Pe scurt: NU! Este șocant că spun asta, știu. Dar adevărul este mult mai adânc. Eu cred că niciun bărbat nu își dorește neapărat să treacă de la viața de cuplu la cea de familie. Poate cineva să nege că apariția copiilor nu aduce stres și frustrare într-o relație? Și părințeala de multe ori transformă un cuplu unit și iubitor în niște simpli camarazi, iar, uneori și mai rău, în adversari. Mai precis, devine un dezastru zona mariajului care pentru unii bărbați este cea mai importantă: viața sexuală.
Am văzut zilele acestea confesiunea unei vedete care spunea că secretul mariajului ei de 30 de ani este că nu au avut copii. A explicat că asta i-a oferit ei și soțului ei libertatea pe care părinții nu o au. Eu sunt convins că nu sunt singurul soț și tată care aprobă. Pentru că o dată cu copiii relația devine un fel asociere de business, o colaborare, un parteneriat. Și sunt ferm convins că nu sunt singurul care a călcat strâmb din cauza asta.
Sunt căsătorit de 20 de ani și în ultimii cinci ani am avut mai multe aventuri. Și, chiar dacă dezaprobați asta, eu nu regret nimic. Soția mea obișnuia să își dea interesul să mă seducă. Își aranja părul, se machia și se străduia să fie cât mai atractivă. După copii, nu a mai făcut nici cel mai mic efort. Cum reușesc să o înșel fără să observe, eu, un bărbat de peste 40 de ani, cu o carieră în Resurse Umane? Reușesc, pentru că soția mea nu îmi mai acordă nici cea mai mică atenție. Așa că nu îmi este greu să ascund asta de ea.
Desigur că lucrurile nu au stat întotdeauna așa. M-am căsătorit fiind îndrăgostit lulea și cu toate intențiile de a fi loial. M-am îndrăgostit de soția mea pe când aveam 20 de ani și ne-am căsătorit 4 ani mai târziu. Și totul era minunat! Aveam multe în comun, ne plăcea să petrecem timp împreună și aveam o viață sexuală spectaculoasă, în fiecare zi. Sexul cu ea mă catapulta spre înălțimi și mă făcea să cred că pot să fac orice, că sunt invincibil. La un an de căsătorie a apărut primul nostru copil, fiica noastră cea mare și doi ani mai târziu eram deja o familie cu patru membri, când a venit pe lume și sora ei.
Să cresc două fiice m-a schimbat profund, în bine. Am devenit mult mai răbdător și mai tolerant, știind că trebuie să le pun pe ele trei pe primul loc. Asta mă făcea fericit la început. Însă venirea lor a schimbat-o și pe soția mea, în moduri în care nu mi-au plăcut. Dintr-o dată femeia pe care o doream și care obișnuia să mă dorească pe mine, abia de mă mai atingea. Dacă încercam să inițiez sexul, se dădea deoparte, pleca, spunea că este obosită și eu rămâneam cu respingerea, frustrarea și tristețea. Eu aș fi vrut ca fetele noastre să fie crescute adaptându-ne la viața noastră de cuplu, nu invers. Însă soția mea era interesată doar de grupuri de mămici, ieșiri în parc, cursuri de înot sau de balet. După 4 ani de mariaj, aveam un copil de 2 ani și un bebeluș, și o viață sexuală inexistentă.
Soția mea se îmbrăca numai în tricouri largi și pantaloni de trening. Iar eu mă simțeam părăsit și înșelat. De parcă îmi promisese ceva când ne-am căsătorit și acum îmi înșela toate așteptările. Când i-am sugerat să ieșim la întâlniri romantice, să ne îmbrăcăm frumos și să ne reamintim de cum eram când eram mai tineri, se plângea mereu că nu știu cât este de obosită. I-am spus că angajăm o bonă și să mergem numai noi doi câteva zile în vacanță ca să se odihnească și să ne regăsim unul pe celălalt. Am încercat să vorbesc cu ea despre sex, dar ajungeam să ne certăm și pleca bufnind.
Am sperat că lucrurile se vor îmbunătăți pe măsură ce fetele vor crește și vor deveni mai independente. Dar în loc de asta, au devenit și mai rău. În tot acest timp o ajutam cu treburile casnice și cu responsabilitățile privind fetele. Și mă frustram pentru că cu cât încercam să o ajut mai mult, cu atât ea se depărta. Când am trecut de 30 de ani, s-a apăsat un buton. Și am realizat că sunt tânăr și că viața trece pe lângă mine. Eram în apogeul potenței mele sexuale, dar nu aveam parte de sex deloc.
