Voi povesti cum decurge o zi obișnuită pentru mine deoarece îmi doresc să umanizez medicii lăsându-i pe oameni să afle cum este viața noastră în realitate.
Mă trezesc la ora 4:45 dimineața. Nu din cauza treburilor pe care le am de făcut, dar pentru că am 46 de ani și insomnia asociată perioadei de premenopauză este reală. Mintea mea rememorează evenimentele din ziua anterioară, dar și cele pe care le am în plan pentru astăzi și nu mai pot dormi. Îmi setez alarma la ora 5:30, de fapt pentru ora 6 (sar astăzi peste alergarea matinală) și apoi mă mai trezesc pe la 5:15, iar alarma de la 6 mi se pare că mă trezește mult prea repede. După ce fac un duș și mă pregătesc pentru muncă, stau în bucătărie până la ora 7. Restul casei încă doarme - soțul meu este tată care stă acasă, iar copiii sunt plecați toată vara, așa că mă bucur de câteva minute de timp liber în casa liniștită alături de o cană de cafea. Mi-ar plăcea să spun că citesc sau meditez, dar de fapt mă uit pe Facebook și îmi verific e-mail-urile. Îmi place să spun că acesta este calmul de dinaintea furtunii.
Mă îndrept spre serviciu la ora 7:30. Se schimbă tura la ora 8, dar mai primesc câte un telefon cât sunt încă acasă și uneori medicul cu care colaborez nu este prezent, așa că trebuie să conduc rapid. Încerc întotdeauna să plec de acasă dacă este nevoie de mine la 7:15. Ora dintre 7 și 8 este intervalul în care primim telefoane de la oameni care abia se trezesc sau de la spital cu cazuri pe care le-au internat în noaptea trecută. Așa că sunt pregătită pentru orice. Uneori, dacă am programată o cezariană, sunt nevoită să ies din casă în jur de 6:45, pentru a putea fi acolo cu câteva minute după ora 7, când are loc pregătirea preoperatorie a pacientei.
Astăzi am numai nașteri induse. Merg direct la spital ca să îmi încep treaba. De obicei avem 1, poate 2 nașteri induse, însă ieri au venit câteva paciente cu probleme medicale care trebuiau să nască azi, așa că am trei induceri - se întrevede o zi destul de ocupată.
Fac vizitele la 4 paciente postpartum și istoric medical+examinări/ examinări / încep inducțiile pacientelor. Pe toate 7 le-am văzut în aproximativ 30 de minute (majoritatea sunt fără complicații astăzi - altfel le-aș fi împărțit în două, respectiv dimineața și la prânz) și stau 30 de minute să fac programări/istoric medical+examinări la unitatea de primiri urgențe, externări, să verific ce alte hârtii mai sunt de completat.
Mă îndrept spre cabinet la ora 9 pentru a-mi consulta pacientele de acolo. Am aproximativ 24 de paciente într-o zi obișnuită - 20 programate și 4 care vin neanunțate. Uneori sunt mai multe, alteori mai puține, dar aceasta este o zi obișnuită. Programez doar paciente de obstetrică deoarece pot să fiu chemată la o naștere, iar pacientele gravide tind să fie mai înțelegătoare cu timpul de așteptare sau să fie consultate de colegii mei - știu că într-o zi va veni și rândul lor să mă scoată din cabinet. Avertizăm de asemenea pacientele că pot fi consultate de medicul care este de gardă, dacă nu vor să fie reprogramate.
Este o dimineață destul de liniștită - puține telefoane de la sala de nașteri, nicio urgență majoră și niciun telefon de la biroul medicină materno-fetală. Aceste lucruri sunt importante, însă mă întrerup din ritm și pot cauza întârzieri. Plec la prânz în jur de ora 12 și mănânc la un local de pe stradă. Pot spune că mă răsfăț azi, că de obicei mănânc pe fugă ceva la cafeneaua spitalului deoarece îmi termin tura la prânz sau am programată o cezariană. După prânz alerg la spital să îmi verific pacientele aflate în travaliu. Le examinez pe toate 3 și văd cât de mult au progresat. Una are dilatație de 7 cm și cred că voi fi curând chemată de la cabinet pentru naștere pe la amiază. Celelalte două au încă 4 cm. Cred că vor naște după ce orele de la cabinet se încheie.
