sentimentul de siguranță că se poate baza oricând pe tine, că este valoros pentru tine.

Când nu vei lua în serios ceea ce îți spune, riști să-l determini să creadă că nu se poate baza pe tine, că nu îți pasă de el. Reține că un copil are nevoie de compasiune, are nevoie să fie lăsat să-și trăiască momentele în care are senzația că „o să cadă cerul pe el”. În caz contrar, se va îndepărta de tine, relația voastră va avea de suferit, va alege să se închidă în el și, când te aștepți mai puțin, îți va reproșa că nu i-ai fost alături.

Indiferent de cât de nesemnificativă ți se pare o problemă, ascultă-ți oricând copilul, nu îl critica, arată-i că-l iubești necondiționat și încercați să găsiți împreună o soluție ca să o rezolvați.  

„Tot timpul mă întrebi cum a fost la școală!”

Fie că este vorba despre un copil aflat în clasele primare, fie că este vorba despre un adolescent, este firesc să îți dorești să afli cât mai multe detalii despre cum a fost pentru el timpul petrecut la școală. Dar insistând prea mult pe acest subiect, nu vei face altceva decât să-l plictisești și să-l iriți, mai ales dacă se află la vârsta adolescenței și are nevoie de tot mai mult spațiu. În același timp, ia în considerare faptul că și copilul, la fel ca tine, care îți dorești să te desprinzi cât mai mult de atmosfera de la serviciu odată ce ajungi acasă, ar vrea să aibă intervale de pauză, în care să vorbească pe alte subiecte.

Poți încerca să-l întrebi cum a fost pentru el ziua respectivă, îl poți întreba chiar și de școală, dar fără să fii insistentă. Vezi care este reacția sa când îi pui întrebări și nu te comporta ca și cum ar fi supus unui „interogatoriu”.

„Iar începi cu „Pe vremea când eram de vârsta ta...”

„Pe vremea când eram de vârsta ta...” face și ea parte dintre acele replici menite să-i determine pe copii să se sature de părinții lor. Înainte să te grăbești să începi o discuție plecând de la ea, mai bine gândește-te așa: copilăria noastră era total diferită de cea a copiilor noștri. Totodată, și educația primită de la părinți era alta, de aceea modul nostru de a ne raporta la ceea ce se întâmpla în jurul nostru, la ceilalți, nu se aseamănă cu cel din prezent. De aceea, nu este cazul să insiști pe ceea ce făceai tu când aveai vârsta copilului tău întrucât, chiar dacă va avea răbdarea să te asculte până la capăt, nu înseamnă că vorbele auzite vor avea un impact semnificativ asupra sa.

Într-adevăr, poți veni cu câteva exemple de situații din copilăria ta similare celor în care se află copilul la un moment dat, dar mai degrabă pentru a empatiza cu el, pentru a-i oferi și alte experiențe la care să se raporteze, nu pentru a-i impune un punct de vedere.

„Nici de data asta nu ai ajuns!”

Copilul tău a avut o serbare, un meci sau un concurs important, tu nu ai ajuns să-i fii alături, dar nu este prima dată când se întâmplă. Din acest motiv, este dezamăgit și îți poate da replica menționată. Nu îți va fi la îndemână să o auzi și, în loc să vii cu promisiuni de care să nu te poți ține, mai bine te vei strădui să găsești alternative pentru a fi cu el.

Psihologii atrag atenția asupra următorului aspect: prezența părinților la asemenea evenimente îi vor transmite copilului mesajul că se poate baza oricând pe ei, în va conferi mai multă încredere în sine, mai multă stimă de sine, simțind că este iubit necondiționat.

Chiar dacă ai impresia că uneori copilul te respinge și nu pare prea dornic să-i fii în preajmă, în realitate va însemna mult să te vadă că ești acolo pentru el. 

„Mami, cânți groaznic!”

Să cânți la duș tot ce-ți trece prin cap te va ajuta să te destinzi, dar când nu te poți lăuda că ai voce și realizezi acest demers permanent, ori de câte ori te apuci de vreo treabă prin casă, fără să conteze că și ceilalți au la rândul lor treburi, poți să-l faci până și pe copilul tău să se sature de tine. Cu atât mai mult cu cât este implicat în activități ce necesită concentrare, inclusiv teme, să te tot audă cântând nu-i va face plăcere ci, din contră, își va dori să-și pună dopuri în urechi.

Alt lucru care îl poate irita pe copil este și acesta: să-i cânți ceva care era la modă în adolescența ta și să-i repeți neîncetat că este muzică „adevărată”, nu ceea ce se ascultă acum. Nu îl vei convinge că lucrurile stau așa, străduiește-te să accepți că are propriile gusturi, propriile preferințe și mulțumește-te să-și îmbogățească treptat cultura muzicală.

Tu ai fost până acum în situația de a auzi de la copilul tău că s-a săturat de tine? Cum ai reacționat în acele momente?

Surse: beingtheparent.com, bestlifeonline.com, brightside.me, herfamily.ie, insider.com, kispot.com.au, lifehacker.com, psycnet.apa.org, theconversation.com, verywellfamily.com

Sursă poză principală: istockphoto.com