Nu aștept vreo medalie, nu sunt vreun sfânt, dar am îndurat timp de 15 ani o viață intimă austeră înainte de a mă gândi să calc strâmb. Apoi, într-o seară, după un alt refuz dureros, când m-am oferit să îi fac un mesaj și a reacționat de parcă am rugat-o să alerge goală pe stradă, nu am mai suportat. În acel moment, orice tentativă de sex era un refuz și pleca să doarmă în alt dormitor. Am folosit filmele porno pentru o vreme, dar, evident, că nu m-au ajutat. Și, credeți-mă, un bărbat prins într-o relație unde nu există sex deloc, numai la asta se gândește.
Nu mi-am dorit să înșel. În ciuda comportamentului ei, îmi iubesc soția și am fantezii cu ea. Dar de câte ori să accept refuzul ei, care devenea mai dureros de fiecare dată? Mă simțeam respins și mi-am dat seama că problema nu este la mine, totuși, ci la ea. Așa că ceva în creierul meu s-a schimbat. Frustrarea nu mai era singurl efect al abstinenței mele, a intervenit și deconectarea totală de soția mea. Și atunci am început să mă gândesc să primesc satisfacție în altă parte. Așa că am decis să ies în oraș cu femeile care mă mai invitaseră, dar pe care le refuzasem înainte. Și mi-a plăcut, am început să ies mai des cu colegii, în baruri, cluburi. La început mă simțeam vinovat, speriat. Dar flirtul și ritualul de cucerire, faptul că existau femei care mă doreau, mi-au oferit iarăși energia de a mă bucura de viață. La finalul serii, plecam mereu cu o femeie acasă la ea. Ajunsesem să ies la agățat o noapte pe săptămână și vorbeam pe net cu mai multe femei în fiecare seară. Iubeam atenția. Aveam un telefon diferit pentru asta. Nu ieșeam în zona apropiată de casă iar garderoba de agățat în care investisem o avere o țineam la birou. Încrederea mea în mine și libidoul meu erau iar prezente.
Acasă lucrurile se schimbaseră. Nu mai eram așa supărat pe soția mea, nu o mai agasam cu avansuri sexuale, cum zicea ea. Eram un soț mai bun, mai răbdător, mai vesel dar și mult mai atent la ceea ce spuneam. Eram și un tată mai bun, mai dornic să petrec timp cu fiicele mele. Sunt convins că soția mea și-a dat seama că ceva s-a schimbat, mai ales că vedea că acord multă atenție aspectului meu fizic, și cred că mă ura pentru asta. Dar nu mi-a spus niciodată nimic.
Lucrurile s-au schimbat cu adevărat când mi-am schimbat jobul. Am dat deoparte verigheta și m-am reinventat ca un bărbat singur. Oamenii aflau dacă sunt căsătorit doar dacă mă întrebau. Eram convins că soția mea nu are cum să afle, pentru că nu cunoștea pe niciun dintre colegii mei noi. La muncă eram vânător, limbajul meu corporal era cel al unui bărbat singur și când prindeam prada simțeam că trăiesc cu adevărat. Sună patetic, știu. Dar când vezi că femei mult mai tinere decât tine, femei sexy, te vor, te simți bărbat. Am avut multe aventuri, niciuna mai lungă de 3 luni, fără implicări emoționale și fără să le mint. Le spuneam de la bun început că sunt însurat.
Dacă ar fi existat și cea mai mică urmă de speranță din partea soției mele, aș fi aruncat telefonul de aventuri și mi-aș fi pus imediat verigheta la loc pe inelar. Dar nu. Nici măcar când am fost la consiliere maritală nu am rezolvat nimic. M-a întrebat cu greață de ce este sexul atât de important pentru mine și voiam să îi răspund de ce pentru tine este important să respiri? Culmea este că mama ei mi-a luat apărarea când a aflat că de 15 ani dormim în dormitoare separate. Pentru ea este important ca soția să se străduiască să își satisfacă bărbatul.
În ciuda faptului că înșel, eu încă mai cred că jurămintele de la nuntă înseamnă ceva, mai ales când apar și copiii. Încă îmi mai iubesc soția și chiar vreau sa fim o familie. Nu vreau să divorțez și să ne distrug familia. Infidelitatea este mecanismul meu de apărare. Nu sunt arogant, sunt doar unul dintre milioanele de tați care sunt prinși în relații de cuplu deprivate de sex și care au ajuns să se bazeze pe relații extraconjugale scurte pentru a-și satisface nevoile sexuale. Suntem mai mulți decât credeți ...
Citește și:
Surse foto: istockphotos.com
Surse articol: Articol tradus si adaptat dupa I didn't want to cheat on my wife. But having children wrecked our sex life, publicat in Daily Mail.