Mă întorc la cabinet, răspund la câteva mail-uri, verific cum se descurcă și ceilalți medici (sunt manager al cabinetului, așa că am de rezolvat și chestiuni administrative), iar revin la pacientele de consultat. Primesc un telefon la 2:15 că pacienta este complet dilatată și că asistentele de la sala de nașteri vor începe să împingă cu ea. Cabinetul este chiar vizavi de spital, iar pacienta este la primul copil, așa că mai pot consulta 2 paciente înainte să fie pregătită. Primesc fișa de la al treilea pacient și apoi un alt telefon de la sala de nașteri. Ajung la spital la timp, împinge de câteva ori după ce intru și naște. Măreția acestui moment încă mă uimește. Felicit pe toată lumea, acopăr perineul mamei ca familia să poată face poze cât timp tatăl taie cordonul ombilical, repar o lacerație vaginală minimă și curăț, număr bureții și acele, ajut la măsurătorilor pierderilor de sânge cantitative, obțin greutatea și scorul APGAR pentru nota bebelușului. Ies la computer pentru a nota în registru și printez o copie a fișei pentru contabilitate. Apoi mă întorc la cabinet deoarece am rămas în urmă.
Când ajung, aflu că pacientele au fost consultate de colegii mei cât am fost plecată. Mai am doar 3-4 paciente și apoi am terminat cu cabinetul. Termin, mai fac niște notițe la ceva ce nu terminasem de dimineață, urmăresc un videoclip de training timp de 20 de minute care m-a convins că îmi trebuie un nou dispozitiv, așa că printez informațiile despre el ca să îl comand. Mă întâlnesc cu colegii pentru a încheia ultimele chestiuni și plec la spital.
S-a făcut ora 5 după-amiaza și mai am 2 paciente în travaliu. Mă așez în camera de gardă, verific ambele paciente și apoi ies să iau cina. Soțul aduce de obicei copiii aproape de spital pentru cină pentru că trăiesc prea departe pentru a ajunge acasă când am pe cineva în travaliu. Ne întâlnim într-un local și apuc să îi îmbrățișez și să luăm cina. Apoi mă întorc la spital.
Semnez unele rezultate din registrul de internări (hârtiile atât de la cabinet cât și de la spital par fără sfârșit) și mă întorc să verific travaliul pacientelor. Se dilată încet, așa că mă duc în camera de gardă. Scriu prima parte a acestei povești pe care o citiți și apoi mă uit la un episod dintr-o emisiune. Mă întorc la camera asistentelor și stau o vreme cu ele. Am de consultat o pacientă de la triaj, nu este internată în seara asta, dar uneori internăm chiar dacă nu este travaliu, dar necesită monitorizare. Apoi mă întorc în gardă pe la 11.30 pentru a încerca să dorm puțin până nasc pacientele. Am o zi plină la birou mâine, așa că încerc să dorm când pot.
Primesc în general câteva telefoane pe timpul nopții de la paciente sau de la urgențe. Nimic care să fie nevoie să mă ridic și să ies din camera de gardă, dar încerc să mă ridic și să pun picioarele pe podea pentru a fi sigură că sunt complet trează când ofer sfaturi în miezul nopții. La aproximativ 2:30 primesc un telefon că pacientele sunt gata de naștere. Durează aproximativ 45 minute să nasc, repar o lacerație și fac fișa medicală. Verific cum evoluează travaliul și la cealaltă pacientă - încă lent și mă întorc în camera de gardă. Setez alarma la 6:30 și încerc să adorm din nou. Mă trezșete alarma și merg să văd ce se întâmplă. Asistentele o ajută pe ultima pacientă și este aproape gata să nască. Naște la aproximativ 7:15 și fac reparația perineului, fișa și merg la întâlnirea de la ora 8 de la birou pentru a începe următoarea zi de muncă, care va implica 24-28 paciente din cabinet și voi termina la aproximativ 5 pm, dacă nu am nicio întâlnire în acea seară.
Așa că dacă medicul tău ginecolog-obstetrician pare obosit, sunt șanse mari să fie într-adevăr astfel. Ne iubim meseria. Este o onoare și un privilegiu să fim acolo pentru nașterea bebelușului tău, o zi pe care o vei ține minte tot restul vieții. Dar este și epuizant. Sunt de gardă aproape în fiecare a patra noaptea. Deci cel puțin o zi pe săptămână și un weekend pe luna (de la 8 am vineri până la 8 am luni) așa decurge o zi din viața mea.
A menționat recent o prietenă că a primit o evaluare acră de la o pacientă care s-a plâns că medicul arăta obosit când a venit să nască cu ea la ora 3 am. Vă rog să dați dovadă de compasiune. Mă descurc destul de bine să îmi șterg somnul din minte și să îmi iau fața de medic, dar nu uitați: sunt și eu om.